„Soțul meu a fost cocoloșit de mamă… și încă este.“ Ce facem atunci când partenerul nu are inițiativă?
Una dintre cele mai frecvente nemulțumiri pe care le aud din partea femeilor venite în terapie este lipsa de inițiativă a partenerului. De la așteptarea ca el să reproducă anumite comportamente pe care le vede la ea, la cea de asumare comună atât a responsabilităților casnice, cât și a celor relaționale, până la observarea lipsei totale de inițiativă, partenerele se simt neglijate, spunându-și că sunt neimportante sau neiubite. Ce facem când partenerul nu are inițiativă?
Cum se simte lipsa de inițiativă a partenerului
Departe de a fi un articol acuzator la adresa bărbaților, aceștia uneori manifestă mai puține inițiative romantice sau în privința responsabilităților casnice decât femeile. În contrapartidă, spre exemplu, femeile nu vor avea la fel de multă inițiativă în privința sexului. O relație înseamnă sex, dar și romantism, și, deși dintr-o zonă mult mai puțin atractivă, înseamnă și responsabilități pe care ni le asumăm amândoi. În privința acestora din urmă, spre exemplu, treburile casnice pot să nu preocupe în egală măsură ambii parteneri, aceștia pot avea experiențe diferite și așteptările, astfel, să nu se întâlnească.
Dacă nu stabilim aceste lucruri de la început sau pe parcurs, când situația o cere (de exemplu când ne mutăm împreună), când observăm că partenerul nu are inițiativă, este momentul să le stabilim. Altfel, vom constata implicarea lui redusă și o vom interpreta ca lipsă de interes față de noi, ca un mesaj indirect că anumite treburi sunt în sarcina noastră, sau ca lipsă de angajament. Toate duc la frustrări și, în timp, la așteptări negative de la partener.
Este posibil ca anumite sarcini să fie trecute cu vederea mai ușor de către partener, iar pentru noi să fie extrem de importante. Aici avem nevoie de negociere.
„Pentru mine este extrem de important să fie curățenie și ordine în casă, așa am crescut de mică. Mama m-a învățat că oricât de obosită aș fi, aceasta nu este o scuză pentru a nu face ordine în casă. Este adevărat, îmi este greu să mă relaxez și simt vinovăție de fiecare dată când amân câte o sarcină. Partenerul meu însă, e obișnuit cu «merge și așa», iar acest lucru mă enervează foarte tare. Îmi spun că nu mă pot baza pe el, că nu putem avea o familie împreună, că e leneș și delăsător“, povestește Liliana, 28 de ani, din Cluj.
INTERVIURILE HotNews.ro