Spargerea unor conturi de Telegram și cenzura presei în Rusia. Cazul jurnalistei Ksenia Sobchak: „Asta pot să scriu, asta nu pot să scriu”

Mai multe documente, mesaje și înregistrări audio, atribuite jurnalistei ruse Ksenia Sobchak, obținute de hackeri și făcute ulterior publice, oferă o perspectivă rară asupra controlului pe care Kremlinul îl exercită asupra mijloacelor media, cu milioane de urmăritori, care susțin că sunt „independente”. Materialele dezvăluie presiuni, negocieri și încercări de influențare a agendei editoriale în privința unor subiecte sensibile precum războiul din Ucraina, mobilizarea militară sau problemele economice interne. 

• Într-una din convorbirile publicate de hackeri, jurnalista Ksenia Sobchak îl întreba pe un responsabil cu comunicarea online a autorităților ruse: „Cu ce am încălcat înțelegerile? Noi le respectăm”, ar fi spus Sobchak.
• Într-o altă convorbire, jurnalista pare că se scuză unui reprezentant al Kremlinului că este nevoită să publice informații despre criza benzinei din Rusia: „Nu putem să nu scriem despre asta. Este evident că tema este importantă”.

Hackerii au vizat două canale Telegram asociate Kseniei Sobchak. Este vorba despre „Ostorojno, Novosti” cu aproape 1,6 milioane de abonați și “Krovavaia barînea”, cu peste 1,1 milioane abonați. 

Ksenia Sobchak a confirmat pe Telegram că și-a pierdut accesul la unele conturi după compromiterea adresei sale de e-mail, însă a respins autenticitatea documentelor publicate și a declarat că mesajele difuzate de hackeri sunt falsificate. 

Gruparea de hackeri intitulată Black Mirror a publicat capturi de ecran, fișiere audio și alte documente despre care susține că provin din arhiva personală a jurnalistei. Potrivit hackerilor, arhiva conține sute de gigabytes de date strânse pe parcursul mai multor ani.  

Materialele au fost analizate ulterior și de publicația independentă Meduza, dar și de unii jurnaliști ruși, care au părăsit țară și lucrează din străinătate, printre care și Dmitry Kolezev. Ziariștii care au studiat subiectul precizează că autenticitatea corespondenței nu a putut fi verificată independent, însă unele persoane vizate în corespondență tangențial au confirmat autenticitatea acesteia. Mai mult, în corespondența furată se numără și mesaje vocale în care se recunoaște vocea Kseniei Sobchak. 

Ksenia Sobchak, fiica mentorului lui Putin și una dintre cele mai influente figuri media din Rusia

Ksenia Sobchak este cunoscută de peste două decenii în spațiul public rus. Ea este fiica lui Anatoly Sobchak, primul primar ales democratic al Sankt Petersburgului după destrămarea Uniunii Sovietice și omul considerat mentorul politic al lui Vladimir Putin. 

În anii 1990, actualul lider de la Kremlin a lucrat în administrația lui Anatoli Sobchak, iar ascensiunea sa politică este strâns legată de această perioadă. Relația apropiată dintre cele două familii a alimentat ani la rând speculații privind statutul privilegiat de care s-ar bucura jurnalista. 

O imagine de jurnalistă independentă

În același timp, Ksenia Sobchak și-a construit imaginea unei figuri independente. A candidat la alegerile prezidențiale din 2018, a realizat interviuri cu reprezentanți ai opoziției și conduce în prezent proiecte media urmărite de milioane de persoane pe Telegram și YouTube, unde are canalul „Ostorojno: Sobchak”, cu 4,15 milioane de abonați. 

Interesant este că, în spațiul public rus, s-a ridicat de mai multe ori întrebarea de ce Sobchak încă nu a fost recunoscută drept „agent străin”, ca toți alți jurnaliști cu o audiență mare care își permit să vorbească despre problemele Rusiei. 

Un indiciu despre relația dintre media și Kremlin

Unul dintre cele mai importante fragmente publicate de hackeri este un mesaj vocal atribuit lui Sobchak și adresat lui Vladimir Tabak, directorul „ANO Dialog”, organizație apropiată Administrației Prezidențiale și responsabilă de o parte importantă a comunicării online a autorităților ruse. Mesajul pare să fie o reacție la nemulțumirile provocate de relatările despre atacurile ucrainene asupra teritoriului Rusiei.

„Vreau să înțeleg concret care este pretenția. Ce anume încalcă înțelegerile? Noi le avem și le respectăm”, ar afirma Sobchak.

Formularea a atras atenția deoarece sugerează existența unor reguli informale sau a unor „înțelegeri” între instituțiile media conduse de Sobchak și reprezentanți ai puterii. 

De-a lungul ultimelor două decenii, numeroși jurnaliști ruși au descris un sistem în care controlul informației nu se bazează exclusiv pe interdicții oficiale. În multe cazuri, limitele sunt stabilite prin contacte personale, discuții telefonice și avertismente transmise în afara canalelor oficiale. Conversația atribuită lui Sobchak pare să confirme existența acestui mecanism.

Jurnaliștii nu aveau voie să scrie despre criza benzinei

Un alt episod relevant privește criza carburanților, care a afectat în ultimii ani mai multe regiuni ale Federației Ruse. Într-un mesaj atribuit lui Sobchak, aceasta încearcă să explice de ce instituția media pe care o conduce a publicat informații despre lipsa benzinei în mai multe regiuni ale Rusiei.

„Există această problemă cu benzina. Nu putem să nu scriem despre asta. Este clar că problema nu există de ieri și este evident că tema este importantă”, se menționează în corespondența compromisă. 

Mai mult, cele mai importante fragmente din întreaga arhivă sunt însă conversațiile atribuite lui Sobchak și editorului său, Serghei Titov. Acestea surprind conflictul permanent dintre obligația de a informa publicul și necesitatea de a evita confruntarea cu autoritățile.

„Eu nu pot să nu scriu adevărul”

Potrivit mesajelor publicate, Sobchak îi reproșează editorului că anumite materiale provoacă nemulțumirea oficialilor și creează probleme pentru instituția media.

Titov răspunde: „Toată țara arde. Eu nu pot să nu scriu adevărul. Și nu am de gând să mint.”

Într-un alt mesaj, acesta explică de ce consideră imposibilă ignorarea crizei carburanților:

„Să scriem că benzina există peste tot și că totul este perfect ar fi o minciună”, scrie Titov.

Potrivit jurnalistului Dmitry Kolezev, acest schimb de replici este poate cel mai relevant pentru înțelegerea modului în care funcționează presa în Rusia contemporană. Jurnalistul spune, pe canalul său de YouTube, că nu este vorba despre confruntarea dintre o redacție independentă și stat, ci despre tensiunile care apar chiar în interiorul unei instituții media atunci când jurnaliștii încearcă să relateze fapte care contrazic versiunea oficială.

Mobilizarea militară și subiectele care nu trebuie discutate

Conversațiile analizate de jurnaliști conțin referiri și la dificultățile întâmpinate de mass-media atunci când încearcă să relateze despre mobilizarea militară. În special, este menționată regiunea Penza, de unde redacția condusă de Sobchak primea informații despre presupuse cazuri de recrutare forțată și despre bărbați duși la centre de mobilizare. 

Subiectul este unul dintre cele mai sensibile pentru Kremlin. După anunțarea mobilizării parțiale din 2022, autoritățile ruse au încercat în mod constant să reducă vizibilitatea publică a informațiilor privind recrutările forțate, protestele rudelor militarilor sau pierderile de pe front. Potrivit documentelor publicate, jurnaliștii aveau acces la astfel de informații, însă întâmpinau dificultăți atunci când încercau să le transforme în materiale publicabile.

Un fragment oferă poate cea mai clară descriere a mecanismului de control al informației. Într-un mesaj atribuit lui Sobchak, aceasta afirmă:

„Noi ne respectăm partea noastră de înțelegeri, dar din cealaltă parte ni se spune deja la fiecare pas: asta se poate, asta nu se poate”, spune Sobchak într-un mesaj vocal dezvăluit de hackeri.

„Nu am de gând să devin agent străin”

Într-un alt schimb de mesaje, Sobchak își exprimă teama că activitatea redacției sale ar putea atrage represalii.

„Nu am de gând să devin agent străin din cauza asta”, ar spune Sobchak angajatului său. 

În Rusia, statutul de „agent străin” a devenit unul dintre principalele instrumente utilizate împotriva jurnaliștilor, organizațiilor civice și instituțiilor media independente. Desemnarea presupune obligații administrative stricte, stigmatizare publică și pierderea unei părți importante din sursele de finanțare. Astfel, mesajul sugerează că amenințarea unor astfel de sancțiuni reprezintă un factor important în procesul de autocenzură.