Sperante pentru tratament, la 30 de ani de la primele cazuri de SIDA atestate

​Duminica se implinesc 30 de ani de la inregistrarea primelor cazuri de SIDA in Statele Unite, momentul fiind marcat de existenta unei sperante in gasirea unui tratament, noteaza Associated Press.

Un exemplu este Timothy Ray Brown din San Francisco, prima persoana din lume care, aparent, a fost vindecat de SIDA. Tratamentul sau nu este practic la scara larga, insa exista semne incurajatoare ca in curand se va putea ajunge la un tratement, sau o forma de a controla boala fara ca bolnavii sa fie nevoiti sa ia medicamente in fiecare zi.

Potrivit directorului Institutului National de Alergii si Boli Infectioase, Anthony Fauci, vindecarea este inca un obiectiv dificil.

Circa 30 de milioane de oameni au murit de SIDA de cand primele cinci cazuri au fost raportate in Los Angeles in 1981.

In prezent, 34 de milioane de oameni sunt infectati cu HIV, dintre care 1 milion in SUA. In fiecare an, circa 2 milioane de oameni mor din cauza acestei boli. Spre deosebire de tarile sarace insa, in SUA, in prezent, speranta de viata a unui bolnav de SIDA este cu numai cativa ani mai mica decat a unui om care nu sufera de aceasta boala, potrivit AP.

Medicamentele disponibile sunt mult mai usor de administrat si multi pacienti nu au nevoie decat de o pastila pe zi.

Povestea lui Timothy Ray Brown

Aceasta situatie nu era insa valabila si in 1995, cand traducatorul american aflat in Berlin a aflat ca are HIV. Din cauza efectelor adverse, Brown a intrerupt in mai multe randuri medicamentele. Insa in 2006, cand putea controla SIDA, a aflat ca are leucemie.

Chimioterapia l-a slabit atat de mult, incat lui Brown i s-a indus coma pentru refacerea corpului.

Dr. Gero Huetter, un expert al cancerului de sange de la Universitatea din Berlin, stia ca un transplant de celule stem ar fi cea mai buna solutie pentru vindecarea cancerului lui Brown, insa a vrut sa incerce si mai mult.

„Mi-am amintit ceva ce am citit intr-un studiu din 1996 facut pe mai multe persoane care au fost expuse la HIV insa nu s-au infectat”, a explicat el. Acesti oameni aveau mutatii ale genelor care le dadeau o imunitate naturala impotriva virsului. Doar 1% din albi le au, iar Huetter a propus sa caute o persoana care are acelasi tip de tesut ca Brown.

Huetter ar fi trebuit sa ii distruga sistemul imunitar deja imbolnavit cu chimioterapie si radiatii, apoi sa transplanteze celulele donatorului si sa spere ca acestea se vor prinde si se vor dezvolta. Brown nu a vrut sa riste, mai ales ca leucemia era in retragere.

Insa revenirea cancerului peste cateva luni l-a facut sa se razgandeasca.

In registru au aparut 200 de posibili donatori, pe care Huetter i-a testat pentru gena rezistenta la HIV. Cel de-al 61-lea a fost pozitiv – un german care traia in SUA, in varsta de 25 de ani.

Brown a facut transplantul in februarie 2007. Peste un an, leucemia a revenit, insa HIV nu. A urmat cel de-al doilea transplant, in 2008.

Acum in varsta de 45 de ani, Brown nu are nevoie de medicamente. Are probleme de sanatate insa din cauza unor rani suferite in urma cu doi ani, cand a fost talharit pe strada intr-o seara. Brown a fost lovit si si-a pierdut cunostinta, a avut nevoie de operatie pe creier si terapie pentru a putea merge si vorbi din nou si in plus nu isi mai poate folosi la potential maxim o mana.

„Acum au trecut 4 ani de cand nu mai ia antiretrovirale si nu exista urme de HIV in tesuturile sau sangele sau,” a explicat Huetter.

Realizarea a inspirat alti oameni de stiinta sa incerce o tactica similara: sa modifice o parte din celulele care lupta cu infectia din sangele pacientului pentru a contine mutatia si a rezista la HIV.

Se fac experimente insa va dura mult pana se va stabili daca terapia genetica este sigura si chiar functioneaza.

Un alt progres consta in abordarea testarii si ingrijirii imediat ce virusul se instaleaza.

„Avem cai pentru a merge inainte acum” catre o zi cand oamenii cu SIDA vor fi vindecati, a declarat un medic, membru al consiliului HIV/SIDA al Presedintelui Obama. „Dar ziua aceasta nu este maine.”