Spirala prețuri-salarii: o amenințare reală pentru România?

Inflația a revenit în ultimul timp în România, iar semnele că acest fenomen se va atenua sunt slabe, în pofida declarațiilor optimiste ale autorităților. Evoluțiile recente par să indice posibilitatea declanșării unei spirale prețuri-salarii, ce va contribui semnificativ la intensificarea presiunilor inflaționiste.

Spirala prețuri-salarii este fenomenul în care creșterea prețurilor antrenează creșterea salariilor, care, la rândul său, determină creșterea prețurilor, ceea ce duce la noi cereri de creștere a salariilor ș.a.m.d. Acest fenomen se declanșează, în general, în cazul în care piața muncii este dezechilibrată, în sensul că există o penurie de mână de lucru, iar angajatorii trebuie să majoreze salariile pentru a atrage și/sau reține lucrătorii. Ca urmare, are loc creșterea costurilor de producție a bunurilor și serviciilor, ceea ce antrenează creșterea prețurilor bunurilor de consum. În măsura în care prețurile cresc, angajații vor cere salarii mai mari pentru a-și menține puterea de cumpărare, ceea ce antrenează o creștere suplimentară a costurilor de producție și a prețurilor, iar întregul ciclu se repetă la cote din ce în ce mai înalte.

Un caz particular este cel în care spirala prețuri-salarii este declanșată de creșterea salariilor din sectorul bugetar. În acest caz, există atât un efect direct, cât și unul indirect. Primul constă în creșterea nemijlocită a cererii agregate, ceea ce presează nemijlocit în direcția creșterii prețurilor. Al doilea se manifestă prin faptul că creșterea salariilor în sectorul bugetar antrenează creșterea salariilor din sectorul productiv, deoarece angajatorii sunt nevoiți să mărească, la rândul lor, salariile, pentru ca mâna de lucru să nu-i părăsească și să migreze spre sectorul public. Consecințe – directe și indirecte – similare are creșterea salariului minim și a ajutoarelor sociale.

Un indiciu important al apariției spiralei prețuri-salarii este persistența și amplificarea inflației, însoțite de dezancorarea anticipațiilor inflaționiste. Primul impuls este dat de creșterea ratei inflației mai rapid decât creșterea salariilor și, respectiv a productivității muncii. Asemenea secvențe sunt foarte probabile în cazul în care piața muncii este tensionată, ori creșterile de salarii au loc în sectoarele a căror activitate nu poate fi oprită, deoarece blochează întreaga economie și societate (transport, sănătate, învățământ etc.), ceea ce conferă salariaților și liderilor sindicali respectivi o mare putere de negociere. Creșterea salariilor poate însă continua chiar și în cazul în care puterea de cumpărare încetează să mai scadă, deoarece salariații încearcă să recupereze pierderile de putere de cumpărare suferite anterior și să se protejeze împotriva viitoarelor surprize inflaționiste. […]

După cum se observă din graficele de mai sus, rata anuală a inflației (indicele prețurilor de consum) a atins nivelul de 16,76% în noiembrie 2022, după care a început să scadă ușor, ajungând la 14,53% în martie 2023. Rata anuală de creștere a salariului mediu brut pe economie s-a mărit în perioada ianuarie-februarie 2023, ajungând la 13,1% față de 11,7%, respectiv 12,2% la sută în ultimele două trimestre din 2022. Această creștere a fost determinată de evoluțiile din sectorul privat (15,7% în primele două luni din 2023), ca urmare a deciziei autorităților de majorare a salariului minim brut (cca. 33% în construcții, respectiv aproape 18% în celelalte sectoare economice), ceea ce a constituit o formă de ajustare implicită a unor salarii cu rata inflației. Accelerarea creșterii salariilor se explică, de asemenea, prin anticipațiile inflaționiste (fig. nr. 2 și fig. 4), în timp ce productivitatea muncii și gradul de tensionare a pieței muncii au avut contribuții neglijabile la dinamica salarială (fig. nr. 2). În sectorul public, ritmul de creștere a salariului s-a menținut moderat, înregistrându-se însă o augmentare de 5% în perioada ianuarie-februarie 2023 (de la 3,7% în ultimul trimestru al anului anterior), ca urmare a unor majorări salariale în administrația publică și în învățământ. Rămâne de văzut ce consecințe va avea recenta ordonanță de urgență a guvernului pentru creșterea salariilor profesorilor.

Precondiții pentru spirala prețuri salarii

Spirala prețuri-salarii presupune existența unui feedback între prețuri și salarii. Această legătură în dublu sens duce la creșterea persistentă a inflației, fără ca creșterea salariilor să țină neapărat pasul cu creșterea prețurilor. La intrarea economiei în cercul vicios, angajații cer creșteri de salarii nominale mai mari decât creșterile de prețuri ce au avut loc deja, determinând firmele să mărească în continuare prețurile. Ulterior, posibilitățile de a obține creșteri de salarii se diminuează, ceea ce face ca fenomenul remanent să fie doar inflația și consecințele sale devastatoare.

Probabilitatea ca o economie să intre în spirala prețuri-salarii depinde, într-o anumită măsură, de condițiile macroeconomice. Capacitatea de negociere a lucrătorilor sau a reprezentanților lor sindicali este, de regulă, mai mare, atunci când cererea de mână de lucru este mare, iar oferta de mână de lucru este limitată. În mod similar, firmele au o mai mare capacitate de stabilire a prețurilor, atunci când cererea de bunuri de consum și servicii este ridicată.

Probabilitatea apariției spiralei prețuri-salarii este influențată, de asemenea, de instituțiile pieței muncii. Clauzele de indexare automată a salariilor, de exemplu, fac să crească probabilitatea apariției spiralei. Acordurile salariale care implică grupuri mari de angajați au, de asemenea, efecte de undă puternice. Astfel, sindicatele din sectorul public pot negocia mai ușor salarii mai mari, cu efecte de propagare intense asupra salariile din sectorul privat. În fine creșterea salariului minim, motivată de menținerea puterii de cumpărare a salariaților, se poate repercuta asupra creșterii tuturor salariilor.

În sectorul productiv, un factor important este gradul de concurență. Firmele cu cotă de piață mai mare pot crește mai ușor prețurile, atunci când salariile cresc, în timp ce firmele mici pot ezita, din diverse motive, să procedeze la fel. Contează, de asemenea, strategiile de prețuri aplicate de diverse întreprinderi. Firmele sunt mai înclinate să majoreze prețurile, dacă cred că și concurenții lor vor face la fel. Creșterile de prețuri sunt mai ușor de impus, atunci când cererea față de bunurile respective este mare sau neelastică. Și chiar și firmele cu o capacitate de stabilire a prețurilor mică pot transfera creșterea costurilor salariale asupra clienților, dacă nu se tem de reducerea vânzărilor și își pot menține marja de profit.

Fundalul pe care se acționează toate aceste forțe este politica monetară. O bancă centrală credibilă, care ia măsuri adecvate ca răspuns la schimbarea condițiile macroeconomice și care comunică bine cu societatea, ajută în mod eficient la ancorarea anticipațiilor inflaționiste. Această temperare a așteptărilor pesimiste slăbește motivele pentru care angajații doresc să ceară salarii nominale mai mari, iar firmele, să majoreze prețurile. Și chiar dacă lucrătorii pot încerca în continuare să obțină creșteri de salarii pentru a recupera pierderile suferite în trecut din cauza inflației, intensitatea feedback-ului prețuri-salarii scade. Anticipațiile bine ancorate fac ca feedback-ul amintit să fie de durată mai mică, deoarece agenții economici se așteaptă ca inflația să revină la ținta de inflație anunțată de banca centrală.

Există condiții pentru o spirală prețuri-salarii?

Din mai multe puncte de vedere, situația actuală din România pare propice unei asemenea spirale. Deși corelația dintre creșterea salariilor și inflație are, deocamdată, o intensitate redusă (fig. nr. 1 și fig. nr. 2), această legătură pare că se întărește în ultimul timp.

După cum arată modul de încheiere a grevei din învățământ, de exemplu, capacitatea de negociere colectivă a salariilor este mare în cazul sindicatelor din sectorul public. În mod similar, deciziile și promisiunile de ajustare a unor salarii cu rata inflației, care au alimentat spirala prețuri-salarii în trecut, s-au înmulțit în ultimul timp și, probabil, se vor multiplica în perioada premergătoare alegerilor. De asemenea, se constată că a crescut numărul de salariați din instituțiile și autoritățile publice, unde salariile sunt cu cca. 30% mai mari decât în sectorul privat. Or, toate aceste fapte arată că pe piața muncii din România condițiile sunt favorabile spiralei. Cu alte cuvinte, inflația pare că a început să se autoîntrețină.

Există și alte forțe care măresc probabilitatea spiralei prețuri-salarii. Capacitatea de stabilire a prețurilor de către firme este ridicată, din cauza numărului mare de companii cu capital integral sau majoritar de stat (peste 1.100), dintre care multe au poziție de monopol. În condițiile unei inflații reduse, posibilitatea repercutării costurilor salariale asupra prețurilor este mică, chiar și pentru acest gen de întreprinderi. Însă, într-un mediu inflaționist, dimensiunile mari, poziția de monopol și sprijinul politic de care se bucură companiile de stat pot alimenta inflația, deoarece conducerile acestor întreprinderi, numite adesea politic, acordă mai multă atenție creșterii salariilor și încorporează această creștere în deciziile lor de stabilire a prețurilor. Această caracteristică a economiei României, consecință a nefinalizării reformelor necesare pentru instituirea economiei de piață, constituie una din cauzele importante pentru care presiunile inflaționiste se pot extinde în sectoare care nu au fost blocate nici de pandemie și nici de greve și demonstrații.

Autoritățile încearcă, desigur, să dezamorseze anticipațiile inflaționiste. Ultima prognoză a BNR indică o inflație de 7,1% la sfârșitul anului curent, ulterior urmând ca aceasta să coboare la 4,2% în decembrie 2024 și la 3,9% în martie 2025. Guvernul recent instalat declară, de asemenea, că unul din obiectivele sale este reducerea inflației. Problema este că riscurile și incertitudinile se mențin deosebit de ridicate, ceea ce alimentează spirala prețuri-salarii.

Riscul de propagare a presiunilor salariale

În lumina celor arătate, se pune întrebarea dacă creșterile de salarii care au avut deja loc în România pot declanșa o spirală prețuri-salarii. Din motivele arătate, o atenție deosebită necesită creșterea semnificativă a salariilor din sectorul public și, respectiv a salariului minim pe economie.

Experiența sugerează că creșterile mari ale unor salarii, în special ale celor din sectorul bugetar și din companiile cu capital integral sau majoritar de stat, se răspândesc rapid în alte sectoare. Din punct de vedere istoric, creșterile de acest gen au fost frecvente mai ales în primii ani ai tranziției, însă fenomenul a reapărut și poate avea aceleași consecințe nefaste ca în trecut (rata anuală a inflației a ajuns în 1993 la 256,1%).

În plus, amplificarea migrației de la un loc de muncă la altul, a muncii la negru, a creșterilor de salarii mascate etc., poate duce la propagarea rapidă a efectelor colaterale intersectoriale și la reconfigurarea pieței mâinii de lucru. Numărul mare de demisii ale angajaților pot forța unele sectoare, cum ar fi cel productiv, să răspundă prin creșterea salariilor nominale mai rapid decât în ​​trecut.

Rezultă că, deși creșterea salariilor din sectorul public și a salariului minim din economie nu a dus, deocamdată, la creșterea semnificativă a tuturor salariilor, este posibil ca aceste creșteri să declanșeze o spirală salarii-prețuri.

Întrebarea esențială care se pune este, așadar, dacă legăturile de această natură, descrise de teorie și observate inclusiv în România postcomunistă, se vor repeta în viitorul apropiat, când inflația se va menține, probabil, ridicată. În mod evident, revendicările salariale s-au multiplicat în ultimul timp. La rândul său, presiunea pentru creșterea salariului minim s-ar putea intensifica, invocându-se, printre altele, exemplul unor țări din UE, care au făcut deja acest lucru, deoarece inflația se menține ridicată și în zona euro. Salariile din sectorul public, stabilite prin negocieri colective cu un angajator care nu plătește salariile din buzunarul propriu și care are o puternică motivație electorală, ar putea deveni elementul de referință pentru stabilirea salariilor în sectorul privat. Iar dacă acest gen de creșteri de salarii se vor ține lanț, repercusiunile asupra salariilor și prețurilor ar putea fi sensibil mai mari decât în trecut, când inflația a fost mică. – Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro.