SRI si cocosul rosu (de Ovidiu Nahoi)

Cui folosesc gogosile umflate de baietii lui Timofte? Dupa explozivul comunicat al SRI in legatura cu prinderea „teroristului din Banat”, ne intrebam cum de aceasta importanta institutie a statului este lasata sa se compromita, impreuna – sau, mai curand, in frunte – cu directorul ei, Radu Timofte.

Este de inteles faptul ca serviciul avea mare nevoie de o lovitura de imagine, dupa imensa gogomanie a „bombei cu aviara” trimisa pe plaiul mioritic de vecinii nostri unguri. Dar daca tot sunt pasionati de PR, baietii lui Timofte puteau sa ne serveasca totusi ceva mai de calitate. Ei, bine, nu.

Acelasi comunicat in de acum cunoscutii termeni cand gravi, cand usor bombastici, acelasi analist militar Radu Tudor venind sa credibilizeze demersul SRI si, vai, aceleasi argumente-beton care se vestejesc la o simpla investigatie jurnalistica. Parca retraim zilele amarei si nostimei confuzii intre gaini si curci!

Investigatia ziarului nostru conduce, mai degraba, la ideea ca Florin Ioan Lesch era nu mai mult decat un tanar cam ciudat, in a carui minte puteau incolti ganduri abominabile, dar ale carui capacitati de a le pune in aplicare erau limitate.

Desigur, retinerea si anchetarea lui, ca si supunerea la o expertiza psihiatrica, sunt justificate. De aici insa si pana la transformarea lui intr-un fel de Bin Laden autohton, e cale lunga.

O cale pe care SRI nu ar trebui sa mearga inainte de a-si prezenta in intregime dovezile pe care se bazeaza. Altfel, nu face decat sa se expuna ridicolului.

In ce priveste insa „taberele” de instruire islamica, la care – sustine SRI – „eroul” nostru ar fi participat, aici Timofte si ai lui chiar ne sunt datori cu o explicatie cat se poate de amanuntita si de serioasa. Au existat astfel de centre de instruire pe teritoriul Romaniei? Daca da, cum se face ca ele au putut functiona sub nasurile agentilor nostri?

Cum se face ca SRI, care se lauda acum cu prinderea teroristului cu butelie, nu s-a impaunat si cu descoperirea si anihilarea unor asemenea „institutii de invatamant”?

Cum se face ca a fost prins „elevul” – unul dintre cei mai prosti, din cate se pare! – nu insa si „profesorii” sau alti „colegi” ceva mai inteligenti? Daca teoria „taberelor” ar fi reala, nu avem mai degraba un esec al SRI decat un succes?

Din pacate, incercand sa-si mai dreaga imaginea sifonata de scandalul gripei aviare, SRI nu reuseste decat sa se faca iarasi de ras, de data aceasta pe un teren extrem de sensibil, cum este cel al luptei antiteroriste.

Sa nu facem confuzii! Amenintarea terorista este reala si e normal ca guvernul, de orice culoare ar fi el, sa aloce resurse umane si materiale considerabile pentru a raspunde provocarilor. Insa tocmai prezentarea unui caz precum cel al lui Florin Ioan Lesch, in forma aleasa de SRI, nu face decat sa arunce in ridicol aceste preocupari legitime.

Si, in fond, sa jigneasca munca tenace a agentilor care, intr-adevar, duc batalia pe frontul invizibil. Umflarea cazului lui Florin Ioan Lesch nu foloseste defel ideii luptei antiteroriste.

Dupa cum autocompromiterea cu atata tenacitate a SRI nu reprezinta altceva decat un imens deserviciu adus natiunii. Aceasta natiune care plateste pentru a se sti protejata, discret si profesionist, nu tinuta in fata micilor ecrane cu povesti de genul mosului cu cocosul rosu!