STENOGRAME. Informații din Dosarul Pantelimon care nu convin nimănui / Alți medici indicați că „grăbesc decesele pacienților” / „Ăsta e un spital de amărâți”
În referatul întocmit de Parchet și susținut în fața instanței există câteva momente neclare, pur și simplu nedovedite sau pe care procurorii le-au utilizat și nu e limpede, cel puțin deocamdată, cum le-au dus mai departe. De pildă, procurorii consemnează o declarație, necorelată și neprobată, că și alți medici ”grăbesc decesele pacienților”. Iar asistentele spun că uciderea oamenilor s-a tolerat până acum pentru că unii șefi consideră că ”ăsta e un spital de amărâți”.
Acțiunea Parchetului în cazul celor 17 pacienți decedați în trei zile la Spitalul Sf. Pantelimon a polarizat societatea românească. Mai multe societăți și sindicate ale cadrelor medicale, cu excepția alianței Universităților de Medicină și Asociației medicilor legiști, au atacat faptele expuse de procurori, ca fiind proba incompetenței magistraților.
„Invităm publicul să nu aibă nicio opinie”
Cum Parchetul a folosit și o expertiză de la INML, medicii ATI au atacat-o și pe aceasta. Au ieșit la iveală vechi divergențe dintre doctorii ATI și cei de la medicină legală.
Într-un comunicat al Sanitas apare chiar cererea „Invităm publicul să nu aibă nicio opinie”, o idee strălucită dacă am fi în România anilor 1950. Chiar dacă ești convins că procurorii își camuflează propriile interese egoiste printr-un discurs nesincer despre lege, totuși Sanitas, Societatea ATI sau Colegiul Medicilor trebuie să accepte că trăim într-o societate în care există control cetățenesc și constrângere legală. Toți ne supunem acelorași legi, indiferent de profesiile sau credințele noastre; altă formulă pentru conviețuire nu există.
Dacă medicii sau consilierii demisionari din Ministerul Sănătății vor să schimbe definiția legală a morții, pe care înțelegem că noi cetățenii suntem incapabili să o vedem la adevărata ei complexitate, există o singură cale democratică. Să convingă suficienți compatrioți, care să convingă suficienți parlamentari și să fim declarați morți mai devreme pe scara timpului.
Secvențele de mai jos vor nemulțumi ambele tabere. Pentru că am selectat, din referatul de 71 de pagini al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, câteva momente dure, însă neclare. Cum treaba presei e să ofere oamenilor informații, nu să facă mai ușoară activitatea procurorilor sau pe cea a inculpaților, iată cum arată acestea:
1. O asistentă vorbește și despre alți medici, inclusiv din alte spitale, care „grăbesc decesele pacienților prin modificarea ratei noradrenalinei”
Prin acest referat, procurorii au cerut arestarea celor două doctorițe ATI pentru uciderea unui singur pacient. Procurorii susțin însă că mai mulți pacienți au fost omorâți la fel, dar recunosc că au reușit, până acum, să reconstituie cu probe cazul uciderii unui pacient de 54 de ani.
În plus, în document, apare ideea că uciderea pacienților „de lăsat”, cum sunt numiți aceștia în dialogurile din Spitalul Sf. Pantelimon, nu era monopolul acestor două cadre medicale.
Potrivit declaraţiei sale, asistenta G „a mai întâlnit un medic care practica acest mod de grăbire a deceselor pacienților prin modificarea ratei noradrenalinei, pe nume dr. PV, dar care nu mai lucrează pe secția lor sau în Spitalul Pantelimon”. Asistenta care a făcut declarația este un cadru de conducere.
Declarația sa consemnată de Parchet este foarte gravă, iar HotNews a ales să nu publice numele medicului invocat, pentru că nu există nicio altă probă. De altfel, medicul pomenit, un bărbat, nici nu a fost inculpat de către procurori.
Dar mai există încă un medic, o femeie, dr. MA, care „doar făcea ocazional gărzi pe secția ATI” și despre care asistentele spun că avea și ea același mod de operare, condamnându-i practic pe pacienți prin scăderea premeditată a dozei de noradrenalină. Cu precizarea că, spre deosebire de MM, „doamna cu coasa”, doctorița care făcea numai gărzi nu supraveghea ca ordinele sale de scădere a dozei de noradrenalină să fie aplicate.
Aceeași asistentă G a precizat că, „spre deosebire de inculpata MM, care verifică repetat ca actele sale să fie duse la îndeplinire, inculpata PM și chiar dr. MA nu urmăresc până la final ce fac asistenţii sau dacă intervine într-un timp scurt decesul pacientului respectiv. Din acest motiv, este mai ușor să ţină pacienții în viață pe turele ultimelor două decât pe tura inculpatei MM. Dr. MA nu lucra la Spitalul Pantelimon, ci doar făcea ocazional gărzi pe secția ATI. Aceasta lucra la spitalul L”.
Nici MA nu a fost inculpată de procurori.
2. Sf. Pantelimon „e un spital de asistați sociali, de amărâți…”
Vineri, 13 aprilie 2024, la ora 17:41, SC, una dintre asistentele care au reclamat la Parchet cele 17 decese de la ATI, este sunată de ceea ce procurorii consemnează drept „o persoană de sex feminin, denumită DOAMNĂ” în stenogramele care urmează.
„În conţinutul acestei convorbiri, SC îi spune interlocutoarei sale că era de datoria sa să sesizeze organele judiciare în legătură cu infracţiunile de care a luat cunoştinţă”, scriu procurorii.
SC: Alo?
DOAMNĂ: Ce faci frumusețea mea?
SC: Bună, uite (…) Tu ce faci?
DOAMNĂ: Foarte bine, uite la muncă și zic hai să te sun să văd cum ești, ești bine?
SC: Sunt, ce naiba să fac, trec eu și prin asta, nu?
DOAMNĂ: Na!
SC: Asta e. Eu n-am făcut nimic, asta e, ce naiba să fac, eu n-am făcut decât să-mi fac datoria, să anunț, ce să fac.
DOAMNĂ: Așa e, numai că, oricum, știi mai bine ca mine că acolo nu prea e de tine.
SC: Da, știu.
DOAMNĂ: Și mai..
SC: Ce să faci?
DOAMNĂ: Să fii calmă.
SC: Da. O să fiu, eu n-am, n-am făcut nimic, nu….
DOAMNĂ: Păi da.
SC: Ce am făcut eu? N-am făcut nimic frate, doar trebuia să anunț, că asta era datoria, că boul ăla nu voia să anunțe, n-a vrut, nici acum nu voia să anunțe, de SOCEA.
O zi mai târziu, sâmbătă 14 aprilie, de dimineață, la ora 9:36, aceeași asistentă este sunată de o altă „doamnă”.
DOAMNĂ: Da, sunt… io sunt încă speriată și mâhnită. Mi-e teamă să nu pice asistentele, frate.
SC: Nu, n-au de ce să pice.
DOAMNĂ: Nu?
SC: Nu.
DOAMNĂ: Mă gândesc…
SC: M…
DOAMNĂ: …Întotdeauna, știi ce le găsește …[neinteligibil]…
SC: M, ai încredere în mine că eu nu mă duceam să fac hârtii dacă nu eram sigură pe ceva.
DOAMNĂ: Am înțeles! Nu știu, mi-e… mi-e teamă pentru ele.
SC: Ei asta vor. Să dea în ele. N-ai văzut ce… și pe mine…
DOAMNĂ: Păi da.
SC: … Ce m-au denigrat… că am diplomă de 2 bani…
DOAMNĂ: Da, da, da.
SC: N-ai văzut, Toni ăla …[neinteligibil]… că asistentele nu s-au născut deștepte.
DOAMNĂ: Exact.
SC: Ce cretin! Că spitalul ăla e un spital de asistați sociali, de amărâți… Păi, el așa …[neinteligibil]… la spital?
DOAMNĂ: Da.
SC: Să vadă și lumea cine sunt ăștia. E un grup acolo dă…”.
3. Procurorii intrepretează eronat, exact invers ce a vrut să spună una dintre inculpate
Pe 12 aprilie 2024, imediat după ce cele două doctorițe ATI află că au fost reclamate la Parchet, una dintre ele, MM, discută cu prietenul ei, un medic. Procurorii i-au interceptat, cu mandat, telefonul.
Ei scriu în referat că „opinia inculpatei MM despre efectele noradrenalinei reiese și din convorbirea telefonică dintre aceasta și PL (medic cu care inculpata are o relație)”.
„În final cei doi concluzionând că această substanță prelungește o suferință, nu tratează absolut nimic și că „Tre’ să-l lași pe Cel de Sus, nu pe nora să decidă”.
Este o concluzie greșită a procurorilor. Dar să vedem înregistrarea, așa cum a fost ea redată în referat:
PL: Uite, poți să te inspiri din ce a scris, că e chiar foarte drăguț și exact asta spun și eu că… ea nu tratează nimic.
MM: Îhî.
PL: Ea prelungește o suferință, deci nu tratează absolut nimic.
MM: Asta nu pot să zic că ce sunt eu, Dumnezeu …[neinteligibil]… suferință?
PL: Păi nu, nu, nu.
MM: Hî, hî, hî.
PL: Păi nu, da’ ce, sunt Dumnezeu să prelungesc suferința?
MM: Da.
PL: Tre’ să-l lași pe Cel de Sus, nu pe nora să decidă.
MM: Da, Cel de Sus. Frumos.
PL: Da.
Este, pur și simplu, o interpretare inversă față de ce a spus doctorița în discuția cu prietenul ei. Bărbatul, nu femeia, susține că „exact asta spun și eu că… ea nu tratează nimic”. Se referă la noradrenalină. „Ea prelungește o suferință, deci nu tratează absolut nimic”, insistă bărbatul. Moment în care femeia răspunde: „Asta nu pot să zic că ce sunt eu, Dumnezeu …”.
Nicăieri pe parcursul discuției consemnate în referat MM nu spune că „Tre’ să-l lași pe Cel de Sus, nu pe nora să decidă”, așa cum în mod eronat susțin procurorii.
4. Procurorii citează o martoră care susține că a înțeles că „doctorița îi adresa din priviri întrebarea «De ce nu a murit?»”
O altă secvență care oferă apărării o bună ocazie de atac este cea din momentul în care o asistentă pretinde că a intuit, doar din privire, ce o întreba una dintre doctorițele inculpate.
„Inculpata MM, după ce făcea aceste modificări, venea periodic să controleze starea pacientului, respectiv să vadă dacă acesta a decedat. Martora a menționat că între ea și inculpată nu existau întotdeauna dialoguri, însă îi adresa din priviri întrebarea «De ce nu a murit?» sau «Nu e încă mort?», martora răspunzând prin același limbaj non-verbal «Nimic încă»”.
Greu de înțeles cum ar putea procurorul de ședință (cel care susține munca colegilor săi) să explice în fața instanței că doctorița a vrut să spună din priviri „De ce nu a murit?” sau cu totul și cu totul altceva.
5. Comunicatele Societății ATI și ale Colegiului Medicilor sunt contrazise chiar de șefa ATI de la Sf. Pantelimon
Societatea Medicilor ATI și Colegiul Medicilor au spus că procurorii se pronunță într-un domeniu străin lor: medicina. Și că, în realitate, nu e normal să menții un tratament ridicat cu noradrenalină multă vreme. Prin urmare, scăderea noradrenalinei nu este un act dăunător pentru pacienți și nici infracțional, ci normal.
„Din datele puse la dispoziție de Parchet rezultă clar că este vorba despre o cunoaștere incompletă a laturii medicale a cazului”, a spus Societatea Română ATI.
Numai că atât Spitalul Sf. Pantelimon, cât și Colegiul Medicilor au făcut, înaintea procurorilor, propriile investigații în cazul pacienților decedați. Ei au văzut în foile pacienților tratamentul cu o rată ridicată a noradrenalinei. Au spus că au evaluat după acte, neavând acces la memoria injectomatelor. La final, în concluziile investigațiilor profesionale, au conchis că cele două doctorițe au procedat corect menținând un tratament intens de noradrenalină. Atunci dacă tratamentul intens este periculos, cum de Societatea ATI și Colegiul Medicilor au spus, în cazurile concrete de la Sf. Pantelimon, că este corect?
În plus, în fața procurorilor, șefa secției ATI de la Sf. Pantelimon (șefa actuala, nu cea demisă, opozanta conducerii) a declarat că atât creșterea, cât și scăderea ratei de administrare a noradrenalinei se face treptat, cu excepția cazurilor de urgență.
„Fiind întrebată de către organul de cercetare penală, ce efecte provoacă o scădere bruscă, nejustificată a dozei optime de noradrenalină cu o rată mai mare de 10 ml/h, 15 ml/h, PF (nr. șefă de secție ATI) a precizat că o reducere nejustificată a dozei optime de noradrenalină poate scădea tensiunea arterială sub limita necesară de 65. Scăzând tensiunea apare hipoperfuzia organelor, aceasta grăbind evoluția către deces a pacientului”, au consemnat procurorii în referat declarația șefei secției ATI.
Cutia neagră se deschide
Acestea sunt momentele. Sigur că un referat cu propunerea de arestare, cu care instanța a fost de acord, e altceva decât un rechizitoriu. Unele fapte vor rămâne, altele vor cădea și, probabil, vor apărea elemente noi până la trimiterea în instanță.
Ceva este însă unanim acceptat. Acesta nu este un caz obișnuit, o investigație de malpraxis. Ceea ce s-a întâmplat la Sf. Pantelimon va forța gândirea de tip „Cutie neagră” a sistemului medical. Care există pretutindeni în lume, nu doar în România.
Ce înseamnă asta? „În medicină, dezastre pot apărea oricând și oriunde. Dacă ele ar fi analizate precum în aviaţie, am fi în mai mare siguranţă”, a scris site-ul Viața Medicală după incendiile din spitale, din 2023.
„Viața Medicală” nu e o publicație care să fie de partea procurorilor sau împotriva medicilor. Dar a citat o carte cunoscută, în care se arată că, spre deosebire de aviație, în sistemul de sănătate s-a învățat din erori cu mult mai multă reticență. În schimb, aviația face anchete minuțioase, cu concluzii deschise, nemiloase, după fiecare victimă. Învață cu sânge, cum spun piloții. Drept efect, e mai sigur decât oricând să zburăm, iar probabilitatea de a muri într-un avion s-a înjumătățit în fiecare deceniu.
E la fel de adevărat că și speranța de viață a crescut inclusiv datorită sistemelor de sănătate tot mai performante, mai ales în democrații. Unde toți suntem sub controlul legii.
INTERVIURILE HotNews.ro