Ce îi așteaptă pe românii care pleacă la cules de sparanghel sau la căpșuni în vreme de pandemie: "Maxim 10 ore de muncă, dar câteodată sunt și 12"

​Imaginile cu cei aproape 2.000 de români înghesuiți pe aeroportul din Cluj ca să plece în Germania la cules de sparanghel au ajuns și în presa internațională. Site-urile de joburi sunt pline de oferte cu locuri de muncă în Germania, în Marea Britanie sau chiar în Italia, la cules de fructe, legume sau în fabrici de carne. Am încercat să vedem cât poate să câștige un român care merge să culeagă sparanghel sau să ambaleze carne, ce condiții de lucru i se promit și cum poate ajunge să lucreze acolo în vreme de pandemie. Am aflat că e „bătălie mare pe locuri” și că „e mai problematic cu transportul, dar se poate rezolva”. Motivația oamenilor este simplă: le este teamă de sărăcie.

„Toate zborurile pentru aprilie la căpșuni sunt full, poate aveți șanse pentru mai”

Pe site-urile cu oferte de joburi sunt zeci de anunțuri pentru locuri de muncă în Uniunea Europeană, în special în Germania, la cules de sparanghel și fructe, în abatoare și chiar în industria hotelieră, dar și în Marea Britanie sau Spania. Anunțurile sunt imperative, semn că nevoia este mare. Am încercat să aflăm cât mai multe detalii.

Prima oară am sunat, în calitate de jurnalist, la o firmă din Sibiu, care cere o „persoană dinamică” și cu experiență în agricultură: „Plecare urgentă! Companie din Germania care se ocupă cu domeniul agriculturii caută urgent muncitori necalificați pentru angajare la cules sparanghel. Oferta: Salarizare 1.800 euro/lună – Ore lucrate: 40 de ore/săptămână + ore suplimentare. Cazarea este oferită de angajator cu toate cheltuielile incluse. Asigurarea medicală”.

Femeia care răspunde îmi spune că oamenii nu mai au curaj să plece. ”Este foarte dezamăgită lumea. Până acum, telefonul suna continuu. Acum, sună cam la jumătate de oră, dar mai mult pentru informații. Nu prea mai au curaj să plece. Poate vor fi organizate transporturi spre Germania, după luna mai”, afirmă femeia, care încearcă să fie optimistă: ”Poate vor fi organizate transporturi spre Germania, după luna mai”.

Confirmă că ”au mai plecat în ultima vreme la sparanghel”, dar spune că nu știe exact câți pentru că „se ocupă un alt departament, cel de plecări”. Îmi promite că mă va suna ”cineva de acolo” să îmi dea ”o situație”, lucru care nu s-a întâmplat. A fost cel mai detaliat răspuns pe care l-am primit atunci când m-am prezentat ca fiind „de la presă”.

De la alți doi reprezenți ai unor firme de plasare de forță de muncă la care am sunat și am cerut informații tot în calitate de jurnalist, am primit răspunsurile: „Da, avem cereri, dar noi am oprit activitatea acum” / „Noi acum nu mai trimitem pe nimeni, doar le luăm datele și îi contactăm noi când se va putea pleca în siguranță”.

Am schimbat abordarea – sun în calitate de potențial culegător de sparanghel sau de căpșuni.

„Plecări la agricultură în Germania, începând cu 5.03.2020, pentru persoane dornice să muncească sezonieri în agricultura germană, pentru femei și bărbați, la muncă manuală în hală, sere și pe câmp la recoltat, sortat, ambalat și etichetat fructe-legume. Vârsta între 18-50 ani, vor lucra legal pe bază de contract de muncă german pe o perioadă de 2-3 luni”, este anunțul unei firme din Târgu Jiu.

Prima întrebare e despre vârstă. „Deci aveți 40 de ani, e bine, sunteți în putere”. Entuziasmul mai coboară când află că nu am mai lucrat în agricultură, deci nu am experiență. ”Aici este o problemă, au prioritate la plecare acum, repede, cei care au mai fost pe câmp acolo”, mi se spune.

”Avem zboruri pentru 20-27 aprilie. Se pleacă la cules de căpșuni, dar totul e ocupat, e bătălie mare pe locuri. Mai avem și pentru 1-15 mai, tot la căpșuni, dar sunt oameni care lucrează de mai mulți ani și ei pleacă întâi”, adaugă omul, apoi mai descoperă o problemă: sunt din București, iar „primăriile de sector dau greu actul ăla care se eliberează”.

„E tevatură mare acum, ați văzut că ăștia controlează și zborurile. În Germania nu e problemă, că acolo vă testează automat. Dar haideți că poate aveți șanse să plecați în mai, să prindeți măcar o lună”, mă încurajează domnul.

Mă informează că pentru dosarul de plecare am nevoie de cartea de identitate, certificat de naștere, de căsătorie, cazier, diplomă a ultimei școli absolvite, o adeverință medicală că sunt aptă de muncă și un „certificat pentru dovedirea situației de dublă cheltuială gospodărească, pentru forță de muncă sezonieră”.

Plata în jur de 9 euro pe oră, cu 10, „maxim 12 ore de muncă pe zi”

Dar cât o să câștig? Răspuns prompt: 9,35 de euro pe oră. „Nu net, brut, dar plata este și în funcție de randament, de activitate, cu posibilitate de ore suplimentare. E mult de muncă, dar maxim 12 ore pe zi lucrate”. O să pot lucra fie la culesul, fie la ambalarea căpșunelor, „depinde”.

Dacă am totuși ”șanse să pot pleca”, așa cum îmi spune omul de mai multe ori, voi fi cazată într-un container „cu toate utilitățile incluse în preț și cu lenjerie de pat”. Costă 6,69 de euro pe zi, iar banii îmi vor fi reținuți din salariu la final de lună. La fel și banii de transport – costă 100 de euro pe lună transportul cu autobuzul de la locul de cazare la locul de muncă și înapoi. Și mâncarea trebuie să mi-o asigur, dar pot primi un avans săptămânal, iar banii să îmi fie reținuți apoi tot din salariu.

O altă firmă de recrutare, din Cluj, le promite „5.000 de euro pe sezon” celor care aleg să plece la cules de căpșuni, tot în Germania: „Agricultură Germania (5.000 euro/Sezon). Căutăm femei și cupluri pentru posturi în domeniul agriculturii. Experiența nu este necesară, însă constituie un avantaj. Spațiul este igienizat, iar angajații sunt testați. E un mediu fără riscuri. Se oferă contract pe 3 luni de zile. Salariul începe de la 9,35 euro/ ora. Puteți să vă întoarceti acasă cu 5.000 – 6.000 euro, după 3 luni de muncă. Se lucrează 6 zile pe săptămână, între 8 – 10 ore/ zi”.

Sun, iar răspunsul este sec: „Avem cereri foarte mari, acum nu mai avem plecări, mai încercați în mai”.

„Rezolvăm repede cu actele, cu tot ce trebuie acolo, dacă aveți posibilitate de transport să plecați mai repede”

O altă firmă caută „femei sezoniere” pentru cules de căpșune și mure, pe o perioadă de 3 luni.

Femeia care îmi răspunde la telefon îmi spune, foarte amabilă, că dacă vreau să plec trebuie în primul rând să merg la sediul din Târgu Mureș și să depun dosarul.

„La 1 mai pleacă primă tură cu avionul. Locurile sunt toate date, dar mai avem după 15 mai”, îmi spune ea. Mă îndrumă să încerc să găsesc „o mașină mică, să fiți maxim 2-3, să încercați să ieșiți așa din țară”: „Putem să rezolvăm repede cu actele, cu tot ce trebuie acolo și dacă aveți posibilitate de transport să plecați mai repede. Mâine pleacă două femei cu mașina din țară, se trece mai ușor așa, cu busurile nu prea se trece acum, nu le lasă la graniță”.

Se plătește între 7 și 8 euro pe oră, „depinde”. Programul de lucru este de 8 ore, „maxim 10 ore, dar câteodată sunt și 12”. Primesc asigurări că am „cazare asigurată, se plătește doar mâncarea”.

„Dacă vă grăbiți, prindeți plecare din 20 aprilie cu avion din București. Și e mai bine la carne”

Un alt anunț, alte oferte de muncă „la agricultură în Germania”. Doamna care îmi răspunde îmi vorbește despre „ambalare și etichetare pentru carmangerie”, nu despre cules de căpșuni sau sparanghel.

„E mai bine la fabrica de carne”, îmi spune, și detaliază: pot lucra la ambalarea și etichetarea cărnii, iar soțul meu, dacă am și dacă vrea să vină cu mine, poate lucra la depozit, să încarce carnea din abator. Salariul: 9,96 euro pe oră. „E brut, nu e net, dar tot e bine”.

Trebuie să îmi plătesc singură șederea într-un container modular. „Chiria e până în 300 de euro pe lună acum, cât mai e frig, apoi costă mai puțin, că nu mai trebuie căldură”. Transportul de la locul de cazare la fabrica de carne costă și el 50 de euro pe lună și tot eu îl achit. Mai exact, îmi este reținut din salariu la final de lună.

Foarte amabilă, doamna îmi spune ce acte îmi sunt necesare și mă încurajează să mă grăbesc ca să pot pleca în 20 aprilie, cu avionul, din București. „Avem și pentru agricultură, tot din 20 e plecarea din București, dar eu zic că e mai bine la carne”.

La cules de hamei

O firmă din Cluj caută români pentru a culege hamei pentru „cea mai mare plantație din Germania, pentru o fabrică de bere renumită”.

Locurile disponibile sunt „nelimitate”. Salariul: 9,36 net pe oră („asta înseamnă un aproximativ de 1600 euro net”). Sunt promise cazare („asigurată gratuit de către angajator”), respectiv „o masă caldă la amiază din partea angajatorului (Felul 1 si Felul 2)”.

Sunt anunțate plecări cu avionul din Timișoara, București, Cluj și Sibiu, în datele de 23, 24 și 25 aprilie. La telefon nu răspunde însă nimeni.

„Angajările se fac sunând la numărul…, tarif 1,5 euro/min + TVA”

O firmă din Vaslui, de data aceasta, caută muncitori pentru domeniul hotelier în Germania, cărora le promite o leafă de 2.150 de euro. ”Cameristă, muncitori curățenie, muncitori bucătărie. Cerem și oferim seriozitate. Beneficii: contract de muncă cu asigurare medicală plătită, masa și cazarea asigurate. Necesită un minim de germană sau englez”.

La numărul de telefon indicat nu răspunde nimeni, însă imediat primesc un mesaj în care este menționat un alt număr, cu taxă: „Bună ziua. Angajările se fac doar sunând la numărul de telefon 0900310…. (tarif- 1,5 euro/min + TVA)”.

„Mai frică mi-e de sărăcie decât de coronavirus”

Motivația românilor care aleg să plece la muncă în străinătate, în pofida pandemiei, este simplă: sărăcia.

Daniel are 20 de ani și este din județul Suceava. Sâmbătă, s-a îmbarcat de pe aeroportul din Iași cu destinația Germania, la cules de sparanghel. „La noi e greu, nu avem unde să muncim. Vă spun drept, mai frică mi-e de sărăcie decât de coronavirus”, a declarat el pentru Mediafax.

Rareș are 23 de ani, este din Brașov şi predă cursuri de chitară. De câțiva ani, lucrează și pe câmpurile nemțești. „Muncesc în agricultură la cules de sparanghel. În rest, sunt profesor de chitară aici în țară şi astea două luni îmi oferă cumva un capital de investiție, să îmi mai cumpăr un echipament”, afirmă el. E grea munca acolo, dar „te obișnuiești”: „Cu cât trec anii mai mult, cu atât devine cumva o natură secundară. Munca câmpului este echivalentă cu orice tip de muncă. Este foarte mult de muncă, este o muncă murdară, dar la finalul sezonului, merită”.

Dumitru Pasăre din Bistrița, spune că, de când lucrează în Germania, și-a renovat casa. Nu poate trăi din ce câștigă acasă, ca tâmplar. Este al șaptelea an în care merge la muncă în Germania: „E un salariu mai bun decât în țară. La noi, politicienii îşi fac salariile lor şi pensiile, iar pe noi patronii ne plătesc cu 300 de euro, niște salarii de nimic. Acolo câștigăm în jur de 3.000 de euro pe lună. Ne dau cazare două persoane într-o cameră, mâncare, transport. În fiecare lună banii intră în cont. Bani cu care pot să îmi rezolv şi eu unele lucruri”.

„Dacă ar avea oferte în țară de la fermierii români sau de la alți angajatori, probabil nu ar pleca”

Câteva mii de români au plecat deja săptămâna trecută la muncă în agricultură în Germania. Imaginile cu cei aproape două mii de oameni care, în plină pandemie, s-au trezit înghesuiți la aeroportul din Cluj-Napoca pentru a se îmbarca în curse charter au fost preluate de presa internațională.

BBC a relatat cum românii plecați joia trecută au fost preluați de autobuze de pe aeroportul din Düsseldorf și duși la ferme, unde sunt testați pentru coronavirus înainte de a merge pe câmp la muncă. Ei sunt ținuți separat de ceilalți muncitori și li se impune să lucreze în grupuri mici.

„Ne temem că standardele de igienă nu vor fi îndeplinite, iar cazarea oamenilor nu va fi reglementată corespunzător. Solicităm carantină, cu maximum două persoane într-o cameră”, declara pentru Reuters Reinhard Steffen, purtător de cuvânt al unui sindicat din agricultură.

În mod normal, în Germania merg anual la muncă în agricultură aproximativ 300.000 de muncitori străini, în special români și polonezi. Acum, din cauza restricțiilor impuse de pandemia de COVID-19, numărul acestora va fi de maximum 80.000 în lunile aprilie și mai, potrivit BBC.

Despre aceste cifre a vorbit și premierul Ludovic Orban, care spunea că aproximativ 80.000-90.000 de români ar putea pleca la muncă în străinătate în perioada următoare.

„Dacă ar avea oferte în țară de la fermierii români sau de la alți angajatori, probabil nu ar pleca. Deocamdată în România există un milion de contracte de muncă suspendate, aproximativ 300.000 de contracte care sunt încetate. Pe lângă asta, în România au venit peste 250.000 de români (…) Absorbția acestei forțe de muncă astăzi este aproape imposibilă”, a declarat premierul, joi seară, la TVR.

El a spus că este vorba despre voința unor cetățeni români care decid să plece la muncă în altă țară chiar și în perioadă de pandemie: „Statul român nu poate să interzică nimănui să opteze pentru a munci în altă țară. Nu i-am împiedicat niciodată, nu o facem nici acum și dacă ar fi cineva care ar vrea să-i împiedice nu ar avea cum”.

Potrivit agenției dpa, citată de Agerpres, România le permite lucrătorilor sezonieri să părăsească ţara, în pofida crizei, iar guvernul german a ajuns la un acord pentru a prelua 80.000 de lucrători sezonieri străini în condiții stricte, sosirile urmând să aibă loc pe parcursul lunilor aprilie şi mai.

Conform dpa, fermierii germani s-au declarat uşuraţi că vor putea aduce lucrători pentru culturile de sezon, precum sparanghelul alb, o delicatesă de sezon. ”Drept rezultat al acestui aranjament, fermierii noştri pot continua să funcţioneze”, a afirmat Joachim Rukwied, preşedintele Asociaţiei Fermierilor Germani.