Nicu Covaci nu a fost admis în Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România. Ministrul Culturii: „Cred că undeva, ceva e profund greşit cu acest UCMR”

Ministrul Culturii, Lucian Romaşcanu, spune că a aflat cu surprindere de respingerea lui Nicu Covaci în Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România. Muzicianul a dat examen, fiind notat cu nota 7,60, dar ar fi avut nevoie de nota 8.00 pentru a fi acceptat în această Uniune. „Cred că undeva, ceva e profund greşit cu acest UCMR”, a scris ministrul pe Facebook.

Nicu Covaci a înfiinţat Phienix şi este autorul unor melodii legendare precum „Cantafabule”, „Cei ce ne-au dat nume” sau „Mugur de fluier”.

„Stimate domnule Nicolae Covaci,

Vă informăm prin prezenta că Biroul Secţiei de muzică jazz/pop al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România s-a întrunit în şedinţă şi a analizat lucrarea scrisă pe care aţi susţinut-o în cadrul probei de examen profesional, solicitat prin regulament candidaţilor care nu au studii superioare de specialitate. Lucrarea realizată de Dvs. a fost evaluată cu media 7,60, ceea ce o plasează sub media de promovare (8,00), conform Regulamentului privitor la admiterea în UCMR. În conformitate cu Statutul şi Regulamentele UCMR, Biroul executiv a dispus informarea Dvs. cu privire la neadmiterea solicitării de a fi primit ca membru al UCMR.

Nicolae Gheorghiţă, vicepreşedinte UCMR”, se arată în documentul publicat pe internet.

„Am aflat şi eu, cu surpriză amară, că Nicu Covaci nu a luat „examenul” pentru a fi membru al Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România. Examenul de câteva zeci de minute s-a presupus a înlocui 60 de ani de examene trecute cu imens succes în faţa publicului. Cred că undeva, ceva e profund greşit cu acest UCMR… Nu am competenţa să judec principiile statutare ale Uniunii, sunt convins că membrii săi sunt eminenţi reprezentanţi ai breslei. Dar pare că normele în baza cărora funcţionează au rămas undeva, în urmă, a scris pe Facebook ministrul Culturii.

După părerea ministrului, „o asemenea organizaţie ar trebui să fie ea cea care invită marile nume să i se alăture, nu să supună umilinţei unui examen oameni care şi-au asigurat, deja, locul în istoria breslei respective”.

El a dat şi câteva exemple de anomalii: „Nicu Covaci picat la examen, Nicu Alifantis refuzând politicos sa „facă cerere” ca să intre în UCMR (tot cu examen…) spunând ironic-amar că nu îndeplineşte condiţiile cerute, Gheorghe Zamfir primit prin 2000 după nenumărate demersuri etc. etc. E clar că e ceva putred… Acum vorbim de UCMR dar sunt exemple la fel de greu de explicat şi în alte uniuni de creatori. Cred că e momentul ca legea asociaţiilor şi fundaţiilor (OG26/ 2000) şi alte norme incidente domeniului sa fie reanalizate cu atenţie de Ministerul Culturii şi de cei implicaţi şi să fie aduse în mileniul actual”.

Pe reţelele de socializare, muzicienii au criticat UCMR.

Luiza Zan: „Scandalul Nicu Covaci ar trebui să dea (şi chiar dă) de gândit tuturor muzicienilor, muzicanţilor, compozitorilor, muzicologilor la început de drum. Poţi construi o carieră care să inspire generaţii, să îţi cânte o ţară întreagă piesele, asta nu înseamnă că eşti compozitor. Te întrebi, dacă Nicu Covaci nu este compozitor, ce este? Înţeleg perfect nevoia de a păstra un standard ridicat, de a valida compoziţii cu reală valoare artistică. Dar ce înseamnă asta? Valoarea artistică nu ar trebui să o dea şi dăinuirea peste decenii a unei muzici? De câte ori nu s-a întâmplat ca o compoziţie validată peste timp să fie primită prost la prima audiţie? Ascultăm diferit, cu urechile îmbătrânite, aşa este.

Poate fi descurajant să te apuci de scris muzică pe gustul publicului, să fii un tânăr chitarist de rock care scrie în limba română şi să auzi că Nicu Covaci a luat sub nota 8 la un examen de muzică… Lăsând rigoarea tehnică deoparte, nici Enescu nu a mai fost iubit de UCMR după plecarea din ţară. Dar ăsta nu e motiv de mândrie pentru nimeni, dimpotrivă. Te întrebi, pe bună dreptate, de ce Brian May este „Sir” în aceeaşi zi când Nicu Covaci este „sic”.

Gheorghe Zamfir: „Nicule, prieten drag, cu regret citesc ştirile zilei şi trebuie să-ţi spun că-ţi sunt alături şi că povestea ta a fost trăită şi de mine. Uniunea Compozitorilor din Franţa mă primea cu braţele deschise în anii ’70 iar UCMR nu a dorit acest lucru până în anul 2005, pentru că cei de la conducerea uniunii mă considerau compozitor de sârbe şi hore. Ce certificare îţi mai trebuie ţie, Nicu Covaci, legendă românească în ale muzicii, de la o astfel de organizaţie? Tu ştii bine că umilirea valorilor naţionale a fost şi încă este un sport naţional. Esenţa muzicii noastre se află adânc sădită în sufletele multor generaţii, această realitate nu poate fi notată de nicio comisie. Fruntea sus! Te iubim, pentru tot ceea ce eşti şi ai lăsat ca artist!”.

Florentin Milcof: „A scris prima dumnealui piesă în 1964. Acum aproape 60 de ani. Dacă nu mă înşeală „biblioteca” acum vreo 60 de ani era membru fondator al primei trupe de ghitare electrice din România. Se numea Sfinţii. Acestui om cu această carte de vizită i s-a comunicat printr-o hârtie acum 2 zile (conform foto) de către UCMR că nu a trecut examenul de admitere în respectiva instituţie care se numeşte Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România, hârtie semnată de un anume domn Nicolae Gheorghiţă. Păi bine mă Ghiţă, pe la tine la portiţă a ajuns Mugur de fluier? Sau altele? Peste sută ne zice domnul Covaci în interviu. Tot respectul pentru numele celor din biroul jazz/pop dar oare chiar aşa ar trebui să fie? Şi întreb, cu tot respctul pe domnii Tiberian, Natzis, Tudor, Gavrilă şi toţi ceilalţi. Şi mai fac următoarea comparaţie.

Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii i-a conferit titlul de SIR unui „lăutar” conform dex-ului limbii române citez ”pentru servicii extraordinare aduse imperiului britanic în activitatea artistică” domnului Paul McCartney care conform Dex-ului limbii române, cum spuneam, neştiind note, poate fi trimis la colţul infamiei şi declarat lăutar, nu că ar fi în sine o problemă în a fi lăutar ci pentru că e o problemă de generaţii în mentalul colectiv românesc cu această titulatură trimisă în peiorativ, în derizoriu, în spaţiul mioritic, dar asta e altă treabă. Ceea ce vroiam să spun este că dumnealui Paul McCartney nu numai că n-a trebuit să de-a examene de admitere pentru a se califica drept compozitor dar a mai fost recunoscut şi a primit toate onorurile statului britanic la cel mai înalt nivel, pe când la noi, unul dintre autenticii Paul McCartney de România, respectiv domnul Nicolae Covaci pentru 40 de sutimi nu reuşeşte după 60 de ani de activitate să treacă examenul de admitere la UCMR. Acestea sunt faptele. Revin şi închei. Domnişoarelor, doamnelor şi domnilor muzicieni. Aveţi impresia că treaba asta nu e, de fapt, despre dumneavoastră? Despre fiecare dintre dumneavoastră? Aveţi impresia că orice, oricum se poate întâmpla, social, comunitar, public, vorbind şi nimic din toate astea nu vă afectează viaţa şi vocaţia în fiecare zi?”