Discursul unei absolvente de liceu, șefă de promoție, care a devenit viral: Este o strigare îndurerată, o strigare menită să ridice un semnal de alarmă

O elevă a Liceului Teoretic “Axente Sever” din Mediaș, șefă de promoție, a ținut un discurs la festivitatea de absolvire care a devenit rapid viral pe internet, potrivit sibiu100.ro.

Mihaela Madina Goage a avut un discurs ”atipic” cum l-a numit ea, un discurs-mesaj ca ”o strigare îndurerată, o strigare menită să ridice un semnal de alarmă, o strigare care să ne trezească din indiferența în care suntem”.

În discursul ei, eleva a vorbit despre școala românească, despre ce ar trebui să se întâmple, despre profesori și despre elevi. Mihaela Madălina Goage a vorbit deopotrivă despre lucrurile mai puțin bune din școală. Eleva a folosit de mai multe ori expresia mai “Mai e mult până departe”.

”De zeci de ani se așteaptă noua reformă a învățământului, dar până când nu vom înțelege că schimbarea începe cu fiecare dintre noi (elev-părinte-profesor), până când nu conștientizăm că înnoirea începe din interior… mai e mult până departe”, a spus eleva în discursul ei.

Discursul elevei la festivitatea de absolvire:

“Stimați profesori și părinți, dragi colegi,

Am pregătit un discurs în calitate de șefă a promoției 2015 – 2019. Un discurs atipic, un discurs mesaj, nu de complezență.

Sunt lucruri bune în acest liceu, însă nu pe acelea doresc să le evidențiez deoarece sunt sigură că ceilalți colegi vor vorbi despre ele și nu are rost să ne repetăm.

Acest discurs reprezintă… o strigare îndurerată, o strigare menită să ridice un semnal de alarmă, o strigare care să ne trezească din indiferența în care suntem. Acestui discurs i-am atribuit și un titlu… “Mai e mult până departe”.

Până când profesorii nu vin la școală pentru copii, până când profesorii nu vor conștientiza care este menirea lor cu adevărat, până când aceștia nu-și vor preda materia astfel încât elevul să nu aibă nevoie de meditații…. mai e mult până departe.

Până când elevii, la rândul lor, nu-și vor da interesul, nu vor mai fi indiferenți la nereguli, spunându-și că nu are rost că tot nimic nu se rezolvă… mai e mult până departe.

Până când părinții nu se vor implica cu adevărat și nu va fi o strânsă legătură între părinți-elevi-profesori, o legătură care să ducă la o preocupare pentru îmbunătățirea sistemului… mai e mult până departe.

Putem observa un cerc vicios, o indiferență, și până când nu rupem cercul… mai e mult până departe.

Până când orele de curs nu se vor mai desfășura într-o nesfârșită monotonie, în care profesorul alege, și aici vreau să atrag atenția că el alege să dicteze în defavoarea stimulării gândirii și a creativității… mai e mult până departe.

Atât timp cât la nivel general există o reticență la orice, reticență din partea conducerii școlii, reticență din partea profesorilor, din partea elevilor și a părinților… mă întreb, eu cu mintea mea, ce schimbare așteptați? Mai bine spus, chiar vă doriți una?

Ce însemna ca un liceu sa aibă prestigiu? În niciun caz nu vine din purtatul uniformei, ci tot dintr-un purtat, dar de grija … pentru elevii săi. Un purtat de grijă în mod real, pe care elevii să-l simtă, să-l trăiască pe pielea lor, să-l cunoască … așa în mod real, nu din slogane care folosesc cuvinte frumoase, dar fără substanță, cum e sloganul liceului: “O școală prietenoasă deschisă tuturor”.

Până când preocuparea pentru elevi nu va fi, cu adevărat, reală și serioasă… mai e mult până departe. Pentru că eu am simțit că nu există o astfel de preocupare… și e trist.

Și tot trist e când nu ni se acordă încredere… Atâta timp cât se tratează cu superficialitate problemele ridicate de elevi… mai avem mult până departe.

Când profesorii își uită menirea… mai avem, nu mult … ci foarte mult până departe. A fi profesor nu este o meserie, ci mult mai mult. Este o vocație.

Angajarea/responsabilitatea profesorilor… îi va angaja/responsabiliza și pe elevi și pe părinți. Lecția aceasta a responsabilizării, a luării lucrurilor în serios, trebuie să o dea profesorii. Până nu o dau… ne putem preface… în continuare… că totul este în regulă.

Îmi spunea odată un professor, și mi-a plăcut, un citat din Marin Voiculescu: “În educaţie, educatorul să înceapă cu el. Nu înveţi pe alţii ceea ce vrei, nu-i înveţi ceea ce ştii, îi înveţi ceea ce eşti… Educaţia e floarea culturii trecută prin SUFLET.” Eu,… foarte puțin suflet am văzut.

De zeci de ani se așteaptă noua reformă a învățământului, dar până când nu vom înțelege că schimbarea începe cu fiecare dintre noi (elev-părinte-profesor), până când nu conștientizăm că înnoirea începe din interior… mai e mult până departe.

OMUL SFINȚEȘTE LOCUL!

Citește discursul integral al elevei pe Sibiu100.ro.

MedLife susține informarea și educarea ca sursă principală de dezvoltare a unei minți sănătoase. De aceea, recomandăm informarea continuă cu ajutorul articolelor din secțiunea Educație!