DEZBATERE Care sunt prevederile controversate din ordonanța lui Tanczos Barna privind împușcarea urșilor – problemă, explicațiile Ministerului Mediului și comentariile unui ONG specializat în prevenirea abuzurilor

​Potrivit unui draft al ordonanței care va permite împușcarea în regim de urgență a urșilor care fac probleme, intrat în posesia HotNews.ro, decizia se mută de la Ministerul Mediului la echipele de intervenție locale din care fac parte reprezentanți ai fondurilor de vânătoare. Care sunt punctele controversate din viitorul act normativ, cum le explică Ministerul Mediului și ce comentarii are un ONG specializat în prevenirea abuzurilor.

Ordonanța de urgență care va permite împușcarea urșilor din România, fără ca decizia să mai urmeze procesul de avizare din partea mai multor instituții așa cum se întâmplă în prezent, este așteptată în perioada următoare.

Ministerul Mediului, Tanczos Barna, a anunțat zilele trecute că actul normativ va intra în procedură de avizare interministerială.

HotNews.ro a intra în posesia unui draft al actului normativ și, chiar dacă unele lucruri vor mai fi schimbate pe parcurs, putem schița în acest moment o imagine destul de clară a ceea ce dorește Ministerul Mediului.

Pentru o imagine cât mai fidelă a viitorului act normativ am solicitat și un punct de vedere de la Ministerul Mediului referitor la prevederile controversate din ordonanță. De asemenea, am solicitat și opinia și unui ONG cu activitate în prevenirea abuzurilor.

Principiile ordonanței de urgență referitoare la urși

Ca o primă observație, „Ordonanța de Urgență pentru aprobarea metodelor de prevenție și intervenție la specia urs brun precum și pentru completarea unor acte normative” nu-și propune să rezolve pe termen lung problema conflictelor dintre localnicii din zonele montane și urși, ci cel mult să transmită mesajul că „viața omului este mai importantă decât a ursului”, principiu enunțat, de altfel, în mod repetat și de Tanczos Barna.

Al doilea lucru care poate fi remarcat este acela că actul normativ nu se bazează pe niște date solide, incontestabile, referitoare la populația de urs brun din România (așa cum a solicitat Comisia Europeană), ci pe niște aprecieri subiective. În continuare, autoritățile nu știu câți urși sunt în România și care este structura acestei populații (număr masculi, femele, pui etc)

Alt treilea element este acela că, prin această ordonanță, rezolvarea problemelor grave (atacuri ale animalelor) este pasată de la minister unor așa-numite echipe de intervenție locale, formate dintr-un reprezentant al fondului de vânătoare și un jandarm (conform precizărilor ulterioare ale Ministerului Mediului, din această echipă vor face parte și un reprezentant al primăriei și un medic veterinar).

Până acum, pentru împușcarea unui urs în procesul de decizie erau implicate mai multe instituții printre care Ministerul Mediului și Academia Română.

Al patrulea lucru care merită menționat este acela că vor rămâne în continuare nerezolvate o serie de probleme cum ar fi prevenirea eficientă a deciziilor discreționare care ar putea fi luate de „echipele de intervenție locale” sau stabilirea unor metode eficiente de identificare a urșilor-problemă.

Prevederile controversate din draftul ordonanței de urgență și cum le explică Ministerul Mediului

1. Pe ce date se bazează Ministerul Mediului când vorbește despre urșii din România?

În preambulul ordonanței se face următoarea afirmație:

„Luând în considerare evoluția populației de urs brun de pe teritoriul României ca urmare a Ordinului de interzicerea vânătorii la specia de urs brun începând cu anul 2016 până la data curentă se poate constata o creștere explozivă a populației de urși bruni precum și o lărgire a arealului de urși bruni.

La data curentă, prezența ursului brun este raportată în 13 județe față de 8, câte erau la nivelul anului 2016. De subliniat că prezența ursului brun a ajuns până la nivelul județului Arad”.

Având în vedere că unul dintre cele mai controversate subiecte referitoare la urșii din România este cel legat de numărul acestora, pentru că cel oficial, cuprins între 6000-6600, este contestat de toată lumea, întrebarea legitimă aici este următoarea:

Pe ce se bazează afirmația din ordonanță „se poate constata o creștere explozivă a populației de urși bruni”? Cine a numărat animalele și cu ce metode?

„Afirmația se bazează pe raportările de atacuri la 112 și pe estimările pe care le fac gestionarii fondurilor de vânătoare. Nu s-a mai făcut niciun studiu din 2016, iar în acel an, ministrul Mediului de atunci a denunțat studiul făcut de Universitatea Brașov și Fundația Carpați pentru că l-a considerat făcut în interesul vânătorilor și a refuzat să-l plătească. Nu există în acest moment alte date disponibile”, a declarat Mihai Drăgan, Director de comunicare în cadrul Ministerului Mediului.

În ceea ce privește numărul urșilor din România merită amintit că, într-un răspuns trimis unui cetățean din Valea Jiului, în ianuarie 2021, Comisia de petiții a Parlamentului European a spus următoarele:

„Planul național de acțiune privind urșii, elaborat de România în 2018, indică prezența unei populații de 6 050-6 640 de urși în 2016. Cu toate acestea, estimările respective nu sunt pe deplin fiabile, având în vedere că se bazează pe datele raportate de unitățile de vânătoare, care sunt apoi prelucrate pentru a elimina contabilizările duble sau triple.

Astfel, ele pot supraestima populația reală. Monitorizarea utilizând eșantioane genetice, care ar furniza date mai bune, constituie una dintre măsurile planului de acțiune, dar încă nu a fost aplicată.”

2. Prima opțiune prevăzută este relocarea ursului-problemă în altă zonă. Ce se întâmplă dacă nu-l primește nimeni?

O prevedere din ordonanță spune în felul următor:

„În cazul soluției de prevenție prin relocare în termen de 5 zile de la sesizare, Ministerul Mediului prin structurile abilitate se va adresa, în vederea obținerii acceptului de relocare, către Gestionarul fondului de destinație, a azilurilor sau a adăposturilor autorizate.

Gestionarii fondurilor de destinație vor comunica în termen de (nu este precizat termenul) zile acceptul lor.

În cazul în care în termenul prevăzut nu este exprimat acceptul ori se refuză relocarea se procedează la eliberarea autorizației de extracție prin împușcare, cu o valabilitate de 15 zile.

Întrebare: Cum se previne situația în care gestionarii fondurilor de vânătoare se vor înțelege între ei astfel încât să refuze intenționat relocarea pentru a permite împușcarea unui urs?

„O astfel de înțelegere ar fi ilegală. Dar, da, este un punct care va fi lămurit. Oricum metodologia de intervenție se va face prin ordin comun al Ministerului Mediului și Ministerului de Interne. Sunt reglementări care țin de ordin de ministru care urmează să fie elaborat ”, a declarat Mihai Drăgan.

3. Cine decide dacă un urs trebuie împușcat sau nu?

Prevederea din draftul OUG spune că:

„Prin intervenție, în sensul prezenței ordonanțe se înțelege: intervenția umană specializată efectuată în interiorul unei localități ori în cazul unităților locative sau economice izolate pe o rază de 200 de metri în jurul acestora efectuată de către personal cinegetic și reprezentanți ai Ministerului Afacerilor Interne în cazuri urgente în care valorile ocrotite pe calea prezentei ordonanțe de urgență sunt puse în pericol prin simpla prezență sau manifestările unui urs brun.

Extragerea ursului prin împușcare se face în cazul în care se apreciază că nu se poate face procedura de intervenție prin alungare precum și în cazul în care exemplarul în cauză este rănit. Extragerea prin împușcare se poate realiza în mod direct dacă este considerat necesar de membrii echipei de intervenție fără a fi obligatorie parcurgerea procedurii de intervenție prin alungare.”

Întrebare: Decizia aparține în exclusivitate echipei de intervenție care este un angajat al fondului de vânătoare și un reprezentant al Ministerului de Interne (un jandarm). Cum pot fi prevenite deciziile discreționare în care un urs este împușcat fără să fi pus pe nimeni în pericol? Ce pârghii de control are ministerul și ce sancțiuni sunt prevăzute pentru decizii abuzive?

„Din echipa de intervenție va face parte și un reprezentant al unității administrativ-teritoriale (primăriei) și un medic veterinar, cel care administrează tranchilizantele. Deci nu doar jandarmul și reprezentantul fondului de vânătoare.

În al doilea rând, este vorba despre un reprezentant al fondului de vânătoare, adică de personalul tehnic, care este declarat la minister, nu de un membru-vânător al asociației de vânătoare. Deci nu vânătorul împușcă ursul”, susține directorul de comunicare din cadrul Ministerului Mediului.

Acesta mai spune că mai există încă lucruri de lămurit care vor fi trecute în ordinul de ministru, inclusiv în ceea ce privește cine are decizia finală în situația în care membrii echipei de intervenție au păreri divergente.

4. Ce se întâmplă cu urșii împușcați?

Potrivit draftului de ordonanță, după împușcarea ursului acesta devine proprietatea fondului de vânătoare:

„Prin extragere, asociația care gestionează fondul alăturat devine proprietarul exemplarului extras”.

Întrebare: Ce se întâmplă cu trofeul, blana, carnea? Pot fi comercializate?

„Din câte știu este specificat în felul următor: blana și capul rămân în proprietatea statului și doar carnea rămâne la fondul de vânătoare”, a mai explicat Mihai Drăgan.

5. Cu cine s-a consultat Ministerul Mediului pentru această ordonanță de urgență?

„La consultări au fost chemați reprezentanții unor ONG-uri și entități care au experiență în managementul animalelor sălbatice: WWF, Conservation Carpathia, ACDB (Asociație pentru Conservarea Diveristății Biologice), Coaliția Natura 2000 și Milvus Group”, spune Mihai Drăgan.

6. În ce măsură ordonanța de urgență respectă directiva europeană privind habitatele?

Articolul 12 din „Directiva privind habitatele” interzice capturarea sau uciderea deliberată a exemplarelor din speciile enumerate în anexa IV litera (a). Cu toate acestea, statele membre pot deroga de la dispozițiile acestui articol, atât timp cât sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 16.

Printre motivele pentru care este posibilă o astfel de derogare se numără interesul pentru sănătatea publică și siguranța publică, precum și prevenirea daunelor grave aduse culturilor și animalelor sau altor tipuri de bunuri. Este de competența autorităților române să decidă cu privire la emiterea acestor derogări.

Ce prevede articolul 16 din directiva europeană privind habitatele?

„Statele membre pot deroga de la dispozițiile articolelor 12, 13, 14 și 15 literele (a) și (b), cu condiția ca derogarea să nu afecteze negativ menținerea populațiilor din speciile respective la un stadiu corespunzător de conservare în aria lor de extindere naturală și în măsura în care nu există o alternativă satisfăcătoare la derogare”.

Ce spune Codruț Feher de la Asociația pentru Combaterea Abuzurilor

• Nu există nici un fel de dovadă a creșterii explozive populației de urs în condițiile în care nu există un studiu serios pe bază de markeri genetici.
• Nu există nici un fel de corelare științifică între interzicerea vânătorii și creșterea explozivă a populației de ursi.
• Deși susține sus și tare că proiectul de OUG nu are nimic de-a face cu vânătoarea, în preambulul OUG-ul d-l Tanczos invocă ”interzicerea vânătorii” ca și cauză a situației care impune adoptarea OUG. Prin urmare, deși nu o recunoaște explicit, d-l Tanczos consideră implicit că numai vânătoarea ar putea rezolva problema.
• Procedura de ”Prevenție” propusă de ministrul Tanczos (art. 6-12 din proiectul de OUG ) încalcă Directiva 92/43 a CEE-(Directiva ”Habitate” pentru că prevede numai împușcarea sau relocarea urșilor adică numai la soluțiile finale, excepționale care necesită acordarea de derogări de la protecția strictă a speciei, ignorând în totalitate soluțiile alternative la ucidere/relocare.
• Or, Directiva Habitate statuează că aceste soluții ultime, excepționale pot fi aplicate numai dacă, ținând cont de cele mai bune cunoștințe științifice și tehnice relevante, nu există nicio altă soluție alternativă care să permită atingerea scopului urmărit, în mod satisfăcător.
• În mod evident, soluții alternative al ucidere/relocare care permit evitarea sau limitarea conflictelor om-urs există (limitarea perturbării habitatelor, asigurarea managementul responsabil al deșeurilor, interzicerea și sancționarea hrănirii urșilor în localități sau la marginea localităților, monitorizarea și identificarea urșilor, măsuri aversive pasive- garduri electrice, repelenți cu declanșare pe bază de senzori, măsuri aversive active-gonirea urșilor cu ajutorul repelenților eficienți, spray-uri cu piper, cartușe de cauciuc, câini specializați, măsuri eficiente și rapide de compensarea pagubelor etc) iar ele sunt prevăzute chiar în în Planul național de acțiune pentru conservarea populației de urs brun din România, aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului nr. 625/2018.dar nu sunt aplicate.
• Procedura de ”Intervenție” din OUG-ul Ministrului Tanzos (prevăzută la art. 19-29 din OUG) este inutilă, lipsită de sens și nu poate salva pe nimeni pentru că este tot o intervenție post- factum care nu împiedică/nu întrerupe un eventual atac ale urșilor, ci doar gestionează o eventuală situație post-atac.
• Totodată, o asemenea ”intervenție” este permisă și de legislația actuală în cazul procedurilor specifice de gestionare a situațiilor de urgență adoptate de obicei prin Hotărâri ale comitetelor pentru situații de urgență în baza HG 118/2005, Legii 550/2004, OG nr. 30/2007 sau Metodologie privind cooperarea agențiilor specializate de intervenție în cazul urgențelor primite prin SNUAU, ediția 2014.