Ce este răpirea virtuală şi cum funcţionează? Cazul unui tânăr chinez care studia în Statele Unite

„Răpirea virtuală”, o metodă de extorcare ilustrată de cazul unui elev străin care studia în Statele Unite, face parte dintr-o tendinţă infracţională mai amplă căreia îi pot cădea victime părinţi din întreaga lume, avertizează experţi citaţi de BBC.

Elevul Kai Zhuang a fost dat dispărut de către liceul său săptămâna trecută şi a fost găsit ulterior „foarte îngheţat şi speriat” într-un cort, într-o zonă rurală din Utah, după ce escroci anonimi l-au convins pe tânărul de 17 ani să se izoleze, potrivit poliţiei locale.

Odată ce adolescentul a rămas singur în sălbăticie, „răpitorii virtuali” au trimis o cerere de răscumpărare şi o fotografie – pe care Zhuang şi-a făcut-o singur – părinţilor săi din China şi au pretins că a fost răpit. Familia lui Zhuang a plătit în cele din urmă 80.000 de dolari răpitorilor.

FBI-ul spune că şi alţi elevi străini, în special chinezi, au fost ţinta unor escrocherii similare de tip „răpire virtuală” în SUA. Autorii ameninţă victimele, le ordonă să se izoleze, îi monitorizează prin apeluri video şi cer răscumpărare de la familiile lor.

Experţi consultaţi de BBC spun că progresele tehnologice au netezit drumul infractorilor pentru a pune în aplicare schemele de răpire cibernetică. Deşi nu există date clare cu privire la numărul acestor cazuri, experienţa lui Zhuang nu este un caz izolat, spun ei.

„După modul în care se operează în majoritatea cazurilor, i se poate întâmpla oricui. Infracţiunile au devenit mult mai ţintite”, a declarat Joseph Steinberg, expert în securitate cibernetică care a consiliat firme şi guverne.

Ce este o răpire virtuală?

Poliţia crede că escrocii au început să îl manipuleze pe elevul de 17 ani încă din 20 decembrie, când a fost văzut cu echipament de camping în Utah.

În mod obişnuit, răpirile virtuale implică infractori care sună sau trimit mesaje unei victime pentru a o păcăli şi a o face să creadă că o persoană dragă a fost răpită, deşi persoana respectivă este de fapt în siguranţă, explică Steinberg.

Victimele în aceste cazuri spun că aud ţipete la telefon în timp ce escrocul pretinde că persoana iubită este în pericol, pentru a obţine o răscumpărare.

„Vor face orice pentru a te ţine la telefon. Pentru a-şi speria ţintele şi a le determina să ia decizii pripite, vor ameninţa că îi vor provoca răni persoanei dragi, dacă închid sau dacă încearcă să contacteze pe cineva”, a declarat Marie-Helen Maras, directorul Centrului de studii privind criminalitatea cibernetică de la Colegiul de drept penal John Jay.

Au existat mai multe cazuri în care elevi chinezi care erau într-un schimb de experienţă în alte ţări – inclusiv în Canada şi Australia – au fost constrânşi să îşi însceneze propria răpire pentru a extorca bani de la rude, a declarat dr. Maras, care a studiat cazuri de răpire cibernetică.

Cât de frecvent se întâmplă?

Nu există date disponibile cu privire la frecvenţa răpirilor virtuale, care în mare parte nu sunt raportate, au declarat experţii. Aceştia subliniază că progresele tehnologice au facilitat aceste infracţiuni şi le-au făcut mai uşor de comis.

Steinberg spune că este îngrijorat de utilizarea inteligenţei artificiale pentru a reda vocea celor dragi şi a-i constrânge să plătească răscumpărări. „Tehnologia a ajuns la un punct în care chiar şi părinţii grijulii, care îşi cunosc foarte bine copiii, pot fi păcăliţi”, a spus el.

De asemenea, reţelele sociale le permit infractorilor să studieze şi să adune informaţii despre victime înainte de a intra în contact, ceea ce le permite să obţină informaţii valoroase despre viaţa unei persoane. Escrocii „pot chiar să falsifice numerele de telefon pentru a face să pară că vin de la dumneavoastră”, avertizează Maras. „Devin din ce în ce mai buni în a-şi ascunde frauda”, spune ea.

În plus, acest tip de infracţiune pare să ducă şi la plăţi mai mari acum, atrage atenţia Steinberg, care a remarcat că autorii sunt rareori prinşi. În trecut, infractorii vizau persoane mai vulnerabile – cum ar fi imigranţii fără documente şi persoanele care nu erau vorbitoare de limba engleză – pentru sume mici, a spus el. Dar în cazul lui Zhuang, oficialii au declarat că părinţii săi au plătit o răscumpărare consistentă.

„Criminalitatea cibernetică este probabil infracţiunea cea mai profitabilă. Poţi viza oamenii în diferite limbi şi o poţi face de oriunde”, spune Steinberg.

Cum pot fi prevenite astfel de infracțiuni?

Deşi experţii spun că oricine poate cădea victimă răpirilor virtuale, oamenii pot lua mai multe măsuri pentru a se proteja mai bine.

Prima este pur şi simplu să fie conştienţi de problemă, să ştie ce informaţii personale sunt publice şi să rămână vigilenţi, spune Steinberg.

Dar cei care sunt vizaţi ar trebui să raporteze mai întâi acest lucru la centrul special pentru criminalitate cibernetică al FBI sau al autorităţilor în domeniu din alte ţări.

Dacă cineva primeşte un apel iniţial sau un mesaj de urgenţă, ar trebui să încerce să dea de persoana iubită, pentru a verifica locul unde se află. Familiile pot, de asemenea, să stabilească un fel de cod, fraze sau cuvinte cheie specifice pe care să le folosească în situaţii de urgenţă şi de care infractorii să nu ştie.

Agenţiile de aplicare a legii şi companiile de telecomunicaţii ar putea juca şi ele un rol în prevenirea infracţiunilor prin îmbunătăţiri în ceea ce priveşte autentificarea şi localizarea sursei apelurilor.

Deşi nu se ştie încă câte victime există, experţii spun că aceşti paşi mici ar putea contribui la menţinerea siguranţei oamenilor. (Sursa: News.ro / Dreamstime.com)