Ce spune despre noi faptul că ne plac (sau nu) filmele de groază. Un psiholog explică
Pentru unii dintre noi, nimic nu se compară cu un film bun de groază. Sigur că știm că nu e real și probabil de aceea ni se pare atât de atrăgător: ne expune, fără teamă sau sentiment de vină, cea mai întunecată și înspăimântătoare latură a naturii umane, explică medicul psiholog Chloe Carmichael, Ph.D., în mbgHealth.
Dar chiar trebuie să ne placă, totuși? Ce spune despre noi faptul că iubim (sau detestăm) filmele de groază?
Ne captează atenția
Filmele horror se conectează cu totul la atenția celor care au o capacitate ridicată de disociere psihologică – legată de „suspendarea neîncrederii”, cea care ne permite să ne pierdem cu totul într-o carte sau un film.
Timp de două ore experimentăm nivelul maxim de concentrare mintală și fizică pe care Mama Natură ni l-a dat ca să facem față amenințărilor reale. Senzația de captare a atenției aproape că ne forțează să luăm o pauză de la problemele și grijile zilnice care ne presează tot timpul.
Pe de altă parte, dacă avem o capacitate de disociere și absorbție extrem de ridicată, s-ar putea să găsim filmele de groază prea stimulatoare – mai ales dacă vom continua să ne gândim la ele și să ne fie frică zile de-a rândul în întuneric, singurătate sau în alte condiții care s-au regăsit în film.
Ne excită
Filmele horror induc în trup accelerări ale pulsului și respirației, care de fapt ne pregătesc pentru excitarea sexuală. De fapt, circuitele neurologice care ne fac să tremurăm și să transpirăm de frică se suprapun peste circuitele neurologice și fiziologice care se activează similar în excitarea sexuală.
De aceea sunt probabil preferate adesea filmele de groază la întâlniri de seară. Stimulează și excită, situație perfectă pentru a sări în brațe primitoare, care sunt la fel de pregătite.
Dau siguranță explorării
Filmele de groază sunt o manieră sigură de satisfacere a „laturii întunecate” a naturii umane, parte din apărarea psihologică numită „sublimare” – în care găsim căi de exprimare acceptabile social pentru laturi ale noastre care ar fi „tabu” dacă ar fi exprimate deschis.
Este de fapt ceva foarte sănătos: de exemplu, psihanaliștii speculează uneori că chirurgii pot sublima pornirile violente inconștiente în procesul acceptabil social (și extrem de util!) de tăiere în oameni de pe masa de operație; sau că un boxer în ring a găsit o arenă acceptabilă social de dezlănțuire a violenței.
Filmele horror o fac la scară mult mai mică și blândă. Sunt acceptabile social și un mod benign de a experimenta laturile noastre întunecate. Aceste filme ne oferă și șansa de a o face împreună cu prieteni sau familia, ceea ce creează calm și asigurare că acest aspect al nostru este de fapt „normal”.
De reținut
Nu uitați: fiecare persoană și situație individuală sunt diferite și toți ne schimbăm în timp. De exemplu, tendințele spre disociere se pot schimba cu vârsta, ca și interesele conștiente sau inconștiente pentru tabuuri sociale – toți acești factori pot influența cum procesăm un film de groază.
Desigur, expunerea la traume reale poate afecta puternic modul în care experimentăm frica – și nu întotdeauna așa cum ne imaginăm. În vreme ce filme înspăimântătoare pot declanșa stres posttraumatic celor care sunt victime ale unor traume, unele cercetări arată că alții pot avea un sentiment de control la expunerea la stimuli înfricoșători, știind că de fapt sunt în siguranță (vorbiți cu doctorul sau terapeutul dacă sunteți nesiguri despre asta sau aveți nevoie de îndrumări).
Lucrul important de știut este că filmele – inclusiv cele de groază – sunt un mod perfect de explorare, detașare sau doar de divertisment. Țineți minte că aveți controlul și nu trebuie să vă simțiți vreodată obligați să urmăriți un film care nu vă place sau chiar vă deranjează.
Filmele de groază nu sunt pentru oricine. Dar dacă vă plac scenele „tari”, nu vă temeți de ele.
Citește și:
INTERVIURILE HotNews.ro