Marile provocări de după pandemia de coronavirus. Episodul 1: De la lecțiile pe care le-au învățat antreprenorii, la viitorul incert al instituțiilor globale

Am stat de vorbă cu specialiști în economie, politică externă, sănătate, societate și urbanism despre cum va arăta lumea, dar mai ales viața fiecăruia dintre noi, după pandemia de coronavirus. Și care va fi locul României în acest puzzle post-pandemic.

Chiar dacă nu am rezolvat încă problemele prezentului, pandemia de coronavirus ne ține încă în casă și continuă să facă victime, trebuie să ne gândim totuși și la cum va arăta viitorul. Lumea intră într-o nouă etapă a existenței sale, iar întrebarea este dacă ar trebui să ne fie frică de ce va veni sau ar trebui să privim schimbările ca pe niște oportunități.

În urmă cu câteva luni, niciun politician de pe planetă nu-și imagina că va fi nevoit să-și țină cetățenii în casă, sub amenințarea militarilor înarmați sau a amenzilor uriașe. Nici un întreprinzător nu s-a pregătit probabil pentru situația când va trebui să-și oprească activitatea de pe o zi pe alta.

Nici un cetățean din lumea liberă nu se gândea că, într-o zi, toate drepturile sale fundamentale vor fi suspendate. Așa cum nici un ministru al sănătății nu-și imagina că, la un moment dat, spitalele pe care le conduce vor trebui să aleagă pe cine tratează și pe cine lasă să moară.

Dar totuși aceste lucruri s-au întâmplat, se întâmplă chiar în timp ce citiți acest text. Pandemia de coronavirus a creat noi provocări pentru oameni, de la cum va arăta politica internațională, până la cum vor trebui adaptate orașele la nevoia de distanțare socială a locuitorilor.

Am încercat să înțeleg ce ne rezervă viitorul cu ajutorul unor specialiști recunoscuți în domeniul lor de activitate: Radu Burnete, directorul executiv al Federației patronale Concordia, Vlad Mixich, expert în politici de sănătate publică, Constantin Vică, director adjunct al Centrului de Cercetare în Etică Aplicată, Claudiu Degeratu, analist militar și de politică externă și Grațian Mihăilescu, fondatorul UrbanizeHub.

În prima parte a acestui articol vom vorbi despre viitorul economiei, a politicii internaționale și a instituțiilor globale (cu Radu Burnete și Claudiu Degeratu), iar în partea a doua vom încerca să înțelegem cum se va schimba sistemul medical global, cum ar trebui să se adapteze orașele la distanțarea socială și cum va schimba frica de coronavirus relațiile dintre oameni (Vlad Mixich, Constantin Vică și Grațian Mihăilescu).

ECONOMIE. Ce au înțeles oamenii de afaceri din această criză și cum se vor adapta noilor realități

Protest al patronilor de restaurante din Italia împotriva deciziei autorităților de a ține închise localurile până pe 1 iunie. FOTO: Davide Fracassi/Pacific Press/ Profimedia Images

Una dintre meme-urile care au făcut senzație pe internet în aceste zile a fost aceea care arăta niște dinozauri ce vorbeau între ei despre ce se întâmplă cu economia mondială în timp ce, pe fundal, se vedea un imens meteorit care urma să lovească planeta. Imaginea a fost amuzantă pentru că făcea trimitere la natura oamenilor care, în mijlocul unei catastrofe ce le amenință însăși existența, nu se pot opri să nu se gândească la bani.

La modul serios însă, lumea nu se va sfârși cu această pandemie, deci suntem cât se poate de îndreptățiți să ne gândim la economie. Sau, mai exact, la cum se va adapta aceasta viitorului.

L-am întrebat pe Radu Burnete, directorul executiv al Federației patronale Concordia dacă este de părere că oamenii de afaceri se vor pregăti de acum înainte și pentru situația în care statul le-ar putea cere la un moment dat să-și tragă obloanele de pe o zi pe alta.

„Am văzut companii care ar fi trebui să fie mai bine pregătite și nu au fost. Companiile aeriene din SUA sunt exemplul cel mai la îndemână, dar mai sunt și altele. La modul general – și lăsând puțin la o parte industriile care au fost pur și simplu închise prin decret – criza aceasta a lovit companiile încărcate cu datorii și puține rezerve și mai puțin pe aceia care au vrut (și au putut) să-și pună deoparte bani pentru astfel de situații neprevăzute”, mi-a spus Radu Burnete.

În opinia reprezentantului patronatelor, cea mai importantă lecție a pandemiei, atât pentru state, cât și pentru oamenii de afaceri trebuie să fie modul în care își gestionează datoriile. „Antreprenorii vor învăța să aibă în conturi bani pentru astfel de situații. Și statul trebuie să învețe din asta.

România a intrat în această criză cu cel mai mare deficit din Uniunea Europeană și asta restrânge foarte mult paleta de soluții la care putem apela. Gândiți-vă că dacă aveam un surplus bugetar modest, de 1% la începutul anului, acum am fi avut posibilitatea să facem un deficit de -5% sau -6% fără bătăi de cap și asta ar fi însemnat 70-80 de miliarde de lei pe care le puteam folosi ca să ajutăm oameni și companii. Ca să vă faceți o idee, șomajul tehnic costă câteva miliarde pe lună”, mi-a mai spus Radu Burnete.

Principalele trei lecții ale oamenilor de afaceri pentru viitor, în opinia lui Radu Burnete, sunt următoarele:

• Într-o lume volatilă, datoria te poate ucide. Companiile au nevoie de rezerve de cash pentru situații excepționale. Poată că va pune capăt și unui model de business autohton care nu produce foarte multă valoare pentru societate și anume patronul cu mașină de lux, care nu a mai investit în afacerea sa de 15 ani, a plătit la negru, a evitat toate taxele posibile și acum așteaptă ajutor din bani publici.
• Cred că suntem forțați să regândim, pe termen lung, relația dintre mediul de afaceri, stat și societate. Câte taxe plătim și ce așteptăm în schimbul lor, cât și cum poluăm și care este echilibrul dintre prosperitate și un mediu sănătos, care este relația angajator-angajat în secolul XXI fiindcă nu mai poate fi aceea din secolul XX.
• Mediul de afaceri din România nu este foarte bine organizat la nivel asociativ. Suntem mulți, dar puțini. Vedeți că suntem o pleiadă de asociații și organizații, uneori ne este greu și nouă să facem o hartă. Cred că este important ca mediul de afaceri să se consolideze și să-și creeze structuri mai puține și mai puternice, care să fie reprezentative pentru bucăți mari din economie și să se poată exprima coerent și legitim în numele lor.

Dacă relația angajat-angajator trebui adaptată vremurilor, primul lucru care-mi vine în cap în acest moment este munca de acasă sau „telemunca”, așa cum este cunoscută în Codul Muncii. L-am întrebat pe Radu Burnete dacă telemunca va trece cu adevărat de la teorie la practică.

„Telemunca a fost ceva restrâns în România și pentru că statul a refuzat cu obstinație să accepte realitatea digitalizării. La fel a făcut însă și în cazul ANAF sau al administrației publice în general, nu a discriminat. Da, telemunca va deveni ceva obișnuit.

Discutam zilele trecute cu un prieten dintr-o importantă instituție europeană, care a fost însărcinat să deseneze planul post-criză. Mi-a plăcut mult una dintre ideile lui: până de curând preocuparea principală era organizarea timpului, dar după COVID va trece pe primul loc preocuparea pentru organizarea spațiului.

Chiar și eu, la nivelul confederației (și vorbim de o mână de angajați) discut deja cu colegii mei și cu directorii federațiilor membre cum ne reorganizăm și cum vom lucra de acum înainte”, a mai declarat Radu Burnete.

În ceea ce privește spațiile imense de birouri, plătite de companii cu mii de euro pe lună, se naște și aici întrebarea dacă vor mai fi la fel de utile în contextul în care oamenii vor începe să lucreze de acasă:

„Relația dintre angajat și locul de muncă se va schimba fundamental mai puțin în producție sau alte industrii unde prezența fizică este indispensabilă. Cred că birourile vor începe să semene tot mai multe cu niște „hub-uri” în care oamenii vin pentru unele întâlniri. Nu cred că interacțiunea va dispărea, ea este esențială din anumite puncte de vedere, dar va scădea semnificativ”, mi-a mai spus reprezentantul Confederației patronale Concordia.

Vor putea însă domenii care acum au fost pur și simplu puse la pământ, cum e turismul sau horeca, să renască precum pasărea phoenix?

„Sute de mii de oameni din aceste industrii au fost forțați acum într-un proces creativ pe care nu-l vedem pentru prima dată în istorie. Sunt convins că se vor reinventa în feluri pe care nici nu le putem imagina. Chiar dacă acum sunt temători, oamenii vor vrea să călătorească și să meargă la restaurant chiar dacă într-un alt cadru decât până acum.

Aici cred că statul trebuie să facă un pas înapoi și să nu impună o sumedenie de restricții absurde în tot felul de comitete care pot bloca acest proces de reinventare. Sigur că sunt necesare măsuri de siguranță suplimentare și statul are nevoie de un ochi chirurgical care să privească de la un pas în spate ce se întâmplă și să intervină când e cazul, dar acum misiunea este a antreprenorilor și oamenilor de afaceri să găsească soluții, încercând și eșuând și încercând din nou”, mai crede Radu Burnete.

POLITICA INTERNAȚIONALĂ. Cum se vor schimba marile instituții globale

Tedros Adhanom Ghebreyesus, directorul general al OMS. FOTO de Fabrice COFFRINI/ AFP/ Profimedia Images

Unul din lucrurile care au legat lumea după Războiul Rece a fost conectarea economică dintre state care până în 1990 erau adversare. Capacitățile de producție s-au mutat din vest în China, iar liniile de distribuție au legat ca o pânză de paianjen toate punctele planetei.

În acest moment, se vorbește însă tot mai mult despre reducerea sau chiar eliminarea dependenței țărilor din Vest de mărfurile și serviciile din China (inclusiv în ceea ce privește echipamente medicale).

L-am întrebat pe analistul de politică externă Claudiu Degeratu dacă asistăm la o decuplare masivă a Occidentului de China.

„În perioada următoare (doi-patru ani) nu vom asista la o decuplare masivă a Occidentului de China. Nici politic, nici tehnologic și nici economic aceasta dependență nu poate fi decisă ușor. Țările, în special G7, depind de polul economic chinez, dezvoltarea globală depinde de China și este greu de eliminat o dependență economică dezvoltată în 25 de ani.

În plus nu trebuie să ignorăm capacitatea Chinei de a impune decizii în țări și instituții economice internaționale prin care va bloca o decuplare masivă. Din punct de vedere politic, decuplarea de China nu va fi un subiect de consens în Occident așa cum nici decuplarea de dependența energetică de Federația Rusă nu a fost un subiect de consens în Europa.

Cu atât mai mult, în perioada viitoarei recesiuni economice, China va avea capacitatea de a influența demersurile de decuplare prin mecanismul de ajutoare, acorduri guvernamentale și politici economice competitive. Șanse mai mari de decuplare a Occidentului ar putea să apară doar în urma unui eventual nou acord economic și de liber schimb între SUA și UE și, în special, a unui acord special de cooperare transatlantică pentru competitivitate. Dar sunt șanse reduse”, mi-a spus Claudiu Degeratu.

Cum rămâne însă cu intenția declarată a multor state din vest de a nu mai depinde de mărfuri aduse din China? Ne putem aștepta la campanii îndrăznețe de genul „made în România”, „made in France” sau „made in Ungaria”?

Radu Burnete crede că multe țări vor dori într-adevăr să aibă pe teritoriul lor anumite industrii.

„Este deja vizibil că globalizarea, așa cum am cunoscut-o în ultimii 20 de ani, s-a oprit. Acest proces începuse înainte de COVID-19, criza aceasta doar l-a accelerat. Asta nu înseamnă că nu vom mai face comerț. Timpul va trece și pentru a nu știu câta oară țările se vor convinge că autarhia nu este o soluție, că ea duce la scăderea avuției și că nu există altă cale decât comerțul chiar dacă acesta va fi reașezat.

Lanțurile de producție se vor scurta. Mai multe industrii vor deveni, dacă nu strategice, atunci esențiale și statul va fi mult mai atent la modul în care ele sunt desfășurate. Îmi imaginez deja că unele industrii vor avea voie să aibă furnizori doar din țări UE sau din state membre NATO și așa mai departe.

Toată lumea va încerca să fie autosuficientă în alimentație și medicină de bază și nu cred că este foarte dificil având în vedere avansul tehnologic din ultimele decenii. Va fi mai scump. Dacă până acum decizia de a produce era luată în proporție covârșitoare pe criterii de cost și eficiență economică, de acum înainte ea va incorpora și alte variabile de natură socială sau politică”, mai spune Radu Burnete.

Legăturile economice internaționale sunt complicat de desfăcut în acest moment, indiferent cât de mult și-ar dori unii occidentalii să se decupleze de mărfurile din China. O altă problemă care a apărut însă în această perioadă a fost neîncrederea în instituții globale precum OMS care a fost acuzată de SUA, dar nu numai, că a făcut jocurile Chinei în timpul pandemiei.

L-am întrebat pe analistul Claudiu Degeratu dacă pandemia de coronavirus poate însemna sfârșitul instituțiilor globale, precum OMS sau ONU, așa cum le știm acum?

„Instituțiile internaționale vor ieși din această criză puternic afectate. De fapt pandemia doar a accelerat un declin, în special al ONU, dar acest regres va fi lung și nu putem vorbi de „un sfârșit al instituțiilor globale” așa cum le știm. Schimbarea unor instituții internaționale ar putea avea în vedere doar anumite sectoare, strategii și priorități fără a pune sub semnul întrebării baza acestora. Scopul unei „reforme” sau „schimbări” în cazul unor instituții internaționale interguvernamentale nu este acela de recâștiga încrederea „omenirii” în sens vag, ci ar trebui să vizeze satisfacerea intereselor membrilor în conformitate cu prevederile din acordul la care au aderat.

Cum se pot armoniza interesele grupului de țări membre permanente în Consiliul de securitate ONU cu interesele membrilor obișnuiți ar fi un potențial subiect de reflecție”, a explicat Claudiu Degeratu.

DEMOCRAȚIA ȘI RELAȚIA DINTRE PUTERE ȘI CETĂȚENI. Pericolul populismului

Coronavirus Italia. Soldați din Napoli verifică respectarea carantinei. FOTO via Salvatore Laporta/IPA/ Profimedia Images

În timpul pandemiei de coronavirus, cu foarte mici excepții, țările au adoptat măsuri severe de restrângere a drepturilor cetățenești, măsuri pe care, cu câteva luni în urmă, nu le vedeam posibile, în așa-numita „lume liberă”.

Au existat și lideri politici care au încercat să profite de pe urma acestei crize pentru a-și spori puterile (cazul Ungariei). În același timp, lumea a avut parte și de propaganda venită din China și Rusia, țări care au încercat să demonstreze că propriile modele statale sunt mai eficiente în perioade de crize decât cele vestice.

Întrebarea care se pune aici este dacă vom asista la o slăbire a încrederii oamenilor în modelului vestic de democrație liberală? Vor fi occidentalii de acord să-și cedeze din drepturi în schimbul siguranței medicale? Vom avea mai mulți lideri autoritari care să ajungă la putere?

Analistul Claudiu Degeratu spune că pe fondul crizei economice există acest pericol:

„Din punct de vedere istoric Europa trece periodic prin etape în care populismul și naționalismul se manifestă cu intensitate. Și în cazul crizei economice din 1929 și în cazul crizei din 2008 am avut o creștere semnificativă a curentelor xenofobe, naționaliste și populiste având surse europene. Regimurile autoritare sau totalitare au profitat din plin și se vede chiar în acest moment că orice vulnerabilitate în stabilitatea politică este o oportunitate pentru alți actori.

Mă aștept ca și în cazul actualei crize economice să ne confruntăm cu un nou val de populism și naționalism. Iar impactul asupra încrederii occidentalilor în valorile democrației liberale va însemna o scădere semnificativă. Mă aștept și la o rezistență europeană la asaltul populist și naționalist din partea unor regimuri dar ea nu va fi masivă, va fi polarizată în special pe dimensiunea Nord-Sud în Europa de Vest (țările din Nord vor fi în mai mare măsură împotriva unor curente populiste, în comparație cu Sudul).

În cazul Europei de Est consider că nu există o polarizare, toate țările vor avea un curent populist și un curent destul de redus de rezistență, de respingere care va fi format dintr-un un grup care va apăra valorile democrației liberale și un grup aderent la o orientare naționalistă/religioasă rusofobă/sinofobă”.

Unde se află Uniunea Europeană în noua ordine de după pandemie?

Claudiu Degeratu este optimist în privința păstrării valorilor europene:

„Europa are toate resursele de a-și menține cursul democratic, de a rezista tendințelor populiste, autoritare. În ceea ce privește modelul democratic, aici sunt optimist. Diversitatea Europei este un avantaj. UE a arătat și în alte situații că are o rezistență deosebită și poate bloca tendințele populiste, chiar și când acestea apar în țări importante.”

În fața tuturor acestor provocări, nimeni nu poate ști acum, cu exactitate, cum va arăta lumea după pandemie. Putem doar să sperăm că valorile europene vor fi mai puternice decât orice tendință autoritaristă.

În partea a doua a acestui material vom vorbi despre viitorul sistemelor medicale, relațiile dintre oameni pe fondul fricii de boală și despre necesitatea adaptării orașelor la noile nevoi de distanțare socială.

Acest articol face parte din proiectul Lumea în schimbare, o inițiativă HotNews.ro, susținută de Fundația Konrad Adenauer. Opiniile prezentate în materialele proiectului nu reprezintă în mod necesar poziția partenerului nostru.