Va mai putea fi locuit Bucureștiul, în mod decent, peste 50 de ani? Un climatolog răspunde la 13 întrebări esențiale legate de valul de căldură din Europa

​Roxana Bojariu, climatolog la Administrația Națională de Meteorologie, răspunde pentru publicul HotNews.ro la cele mai frecvente întrebări referitoare la valul de căldură care a lovit Europa în 2023.

Organizația Mondială de Meteorologie (OMM) a declarat prima săptămână din iulie drept cea mai călduroasă săptămână înregistrată vreodată la nivelul întregii planete.

Cum au aflat însă specialiștii cât de cald a fost, de exemplu, în luna iulie din urmă cu 2000 de ani?

„În România o valoroasă arhivă paleoclimatică este ghețarul de la Scărișoara a cărui vechime de mii de ani ne ajută să facem o „călătorie în timp”, spune climatologul Roxana Bojariu din cadrul Administrației Naționale de Meteorologie.

Climatologul român Roxana Bojariu susține că numărul zilelor cu condiții de val de căldură din această lună e deosebit de mare, chiar dacă recordul absolut pentru temperatura maximă al lunii iulie în România nu a fost doborât (44,3 grd. C din iulie 2007).

„Din păcate tendința de încălzire se accelerează la nivel global, și mai mult în cazul Europei, pentru care rata de încălzire e dublă față de media globală”, adaugă ea.

S-a spus că trăim „cele mai călduroase zile din istoria omenirii”. Cum se poate ști cât de cald a fost, de exemplu, în iulie acum 2000 de ani?

Roxana Bojariu: E adevărat că observații instrumentale directe și sistematice ale temperaturii, care să acopere mulțumitor globul, avem doar din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, dar există date paleoclimatice diverse ce permit estimarea temperaturii.

De exemplu, din polen conservat în condițiile specifice din diferite părți ale lumii. Probe de gheață din ghețari continentali sau din învelișurile de gheață ale Groenlandei și Antarcticii furnizează indicii din raportul izotopilor de oxigen ai moleculelor de apă.

Raportul acesta depinde și de temperatură și se modifică în timp. Raportul izotopilor de carbon din diferite substanțe oferă date paleoclimatice.

Sedimentele din lacuri, mări și oceane oferă de asemenea posibilitatea estimării temperaturii (în funcție, de exemplu, de tipul de viețuitoare din care provin și care sunt caracteristice anumitor regimuri climatice).

• Citește și: Canicula din iulie 2023 în România în câteva cifre – Unde a fost cel mai cald

În plus, există modele climatice care, pe baza datelor paleoclimatice și a altor parametri (de ex., valori ale anumitor caracteristici ale mișcărilor Pământului în jurul axei sale și pe orbita în jurul Soarelui), simulează regimuri climatice din trecut.

În particular, în România o valoroasă arhivă paleoclimatică este ghețarul de la Scărișoara a cărui vechime de mii de ani ne ajută să facem o „călătorie în timp”.

Din păcate, trebuie să ne grăbim cu cercetările acestor valoroase arhive climatice – o parte din ele (e și cazul ghețarului de la Scărișoara) stau sub amenințarea dispariției în noile condiții climatice.

Luna iulie este denumită și în tradiția românească „luna lui Cuptor”. Ce este deosebit anul acesta?

Numărul de zile cu condiții de val de căldură din această lună e deosebit de mare, chiar dacă recordul absolut pentru temperatura maximă al lunii iulie în România nu a fost doborât (44,3 grd. C din iulie 2007).

O altă caracteristică deosebită este coexistența, atât a condițiilor de val de căldură, cât și a furtunilor cu manifestări foarte severe, în diferite regiuni ale țării.

Ambele tipuri de fenomene au legătură cu schimbarea climei în sensul în care atât temperaturile înalte, cât și ploile foarte abundente care rezultă din furtunile puternice, sunt alimentate de încălzirea globală prin cantitatea sporită de vapori de apă și de căldură care se acumulează în sistemul climatic.

Pe de altă parte, această lună iulie 2023 ne demonstrează importanța factorilor locali care nuanțează răspunsul la încălzirea globală. România are o diversitate de factori locali precum arcul Carpaților care induce diferențieri între regiunile intra și extracarpatice.

Vecinătatea Mării Negre aduce și ea influențe, la fel și diversitatea de soluri, acoperirea lor, rețeaua hidrografică complexă.

În anii următori trebuie să ne așteptăm ca în Europa să fie din ce în ce mai cald? Dar în restul lumii?

Din păcate tendința de încălzire se accelerează la nivel global, și mai mult în cazul Europei, pentru care rata de încălzire e dublă față de media globală.

Pe de altă parte, zona arctică se încălzește de trei ori mai rapid decât media globală. Încălzirea globală nu e uniformă nici în spațiu nici în timp. Factorii locali, cum vă spuneam, nuanțează peste tot răspunsul la încălzirea globală.

„E nevoie de regândire arhitectonică care să limiteze efectul de insula de căldură a orașului”

Credeți că vor exista în România regiuni care vor fi deșertificate din cauza temperaturilor extreme? Ce regiuni?

Deșertificarea e un fenomen complex în care clima e doar unul din factori. Gestionarea locală a resurselor de apă și sol, folosirea tehnologiilor agricole, a tipurilor de culturi pot influența foarte mult tendințele de degradare a solului, care împreună cu aridizarea pot duce la deșertificare.

Există deja unele zone cu vulnerabilitate crescută la aridizare, în România. Toată lumea a aflat de dunele de nisip din sudul Olteniei (acolo unde au fost distruse perdele de arbori – se speră în refacerea lor, a fost desecată o parte din lunca Dunării, ceea ce a amplificat aridizarea în zonă etc.).

Zone vulnerabile la aridizare și, în caz extrem, la deșertificare, sunt și cele din Câmpia Română, Dobrogea, Bărăgan, sudul Moldovei).

Ați spus la un moment dat că „în 50 de ani, Bucureștiul sigur nu va putea fi locuit în mod decent” – Ce înseamnă decent? Cum ne putem adapta la noile condiții climatice?

Decent înseamnă o calitate bună a vieții, chiar în condițiile schimbării climei. Schimbările climatice sunt amplificate de mediul artificial construit al orașelor care generează insula de căldură urbană.

Densitatea mai mare a populației urbane determină un impact mărit al schimbării climatice asupra sănătății publice, dar și asupra altor aspect sociale și economice din orașe.

Reducerea emisiilor e unul dintre pilonii importanți ai acțiunii climatice, având în vedere că orașele sunt sistemele umane răspunzătoare cu partea cea mai mare de emisii de gaze cu efect de seră. Prin reducerea emisiilor încetinim încălzirea globală și câștigăm timp pentru adaptare, altfel, dacă ritmul schimbării climatice se accelerează, nu mai avem timp să ținem pasul cu ele.

Pe de altă parte, în orașe, reducerea emisiilor are și beneficii locale legate de reducerea poluării locale, pentru că sursele de gaze cu efect de seră sunt, în același timp, și surse de poluanți locali cu efect direct și imediat asupra sănătății publice din orașe.

Adaptarea e celălalt pilon foarte important al acțiunii climatice. Pe termen scurt, sistemele de atenționare și avertizare a fenomenelor extreme – amplificate de schimbarea climatică – trebuie permanent îmbunătățite.

Pe termen mediu și lung e nevoie de o regândire a dezvoltării orașelor (și în general a tuturor localităților noastre). Avem nevoie de mai multă natură în orașe, mai mult spațiu verde. E nevoie de regândire arhitectonică care să limiteze efectul de insula de căldură a orașului, de infrastructură de încălzire și distribuire a apei mult mai eficiente, de soluții verzi pentru mobilitatea urbană.

Mai este clima din România una temperat-continentală sau ar trebui s-o redenumim altfel?

Da, este și va fi o climă temperat continentală în România, chiar dacă condițiile temperat continentale de acum și din viitor sunt altele decât cele de acum mai multe decenii. Rămâne temperat continentală pentru că ne situăm la latitudinile medii, relative departe de ocean, chiar dacă în vecinătatea Mării Negre.

„Tranziția verde e inevitabilă”

Ce pot face oamenii să se adapteze schimbărilor climatice? Câteva sfaturi practice.

Eforturile personale pot fi integrate în cadrul comunităților locale și mai departe în cele naționale și globale. E vorba de eforturi personale legate de reducerea amprentei de carbon a fiecăruia dintre noi, de economisirea de energie și căldură.

În principiu vorbim de alegeri de zi cu zi pe care să le facem fiecare dintre noi, sistematic inclusive în comportamentul nostru: dietă locală (face bine și economiei românești) care să însemne limitarea emisiilor legate de transport, deplasări, pe cât posibile, fie pe jos, cu bicicleta, cu mijloacele de transport în comun.

E foarte importantă și implicarea noastră ca cetățeni, astfel că deciziile legate de reducerile de emisii și adaptare, în comunitățile locale, și la nivel național, să fie bazate pe cea mai bună cunoaștere științifică disponibilă la un moment dat și în interes public.

Cetățeanul trebuie să fie în centrul preocupărilor decidenților în procesul de tranziție verde. Tranziția verde e inevitabilă și cei care vor ști și vor acționa în sensul naturii vor găsi și oportunitățile de dezvoltare care să aducă o calitate mai bună a vieții chair în condițiile schimbării climatice.

Dar la nivel de Guvern – credeți că ar trebui luate anumite măsuri, care?

Deja se iau și vor trebui luate în continuare măsuri, atât pentru reducerea emisiilor, cât și pentru adaptare. Există un interes crescut din partea politicienilor pentru problematicile legate de schimbarea climatică.

Administrația prezidențială a coordonat elaborarea unui raport privind măsurile de limitare a impactului schimbărilor climatice din România, într-o abordare integrativă ce ține cont de: importanța unei tranziții coerente și juste spre neutralitate climatică, adaptarea din perspectiva dezvoltării socio-economice durabile cu identificarea abordărilor holistice, bazate și pe soluții naturale.

O astfel de abordare integrativă face necesară un sector financiar adaptat noilor realități (inclusiv printr-un rol special al asigurărilor și reasigurărilor), dar și o capacitate ridicată a administrației publice centrale și locale de a face față provocărilor ridicate de schimbările climatice.

Învățământul, știința și tehnologia sunt esențiale în tranziția verde și aici e mult de îmbunătățit în starea actuală din România.

Raportul administrației prezidențiale este pe masa noii comisii interministeriale coordonată de prim-ministru, pentru că executivul este cel ce are misiunea principală în punerea în practică a măsurilor de reducere a emisiilor și de adaptare.

Avem și o strategie actualizată în curs de aprobare pentru adaptarea la schimbările climatice cu un plan asociat de acțiuni concrete ce vizează perioada de timp până în 2030, cu perspective până în 2050. Va fi adoptată și o strategie pe termen lung (pentru orizontul de 2050) de reducere a emisiilor.

România și-a asumat atingerea neutralității climatice în 2050. Toate aceste strategii și planuri de acțiune trebuie însă puse în practică, sistematic, coerent, cu evaluări continue ale impactului lor și cu ajustările necesare astfel încât să trăim toți mai bine, să ne dezvoltăm economic chiar în condițiile schimbării climatice.

„Aceste modificări deja prezente se vor amplifica în viitor”

Roxana Bojariu, climatolog. FOTO: Arhiva personală

Ce le-ați spune celor care (încă) nu cred în încălzirea globală?

Nu e vorba de „a crede” sau nu în schimbările climatice. E vorba de a înțelege observațiile de la suprafața continentelor și oceanelor, din adâncul mărilor și oceanelor, datele obișnuite din satelit, dar și observațiile realizate pe verticala atmosferei cu baloane meteorologice.

Toate indică o încălzire în geosistem. Legile fizicii clasice ne demonstrează clar care e cauza principală a acestei încălziri: creșterea concentrației gazelor cu efect de seră cauzată de arderea combustibililor fosili.

Nu vorbim de credință, ci de observații și cunoaștere științifică validate continuu.

Au mai fost schimbări climatice în trecutul geologic, cu alte cauze principale și mai ales pe alte perioade de timp, mult mai mari. Schimbări climatice care s-au derulat în zeci de mii de ani, milioane și chiar miliarde de ani (în cazul celor legate de evoluția soarelui).

Schimbarea climatică actuală are însă o perioada asociată mult mai scurtă, de ordinul sutelor de ani, și se accelerează în anii și deceniile care vin; de aceea vorbim de urgență climatică.

Care credeți că vor mai fi consecințele pe care le vom resimți în România dacă nu se schimbă nimic?

Vedem deja schimbări ale vremii pe fondul nivelului actual al încălzirii globale: valuri de căldură din ce în ce mai persistente, mai frecvente și mai intense, precipitații mai intense asociate furtunilor.

Sunt modificări în repartiția resurselor de apă în timpul anului pentru că iarna precipitațiile sub formă lichidă încep să devină din ce în ce mai importante odată cu diminuarea ninsorilor si a stratului de zăpadă.

Aceste modificări deja prezente se vor amplifica în viitor. Cât de mult se vor amplifica, depinde de cât de repede și de consistent vom reuși să reducem emisiile de gaze cu efect de seră la nivel global. Cu cât se vor reduce mai mult aceste emisii, cu atât nivelul schimbărilor menționate mai sus va fi mai moderat și le vom putea gestiona mai ușor cu măsuri de adaptare.

În plus, față de modificările deja observate, analizele noastre arată că vom avea și o reducere a precipitațiilor în sezonul de vară, chiar dacă intensitatea lor crește.

Acest lucru înseamnă episoade cu ploaie mai puține, dar cu cantități de precipitații foarte mari, localizate, ceea ce nu e o veste bună din perspectiva resursei de apă.

„În principiu, trebuie investigate căi alternative pentru asigurarea securității alimentare”

Ce efecte vor avea aceste schimbări climatice asupra alimentelor/ obiceiurilor alimentare ale oamenilor?

Vor fi efecte, unele determinate de alegerile noastre, astfel încât să ne micșorăm amprenta de carbon, dar altele determinate de disponibilitatea anumitor tipuri de resurse alimentare în noile condiții climatice.

Credeți că mâncarea naturală va începe să lipsească și va fi înlocuită cu mâncare sintetică?

Nu neapărat să lipsească la modul dramatic – cel puțin nu în Europa și deci în România. În alte regiuni ale globului s-ar putea să lipsească, din păcate.

Orice soluție tehnologică trebuie să treacă prin filtrul interesului public și al acceptării sociale și personale, dar, în principiu, trebuie investigate căi alternative pentru asigurarea securității alimentare.

Cum credeți că va arăta Europa din punct de vedere climatic peste 50 de ani?

Nordul Europei va avea precipitații mai abundente decât în prezent, în timp ce în sudul continentului nostru cantitățile de precipitații se vor reduce. Intensitatea precipitațiilor va crește peste tot.

Temperaturile vor crește și ele peste tot, dar nuanțate de factorii locali. Secetele vor fi din ce în ce mai severe în sudul Europei, favorizând și incendii de vegetație mai extinse și mai persistente.

Ghețarii continentali (mai ales cei din Alpi) se vor reduce substanțial cu impact și asupra regiunilor din aval. Eroziunea costieră ar putea pune probleme în multe zone, prin creșterea nivelului oceanului Atlantic și a mărilor.

Tot în zonele de coastă, statisticile fenomenelor extreme (valuri de căldură, episoade cu precipitații abundente ce vor favoriza inundațiile) se vor modifica, în funcție de factorii locali. În marile aglomerări urbane ale continentului, efectele schimbării climatice vor fi amplificate de mediul artificial construit.

• Citește și: Science Report. Oare chiar nu s-au mai văzut de sute de mii de ani temperaturi așa de ridicate? ● MERS, coronavirusul transmis de cămile, a reapărut în Orientul Mijlociu ● Trilioane de planete rătăcitoare ar exista numai în Calea Lactee