Când „Păstorul cel bun” se ceartă cu Preafericitul păstor, turma plătește sau despre grupul de preoti care a castigat la CEDO dreptul de a-si face sindicat

Un grup de preoți cu chemare sindicală a supărat Patriarhia Română în încercarea democratică de a se asocia liber. Sindicatul „Păstorul cel bun” s-a judecat în instanțele românești cu „angajatorul” – recte Mitropolia Olteniei – care i-a refuzat dreptul sindical, și pentru că instanțele românești au ținut cu „păstorul cel mare”, „Păstorul cel bun” s-a adresat CEDO. Și ce să vezi? CEDO i-a dat dreptate.

Înțeleg din comentariile unor juriști mai deștepți ca mine că CEDO ar fi nesocotit câteva legi naționale și chiar internaționale prin această decizie, dar nu mă îndoiesc că statul român, mânat în lupta pentru dreptate de crucea ortodoxiei, va contesta cu aplomb sminteala asta de decizie CEDO. Mai ales că trebuie să le plătească păstorilor buni o despăgubire de 10.000 de euro, or se știe, statul român mai degrabă ar îngropa bănișorii ăștia la temelia Catedralei neamului decât să-i dea la niște sindicaliști olteni, fie ei și popi.

Ceea ce mi-a atras atenția în acest caz sunt motivările pro și contra, care merită citite, vă asigur. Pentru că arată cum gândește justiția română, afiliată religios la tradiția ortodoxă strămoșească, și justiția europeană.

Iată ce a zis justiția română (comentariile cu italic îmi aparțin):

– Pe 4 aprilie 2008, 31 de preoți si 4 mireni angajati ai BOR din Mitropolia Olteniei decid constituirea sindicatului «Păstorul cel Bun»

– Reprezentantul Mitropoliei se opune acestei cereri, deoarece statutul intern al BOR interzice crearea oricărei forme de asociere fără acordul prealabil al mitropolitului (deducem că mitropolitul ar fi putut să-și dea, totuși, acordul, nu?)

– Sindicaliștii se adresează justiției române, care decide în favoarea BOR

-Tribunalul Dolj a menționat că noțiunea de «sindicat» e străina de statutul BOR și că preoții sunt într-o relație de ascultare față de superiorii lor. El a considerat că interdicția de a crea orice formă de asociație în cadrul bisericii, în absența acordului prealabil al ierarhiei, este justificat de necesitatea protejării tradiției creștin-ortodoxe și a dogmelor sale fondatoare și că dacă s-ar crea un sindicat, ierarhia bisericii va fi obligată să colaboreze cu un organism nou și străin tradiției și canoanelor referitoare la luarea deciziilor în cadrul bisericii. (prin urmare, justiția română decide pe baza unor argumente mai degrabă religioase, decât legale, protejând tradiția milenară ortodoxă mai mult decât legea și prevenind un eventual puci democratic la vârful bisericii)

De ce a ținut cont CEDO:

– Contractul individual de muncă în baza căruia preoții și mirenii își exercită funcțiile în cadrul bisericii, beneficiind de asigurări sociale, acestora neputându-li-se refuza dreptul la libertatea de asociere;

– Statutul sindicatului nu conținea vreo critică la adresa bisericii, iar reprezentanții sindicatului nu s-au arătat nerespectoși față de credință sau biserică, recunoașterea sindicatului neaducând vreo atingere legitimității credințelor religioase, nici modalităților de exprimare ale acestora;

– Motivele invocate de tribunalul Dolj pentru respingerea cererii sindicatului au fost exclusiv de ordin religios (Doamne apără și păzește!);

– Limitarea drepului la libertatea de a se constitui în sindicate era prevăzută de statutul BOR și nu de contractul individual de muncă, statut care a intrat în vigoare în 2008, ulterior preluării funcțiilor în cadrul bisericii de către membrii sindicatului (aici eu aș mai avea o nelămurire, dreptul la liberă asociere nu cumva e prevăzut într-un act național fundamental al țării, care ar trebui să bată orice statut intern al unei organizații, fie ea și religioase, tolerată pe teritoriul țării? Adică dacă statului BOR bate Constituția și legile țării de ce nu ar fi la fel de respectat și dreptul adepților MISA de a bea urină, dacă asta zice statutul lor?);

– Locul pe care îl ocupă religia ortodoxă în istoria și tradiția statului nu justifică necesitatea limitării acestui drept, cu atat mai mult cu cât sindicatul nu a contestat această pozitie, iar dreptul angajaților BOR de a se organiza în sindicate a fost deja recunoscut, cel putin cu două ocazii de către tribunalele interne, chiar dacă această recunoaștere e anterioară intrării în vigoare a statutului BOR.

Ce zice Preafericitul păstor:

1. Cunoaşterea trunchiată (insuficientă) de către CEDO a specificului relaţiilor dintre stat şi culte în România şi ignorarea prevederilor Constituţiei României (Patriarhia face referire la Articolul 29 din Constituție, care garanează libertatea de conșiință, dar uită de articolul 40 care zice de dreptul la asociere)

2. Confuzia între specificul vocaţional al preoţiei care este chemare la misiune sfântă prin actul hirotoniei sau „slujire liber asumată a comunităţilor de credincioşi”, pe de o parte, şi raporturile de muncă specifice angajaţilor civili, pe de altă parte; (păi dacă e așa vocațională și liberă slujirea, de ce mai e nevoie de salarii, asigurări, pensii?)

3. Sindicatul are obiective total incompatibile cu slujirea sacramentală şi pastorală a preoţilor, şi anume:

– „organizarea de mitinguri, demonstraţii şi greve” (…)

– „respectarea prevederilor legale privind concediile de odihnă şi sărbătorile legale” (…) în cazul clericilor, înseamnă că zilele de sâmbătă şi duminică, prima şi a doua zi de sărbătorile Sfintelor Paşti, Naşterii Domnului şi Rusaliilor, precum şi în alte sărbători legale care coincid cu sărbătorile religioase ar fi zile libere pentru clericii membri ai sindicatului, când tocmai atunci credincioşii sunt în număr mai mare prezenţi la biserică;

– „asigurarea prezenţei şi reprezentării sindicatului la toate nivelurile şi în toate organismele de decizie bisericească” (…), inclusiv la lucrările Sfântului Sinod, ceea ce ar reprezenta o încălcare flagrantă a autonomiei Bisericii şi o încercare a Sindicatului de a deveni un grup de presiune şi de a eluda căile statutare de consultare a clericilor… (nu vi se pare că seamănă cam mult motivarea Tribunalului Dolj cu părerea Patriarhiei? sau invers 😀)

Și acum piesa de rezistență:

Reamintim că, potrivit Sfintelor Canoane universale şi Statutului pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, preoţii – asemenea magistraţilor şi militarilor – nu au dreptul să se angajeze în politică partinică, să desfăşoare activităţi economice, direct sau prin interpuşi, şi să participe la alte forme de asociere, inclusiv de tip sindical pentru a fi imparţiali şi total angajaţi în slujirea binelui comun al populaţiei.

Deci preoții nu au de fapt voie să facă afaceri? Nici direct, nici prin interpuși? Păi și cum se împacă această prevedere din statut cu afacerile înfloritoare ale bisericii din ultimii 20 de ani?

Ce zic eu

Mie mi se pare că toată afacerea asta e de fapt o luptă internă a BOR, între niște preoți care și-au manifestat fățiș unele nemulțumiri cu privire la cum merg lucrurile în biserică – unii au fost și caterisiți din cauza asta – și interesele financiare ale capilor BOR, care vor să-și păstreze monopolurile. Nu cred că-i trece prin cap vreunui preot să ceară liber duminica sau de sărbătorile religioase. Că doar de acolo vine bănuțul. E ca și când reporterii televiziunilor ar închide prăvălia la ora 16.00 și ar pleca acasă, ca toată lumea, lăsând poporul cu ochii în gol seară de seară.

Dar dacă sindicatul s-ar apuca să facă afaceri cot la cot cu biserica, tot în bună tradiție românească, așa cum se întâmplă în marile companii de 20 de ani încoace- vânzări de obiecte de cult, confecționare de garderobe preoțești, curățătorii chimice pentru ele, pensiuni, hoteluri și pelerinaje la locuri sfinte etc – nu-i așa că n-am mai auzi la sfârșit de an de profiturile alea făcute și în criză de unele Arhiepiscopii de prin țară?

Sau, și mai interesant. În Austria, de exemplu – caz real, auzit recent de la un amic austriac – mulți s-au declarat oficial fără religie, ca să nu mai plătească impozitul religios. La slujbele de duminică nu stă nimeni la ușă să le controleze plata impozitului – deși popii îi cunosc pe scârțani – dar în caz de deces, popa refuză să vină la căpătâiul mortului să-i zică la revedere oficial, chiar dacă familia îl cheamă. Așa că piața liberă din Austria a și fructificat oportunitatea. Au apărut vorbitorii la înmormântări, pe post de pastori. Nu sunt oameni cu educație teologică, dar fac acest serviciu contra cost. Revenind la Păstorul nostru cel bun, vă dați seama ce ar mai presta el slujbe la sinucigași, pe care biserica nu-i primește la sânul ei? Sau alte fraternizări cu enoriașii mai puțin bisericoși.

Ca o concluzie, mi se pare aberant că tot noi trebuie să plătim acum 10.000 de euro despăgubire dictată de CEDO, pentru că se ceartă între ei angajații și patronii unei firme private, independente față de stat, dar finanțată din gros de la buget.

Citeste si comenteaza pe Dollo.ro.