OPINIE Nicușor Dan, candidatul-refugiu

Într-o construcție populistă, de la luminile de Crăciun ale lui Firea, la usturoiul lui Piedone și până la „interesul național” proclamat de Burduja, Nicușor Dan a îmbrățișat în campanie politica rezonabilului. Va fi suficient?

Deriva politică în care se afundă lupta pentru Primăria Capitalei ar fi amuzantă, dacă am privi-o de undeva departe, dintr-un autobuz care sosește la secundă pe vreo străduță impecabilă din Vest sau de pe vreo plajă asiatică etern însorită, unde robustețea infrastructurii urbane e ultima ta grijă.

De pe străzile Bucureștiului, unde zilele acestea umblă gluma că s-a ales praful saharian de alianța PSD-PNL, iar asta se vede pe mașina și ferestrele fiecărui bucureștean, ar trebui să ne dea de gândit.

Retragerea chinuită a „medicului, managerului și cetățeanului” Cătălin Cîrstoiu, pe care PSD și PNL au fost nevoite să o impună cu de-a sila, a venit abia după zile întregi de tărăgănare penibilă, în care Marcel Ciolacu ajunsese să se roage de candidat „să vină cu explicații”.

Evident că nu există explicații pentru gravele acuzații de căpușare a sistemului public de sănătate, pe spinarea căruia medicul-manager și familia sa și-au luat mașini și imobile de lux, după cum au dezvăluit jurnaliștii de la HotNews.ro.

Ce diferență concretă a mai rămas între PSD și PNL?

Așa că am ajuns de unde am plecat acum vreo lună-două. Cei trei pentru București s-au făcut la loc patru: Nicușor Dan, Piedone, Firea și Burduja. Candidatul AUR, pe care vă provoc să îl numiți fără să căutați pe Google cum îl cheamă, pare în afara hărții șanselor, oricât de riscant ar suna asta la un partid care crește de câțiva ani.

Revenind, ce-o fi în mințile de la vârful acestei alianțe PSD-PNL, al cărei singur scop este prezervarea accesului la resurse financiare și funcții de stat? Dar, mai ales, ce or mai înțelege alegătorii fideli ai acestor două partide, grupări între care nu mai există, la modul concret, nicio diferență?

Cu Cîrstoiu sau fără, șansele lor de a câștiga Capitala rămân tot de locul trei. Doar că acum, voturile vor fi și mai fragmentate, iar scorurile finale – și mai strânse: toți patru candidați sunt cotați cu procente din două cifre, în preferințele alegătorilor. Cine pierde și cine câștigă de aici? Migrația fanilor Cîrstoiu către celelalte opțiuni, spune ultimul sondaj Avangarde, îl favorizează pe Nicușor Dan. Să vedem.

Faptul că întoarcerea lui Ciolacu în brațele otrăvite ale Gabrielei Firea îl faultează un pic pe Piedone e cert. Nu se știe cât de mult. PSD-iștii care nu se regăseau în medicul-balsam de voturi au migrat natural către Piedone, iar poate că acum o mică parte vor reveni la matcă.

Prin refuzul lui Piedone, Ciolacu își reneagă ADN-ul politic

Marcel Ciolacu a ajuns, în mod ridicol, să se roage de Piedone să se retragă din cursă, ca să-i facă loc doamnei Firea la o șansă de challenger. Râd și eu așa cum a râs și Piedone, dar tot nu înțeleg de ce PSD nu-și îmbrățișează fățiș chemarea naturală: oricum, după alegeri, ar lucra de minune cu un Piedone primar, așa că de ce să nu-l susțină de pe acum, având astfel o șansă reală să se lipească de un potențial câștigător?

Până acum, se supăra PNL-ul. Brusc, s-a presupus că alegătorii care iubesc PNL-ul ar avea o mare problemă cu „penalii”. Nu cred că e cazul, acest partid a dat primar direct din pușcărie, la Jilava, acum câțiva ani, iar la Prahova acum, șeful CJ Iulian Dumitrescu candidează cu dosarul de corupție atârnat de coadă. De acum încolo, s-ar supăra doamna Firea?

Dumneaei nu mai e în poziția din 2016-2020, baza de fani i-a mai scăzut, mai ales după scandalul cu azilele-lagăr de bătrâni din Ilfov, guvernate de minionii dânsei. Și, oricum, are locul asigurat în Parlamentul European, nu pare să o deranjeze Bruxelles-ul.

PNL n-a ajuns încă în stadiul din 2016, când au pus de patru ori candidat la primăria Capitalei, schimbându-i ca pe șosete pe Bușoi, Orban și Marian Munteanu, pentru a eșua lamentabil în siajul lui Cătălin Predoiu, care a scos 11%. Dar, cu Sebastian Burduja, tot pe acolo sunt.

Lipsit de orice credibilitate, acest tânăr politician are pedigree în vechile relații securistice ale tatălui său bancher, iar noua frăție politică-servicii îl adoră, pentru că defilează non-stop cu patria și interesul național în cioc. Singurul său merit cert e că vorbește și stă la poze foarte frumos.

Piedone e derutat, lovește în toți căci nu-și cunoaște adversarul

În continuare, Piedone nu știe cu cine să se mai lupte, ba chiar îi acuză pe social-democrați și liberali de blat pro-Nicușor. Adevărul e că, cu excepția unor liberali amețiți care l-ar fi votat de nevoie pe Nicușor Dan și care acum ar fi susceptibili să pună botul la vrăjeala lui Burduja junior, tot Dan iese mai câștigat decât Piedone, din această spargere a alianței în Capitală.

În rest, regele combinațiilor cu contracte și funcții pentru familie și prieteni, omul pe semnătura căruia s-a întâmplat Colectiv, Piedone rămâne cum am stabilit: un creuzet populist, care adună voturi din toate părțile, de la AUR și șoșocari până la PSD, de la liberali până la indeciși. Și adună destul de multe, doar că acum unele se vor întoarce la candidații asumați de PSD și PNL, după eșecul Cîrstoiu. Acum, și Firea, și Burduja pun tunurile pe Nicușor Dan, nu pe Piedone, căci doar provin din aceeași strâmbă familie politică. Îi ajută la ceva? Greu de crezut. Cine și-a făcut calculele că Nicușor nu prea are ce arăta după 4 ani de mandat sau visează că vine Firea și deschide robinetul magic cu apă caldă, pe care Nicușor îl ține ferecat de rău ce e, nu mai are nevoie să fie convins. Restul, cam greu să-i urnești către niște oameni cu tinichelele unor Firea sau Burduja.

Ceea ce ne aduce la Nicușor Dan, care deocamdată pare favorit, iar după alba-neagra candidaților PSD-PNL, pare chiar ușor avantajat. Eu îl văd ca pe candidatul-refugiu: dacă ți-e frică/greață de ceilalți – și ai toate motivele, în opinia mea –, Nicușor pare un pariu sigur. Sigur, sunt și cei care-l adoră necondiționat și vor vota în consecință.

Dacă privești însă obiectiv mandatul lui Nicușor Dan, ai destul de puține lucruri pe care să pui mâna. Fie pentru că nu le știm, căci matematicianul cu părul vâlvoi a ales ca toți acești ani să se închidă prin birouri și să dea răspunsuri în doi peri, decât să le comunice eficient. Fie pentru că sunt prea departe de ochii cetățenilor, chiar dacă sunt importante – reechilibrarea financiară a primăriei, niște kilometri de conducte subterane, niște fonduri europene.

„Rău n-are ce să facă, vecine!”

Așa că eu, unul, mă gândesc la Nicușor Dan primar al Capitalei în 2024-2028, așa cum îmi amintesc de pilda bătrânului meu vecin de palier, când a venit cu un spray degripant WD-40, să mă ajute cu un calorifer care scăpa apă pe la un robinet.

La întrebarea mea siderată – „la ce-ajută, vecine, sprayul ăsta să nu mai curgă caloriferul?”, răspunsul său a fost epocal: „Rău n-are ce să facă, vecine!”. Și n-a făcut rău. Ba chiar, printr-o minune, caloriferul n-a mai curs. Așa și cu Nicușor Dan, candidatul „rău n-are ce să facă”. Ba, cine știe.