Cum a fost în ultimii șapte ani viața în teritoriile ocupate de separatiștii pro-ruși din Donețk și Luhansk

​Războiul a început în 2014 în estul Ucrainei. Așa-numitele ”republici populare” create acum peste 7 ani de separatiștii pro-ruși în regiunile Donețk și Luhansk sunt ”zone gri” de unde foarte puține informații vin. Știm că rubla a devenit moneda oficială, elevii învață după programa din Rusia și nivelul de trai a scăzut, mai ales că s-au rupt aproape total legăturile cu restul Ucrainei. Viața de zi cu zi este mai complicată din multe motive.

Informația pe scurt

• Donețk este un oraș de aproape un milion de locuitori cunoscut pentru echipa de fotbal Șahtior și pentru industria minieră. Luhansk ete cunoscut pentru fabrica de locomotive, iar în oblastul Luhansk și-a început cariera minerul sovietic Alexei Stahanov, de la care a pornit conceptul de stahanovism.

• Se știu puține despre viața din Teritoriile Ocupate, pentru că este o zonă gri unde foarte puțină lume are acces și extrem de puțini străini au putut obține permisele necesare. Opinia generală este că nivelul de trai a scăzut mult în cei peste șapte ani de ocupație.

• Regiunile s-au apropiat mult de Rusia: rubla este moneda oficială, în școli se predă după programa sovietică, peste 900,000 de oameni au primit pașapoarte ruse și mii de oameni au fost duși în Rusia cu autobuzele, pentru a vota acolo cu partidul lui Putin.

• Cetățenii străini erau sfătuiți să nu viziteze sub nicio formă regiunile Donețk și Luhansk, dar ucrainenii din zonă nu au încotro și trebuie să treacă des linia de contact, indiferent cât de dificil le este. Din cauza pandemiei, chiar și localnicii au avut mari dificultăți în a trece, iar numărul de traversări a scăzut drastic.

• Pe străzile orașului Donețk sunt o mulțime de steaguri ale Rusiei și ale așa-numitei ”republici populare”, iar pe clădiri sunt panouri cu mesaje precum ”I love Russia” sau ”Donbas-ul rusesc”. Pe alte bannere scrie: ”M-am născut în RPD”.

Donbas, o scurtă istorie a regiunii din estul Ucrainei

Donbas a fost una dintre cele mai prospere regiuni economice din Europa de Est, dar conflictul a dat lovituri grele mineritului și industriei metalurgice. O parte dintre minele de cărbuni sunt inundate, iar ruperea legăturilor economice între Ucraina și teritoriile ocupate a lovit dur în multe afaceri, mici și mari.

De ce este prezența rusă atât de puternică în Donbas? Răspunsul este legat de istorie: în regiuni precum Donețk și Luhansk dominația rusă s-a instalat mult mai de demult decât în regiuni precum Liov (multe secole oraș polonez) sau Cernăuți (mult timp oraș austriac).

Donețk și Luhansk – O scurtă istorie

În 1795, un negustor scoțian pe nume Charles Gascoigne a construit în zona râului Luhan o fabrică de prelucrare a fierului, iar pe acel loc s-a dezvoltat puternic un secol mai târziu orașul Luhansk (Lugansk în rusă). În 1870 antreprenorul galez John Hughes a plecat cu mai multe nave din Țara Galilor și cu peste 100 de mineri, misiunea primită de la ruși fiind să întemeieze o uzină metalurgică în zona luncii râului Doneț.

În câțiva ani au ridicat ateliere feroviare, dar și topitorii pentru fier, iar în jur s-a constituit un mic oraș ce era locuit de țărani ruși. Acesta avea să devină Donețk, dar la început s-a numit Iuzivka, Iuzovka sau Hughesovka, de la numele galezului Hughes.

Ucraina de est era locuită de mult mai mult timp. Primele foarte mici sate din regiunea Donbas au apărut în jur de 1650 (Slaviansk, Kramatorsk, Bahmut), dar boom-ul demografic a venit după 1880, odată cu investițiile antreprenorilor din Europa de Vest și după construcția primelor căi ferate. Înainte de descoperirea resurselor uriașe de cărbuni în zonă predomina industria sării (mai ales la Bahmut).

Parada militară la Luhansk (sursa – Sergey Kolesnikov, Dreamstime.com)

Donbas a devenit cea mai importantă zonă industrială din Imperiul Rus la început de secol XX și orașele au crescut rapid prin venirea țăranilor ruși, dar și a celor din alte regiuni ale imperiului. Uzinele și minele au crescut mult și, deși condițiile de muncă erau grele și accidentele grave din mină erau frecvente, salariile erau printre cele mai bune din Imperiul Rus. Orașul Donețk a crescut fantastic, de la nici 30.000 de locuitori la 1900, la 100.000 trei decenii mai târziu și la 400.000 în 1939.

Estul Ucrainei a avut enorm de suferit în foametea Holodomor și datele oficiale arată că au murit peste 150.000 de oameni în oblasturile Donețk și Luhansk în 1932 și 1933 din cauza foametei cumplite orchestrată de Stalin.

Donbas a fost o regiune „răsfățată” de propaganda sovietică. S-a spus că regiunea nu a putut fi îngenunchiată în al Doilea Război Mondial și că este un simbol al rezistenței sovietice în lupta contra fasciștilor. Totuși, regiunea a suferit distrugeri grele în război, dar fabricile au fost reconstruite și, pe lângă minele de cărbuni, a contat mult industria grea (mai ales cea siderurgică și cea constructoare de mașini). În Donbas se plăteau printre cele mai mari salarii din URSS.

Donbass Arena, la Euro 2012 (sursa – Frescomovie, Dreamstime.com)

După 1990, regiunea a avut mult de suferit, cum s-a întâmplat în multe zone est-europene cu industrie grea, iar o parte dintre mine au fost închise, nivelul de trai scăzând drastic. Nu au lipsit nici accidentele, după 2000 fiind mai multe, cele mai grave având bilanțuri dure, de peste 30 de morți.

În acest context nu este de mirare și că propaganda rusă a atras oameni de partea sa, discursul fiind de genul: Rusia este un stat stabil, puternic și prosper, în timp ce Ucraina este în declin.

Teritoriile ocupate în 2014 de separatiștii pro-ruși și principalele orașe din regiune

Click aici pentru a mări harta

În oblastul Donețk s-a născut și Viktor Ianukovici, președintele Ucrainei între 2010 și 2014, omul împotriva căruia s-a declanșat revoluția în 2014 din cauza incompetenței sale, a corupției generalizate din jurul său și a orientării pro-ruse. Tot din Donețk provine și Rinat Ahmetov, unul dintre cei mai controversați oligarhi ucraineni. Ahmetov este cunoscut publicului român de la știrile sportive, fiind patronul echipei Șahtior (unde Mirce Lucescu a fost antrenor timp de 12 ani).

De precizat că atât datele demografice din 1989, cât și cele din 2001 arată pentru regiunile Donețk și Luhansk o majoritate a cetățenilor care se declară ucraineni. În același timp însă, rusa este limba maternă pentru două treimi dintre cetățeni. Foarte important de menționat este că la referendumul pentru independența țării – ținut în 1991 – în regiunile Donețk și Luhansk ponderea celor care au votat DA a fost de 84%.

Sursa Evgovorov, Dreamstime.com

Pe de altă parte referendumul din 2001 arăta că Donețk este singurul mare oraș din Ucraina unde rușii sunt mai numeroși decât ucrainenii: 48% s-au declarat de etnie rusă, iar 47%, ucraineni. La limbă maternă vorbită, 88% dintre locuitori au bifat rusa și 11% ucraineana. În Luhansk datele arată că ucrainenii reprezentau 50%, iar 47% se declarau etnici ruși. Rusa era limba maternă pentru 85% dintre locuitori.

Luhansk, al doilea mare oraș capturat de separatiști, număra jumătate de milion de locuitori și este cunoscut în Ucraina pentru fabrica de locomotive. Luhansk este și orașul unde s-a înregistrat minima absolută a țării: -41,9 C. Nu este însă un loc rece, fiindcă vara pot fi 40 – 42 de grade.

În fosta URSS, Lugansk, cum îi spun rușii. era faimos pentru echipa de fotbal Zorya, care a realizat o surpriză uluitoare în 1972, câștigând liga națională. Zorya Luhansk există și în prezent și a jucat aproape an de an în Europa League în ultimii ani.

Tot în oblastul Luhansk și-a început cariera minerul Alexei Stahanov, cel care a dat numele mișcării stahanoviste – prin care propaganda sovietică îi preamărea pe muncitorii care depășeau cu mult norma.

Date despre cele două regiuni separatiste

Republica Populară Donețk (RPD) – Donetskaya Narodnaya Respublika – are 8.900 kmp și o populație estimată la 2,2 milioane locuitori.

Republica Populară Luhansk (RPL) – Luganskaya Narodnaya Respublika – are 8.400 kmp și o populație de 1,4 milioane de oameni.

Ce s-a schimbat în ultimii 7 ani

Rusificare accelerată

Aceste teritorii s-au rusificat mult: moneda ucraineană a fost abandonată și a fost preluată rubla rusească și programa școlară este cea din Rusia. Federația Rusă a emis peste 800.000 de pașapoarte pentru locuitorii din Donbas și au existat declarații cum că Rusia finanțează sectorul de pensii și plătește o parte dintre salariile din sectorul public.

Trebuie spus că, după ce a început războiul, în 2014, Kievul nu a mai plătit salariile funcționarilor publici înregistrați în regiunile separatiste și viața a devenit tot mai grea acolo și fiindcă o bună parte din industria grea care a asigurat bunăstarea Donbas-ului nu mai funcționează.

Clădire distrusă în Luhansk (Sergey Kolesnikov, Dreamstime.com)

Rusia a decis să fie aplicate tarife preferențiale pentru bunurile comerciale schimbate între Federație și regiunile separatiste, iar Ucraina a denunțat o interferență grosieră în afacerile interne. Ucraina, dar și statele UE au criticat în termeni duri și emiterea unui număr atât de mare de pașapoarte rusești, iar președintele Zelenski a spus că acela este ”primul pas către anexarea regiunii” de către Rusia.

Steagul autoproclamatei R P Donețk (sursa – D. Tolmachov, Dreamstime.com)

Evident că și politica are un rol extrem de important: Rusia Unită, partidul care-l susține pe Putin, și-a făcut în 2020 campanie electorală în cele două republici secesioniste, iar Moscova a spus că nu este nimic neobișnuit ca oameni cu dublă cetățenie (în acest caz ucraineană și rusă) să voteze în alegerile parlamentare din Rusia. Mii de oameni din regiunile separatiste au fost duși cu autobuzele pentru a vota în secții de votare din regiunea Rostov din Rusia. Tot cu autobuzele sunt duși oamenii șase zile din șapte spre granița rusă pentru a-și ridica noile pașapoarte. Mulți păstrează și cetățenia ucraineană, fiindcă pot intra fără viză în țările UE.

Ucraina a spus că participarea în alegeri este încă o dovadă a rusificării.

Prezența Rusiei s-a simțit și la capitolul vaccinuri, fiindcă în aceste regiuni Rusia le-a oferit locuitorilor vaccinul Sputnik V care era interzis în Ucraina.

Un loc riscant

Ministerele de externe din mai multe țări au pus din 2015 regiunile Donețk și Luhansk pe același nivel de risc ca Siria, Irak sau Afganistan, din cauza situației volatile și a luptelor de la linia de contact.

În Teritoriile Ocupate din estul Ucrainei, cei care se deplasează o fac pe propria răspundere: autoritățile ucrainene nu mai au influență aici, iar ordinea este menținută de milițiile locale care, nu de puține ori, mai ales în 2014 și 2015, au reținut și interogat oameni. Au fost raportate și răpiri, dar situația pare să se mai fi calmat după 2016.

Autoproclamata RPD (Republica Populară Donețk) este condusă din noiembrie 2018 de Denis Pușilin. Predecesorul său, Aleksandîr Zaharcenko, fusese omorât în urma unei bombe plasate într-un bar.

Cetățenii străini sunt sfătuiți de ani buni să nu viziteze sub nicio formă regiunile Donețk și Luhansk, dar ucrainenii din zonă nu au încotro și trebuie să treacă des linia de contact, indiferent cât de dificil le este. Pentru sute de mii de oameni, realitatea este plină de pericole: sunt nevoiți să treacă des puncte de control cu soldați agresivi, aud din casele lor bombardamentele sau resimt, zi de zi, cum viața se scumpește.

Pandemia a făcut tot mai dificilă trecerea din zonele separatiste în cele din vest, controlate de Kiev. Spre exemplu, în primele nouă luni din 2019 doar 28.000 de treceri au fost făcute peste linia de control în oblastul Donețk, față de 8 milioane de treceri în 9 luni din 2019. O explicație ține de faptul că punctele mai mici de tranzit s-au închis, iar cel principal a ajuns să fie deschis doar două zile pe săptămână.

Principalul punct de trecere este Stanîțea – Luhanska, nu departe de orașul Luhansk. Dacă punctele de trecere din Donețk sunt închise, cei din acel oblast trebuie să facă un drum lung de peste 15 ore spre nord pentru a putea trece în Ucraina controlată de Kiev pe la Stanîțea – Luhanska.

Un tablou sumbru

Foarte puțini jurnaliști au vizitat regiunile ocupate de separatiști și puținele video-uri trimise de cei care locuiesc înfățișează case distruse și străzi părăsite chiar și în Donețk, care era un oraș prosper în care se investise mult, mai ales în anii dinaintea Euro 2012, găzduit de Ucraina și Polonia. Și aeroportul din Donețk este în ruine, după ce multe lupte au avut loc acolo.

Că războiul este la câteva zeci de km se poate vedea în mici detalii în viața de zi cu zi: poți vedea convoaie militare pe străzi, prețurile au crescut, au dispărut multe dintre produsele ucrainene din magazine, seara se pot auzi bombardamentele, iar oamenii trebuie să intre în casă după ora 23:00, pentru că în multe locuri încă persistă starea de urgență. În Donețk doar în week-end nu este stare de urgență, există restaurante și cluburi de noapte, dar business-ul este mult redus față de acum un deceniu.

Pe străzile orașului sunt o mulțime de steaguri ale Rusiei și ale așa-numitei ”republici populare”, iar pe clădiri sunt panouri cu mesaje precum ”I love Russia” sau ”Donbas-ul rusesc”. Pe alte bannere scrie: ”M-am născut în RPD”.

Nu se știe câți oameni locuiesc în regiunile separatiste, însă cele mai radicale estimări indică faptul că ar fi părăsit țara aproape jumătate dintre cei 3,6 milioane de oameni, către Ucraina, către Rusia sau spre Europa de Vest.

Majoritatea relatărilor vorbesc despre o scădere puternică a nivelului de trai și estimările indică o scădere cu peste 30% a producției economice de când regiunea aparține pro-rușilor.

Date din 2019 ale Ministerului Industriei din Ucraina indicau faptul că dintre cele 216 mine de cărbuni din regiune, 177 au fost pierdute de Ucraina fiindcă se găseau în zona ocupată de separatiști. Nu sunt date despre câte dintre aceste mine încă funcționează, însă informații ale sindicatului metalurgiștilor spuneau că doar 28 dintre minele din teritoriile ocupate mai funcționează.

Cele mai multe mine funcționale în Teritoriile Ocupate sunt deținute de un magnat rus pe nume Evgheni Iurchenko care declara anul trecut că va tripla salariile angajaților până în 2024, pentru a opri exodul de oameni către Rusia, unde salariile sunt net superioare.

Cărbunele rămâne principalul produs de export și unele estimări indică faptul că acest combustibil fosil reprezintă 90% din exporturile regiunii Donețk. Dar sunt multe probleme, fiindcă este un excedent de cărbune în regiunea rusească Rostov, uneori este vândut la preț de dumping și s-a scris și despre amestecarea cărbunelui din Donbas cu cel rusesc.

Luptele afectează multe aspecte ale vieții oamenilor. Spre exemplu, confruntările au afectat între aprilie și octombrie 2021 alimentarea cu gaz, cu apă și furnizarea de electricitate pentru 200.000 de oameni din ambele părți ale liniei de contact. În Luhansk au fost în anii aceștia probleme grave cu salubritatea, iar alimentarea cu apă a fost foarte des întreruptă, după ce mortierele au distrus țevi.

Se pare că a plecat și o parte consistentă dintre cei care aveau orientare pro-rusă după ce au văzut cum s-a deteriorat nivelul de trai și orașe precum Harkiv sau Zaporijia ofereau mult mai multe posibilități. Evident că mulți au plecat în Rusia, fie la Moscova, fie în regiunea Rostov, care este la granița cu Ucraina.

Aceste teritorii sunt rupte de sistemul financiar internațional, companiile nu mai pot face business și prețurile caselor s-au prăbușit pe aceste meleaguri în care tot mai puțini oameni vor să locuiască.

Au fost cazuri în care afaceri ale unor oameni importanți din Donețk și Luhansk au fost confiscate de milițiile pro-ruse care i-au alungat cu arma în mână. Vizați au fost mai ales cei care au orientare pro-ucraineană, iar unii și-au putut deschide noi business-uri în Ucraina liberă, în timp ce alții au plecat din țară.

Noile autorități au perceput încă de la început taxe de la companiile private care au mai rămas în teritorii, inclusiv de la cele ale căror business-uri au fost rechiziționate. Spre exemplu, restaurantul McDonald’s din Donețk a devenit ”DonMac” și vinde burgeri în ambalaje roșii, iar rețeaua de telefonie mobilă a fostului operator Kyivstar a fost preluată ”cu japca” de o companie de stat numită Phoenix. Un alt exemplu: un lanț de supermarket-uri a fost preluat de afaceriști pro-ruși și redenumit Primul Supermarket Republican).

Există în așa-numita republică Donețk și o bancă centrală care acum câteva zile a limitat suma pe care un om o poate scoate zilnic de la bancomat la 10.000 de ruble (102 euro).

La posturile TV rusești, oamenii pot vedea exemple de propagandă a Kremlinului: Ucraina lansează atacuri cu mortiere, a instalat blocade economice și incită la ură, în timp ce Rusia demonstrează prin acțiunile sale că îi pasă de oameni și de drepturile lor.

Surse: Wall Street Journal, CBC News, Reuters, Radio Free Europe, Deutsche Welle

Urmărește aici evoluția LIVE TEXT a evenimentelor din Ucraina: Război în Ucraina: Numeroase explozii mari în Kiev, vineri dimineață / Armata rusă caută să înconjoare capitala și să răstoarne guvernul / Zelenski: Eu sunt ținta numărul unu. Voi rămâne aici