Strategia postaderare la romani (de Cristian Ghinea)

Propunerea are citeva defecte de conceptie, dar reuseste totusi sa formuleze citeva pozitii limpezi ale Romaniei pe teme importante pentru UE.

Guvernul a lansat spre dezbatere publica Strategia postaderare 2007-2013. Documentul este inegal. O sa incep cu partile proaste, intre care se remarca doua probleme de conceptie. Prima: confuzia dintre proiectele interne care pot primi ajutor de la UE si proiectele europene ale Romaniei. In prima sa parte, strategia pare a fi o simpla extindere a programului de guvernare pina in 2013.

De pilda, in domeniul sanatatii se promite dezvoltarea infrastructurii si dotarea cu echipament. Nu e clar daca Romania ar fi desfasurat aceste proiecte si fara UE. Sau, ca sa ne referim si la alt capitol, nu e limpede daca ne protejam mediul pentru ca am intrat in UE sau pentru ca asa este normal, pentru ca asa face orice stat civilizat si noi vrem sa devenim unul. E o confuzie majora si tot mai frecventa.

A doua mare problema: capitole intregi reprezinta balast logoreic, fara relevanta practica. Ni se promite „intensificarea campaniei de informare interna cu privire la valorile europene“. Deci, nu am scapat, campaniile vor continua.

Poate ca ar fi mai potrivit sa ne resemnam cu ideea ca UE nu e un subiect despre care gospodinele sa vorbeasca la cafea si, atunci cind masuram gradul de informare, sa nu ne mai raportam la toata populatia, ci la categoriile relevante sau macar posibil interesate.

Altfel, si pina acum cei care au cautat informatii au avut unde sa le gaseasca (de pilda, cei care cautau fonduri SAPARD, care au fost cheltuite). Un alt balast este capitolul despre crearea brandului de tara. Cind cineva se plictiseste prin Guvern, pare ca prima idee la indemina este aceasta: sa ne facem un brand!

Dar documentul are si partile sale bune. Ofera raspunsuri la intrebarea: ce anume va sustine Romania in UE? M-am plictisit sa fiu intrebat de straini care e pozitia Romaniei fata de integrarea Turciei, de pilda, si sa le spun pareri personale. Putem fi de acord sau nu cu pozitiile propuse de Guvern, dar macar avem ceva pe masa, pe care sa discutam.

Constitutia Europeana, viitoare extinderi, federalism versus interguvernamental, politica agricola comuna sint teme atinse de strategie, cu pozitii mai degraba cuminti, poate prea cuminti pe alocuri. Ar merita fiecare o discutie in parte.

Discutie pe care am si inceput-o intr-un fel. Miine, „Dilema veche“ are un supliment numit „Ce face Romania in UE?“. Am solicitat unor experti independenti sa formuleze propuneri de pozitii ale Romaniei si recomandari pe teme importante pentru UE (unele dintre cele de mai sus) sau pe care speram sa le facem importante (cum ar fi Republica Moldova).

Desi am proiectat acest supliment inainte ca Guvernul sa lanseze ceva, aparitia sa pica cum nu se poate mai bine, pe o dezbatere publica amortita.