Studiu: Aproximativ 22,3% dintre universităţile de stat nu au adoptat statutul studentului, la mai bine de 7 ani de la termenul limită

​Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România (ANOSR) a lansat un raport naţional conform căruia, la mai bine de şapte ani de la împlinirea termenului limită, 22,3% dintre universităţile de stat „ignoră” obligaţia de a adopta coduri ale drepturilor şi obligaţiilor studentului.

„Concluziile raportului relevă faptul că, în continuare, există probleme majore, în primul rând din prisma faptului că încă nu a fost adoptat un cod universitar al drepturilor şi obligaţiilor studentului în toate universităţile, iar în multe dintre cazuri aceste documente sunt simple transcrieri, nefiind puse în practică. Acest fapt ilustrează implementarea deficitară a liniei de acţiune principale a Procesului Bologna, învăţământul centrat pe student”, se arată într-un comunicat de presă.

Conform sursei citate, coduri universitare ale drepturilor şi obligaţiilor studentului ar fi trebuit adoptate prin hotărâre de Senat încă din 2012, potrivit Ordinului de ministru nr. 3666/2012.

„Totuşi, s-a constatat că la mai bine de şapte ani de la termenul limită pentru realizarea acestei acţiuni, 22,3% dintre universităţile de stat încă ignoră această obligaţie. Mai mult decât atât, în codurile universitare ce au fost adoptate până la data de 30 octombrie 2019, doar două drepturi şi patru obligaţii prevăzute în documentul naţional au fost preluate integral de către universităţi, în timp ce 14,3% dintre acestea au adoptat mai puţin de jumătate dintre prevederile CDOS”, se explică în comunicat.

Dintre universităţile care au un cod la nivel universitar, doar 26,2% au preluat integral toate drepturile şi obligaţiile din documentul naţional (Codul drepturilor şi obligaţiilor studentului – CDOS, cunoscut generic sub numele de Statutul Studentului), indică raportul.

Acesta prezintă şi starea de fapt a implementării CDOS în urma chestionării reprezentanţilor studenţilor. Conform studiului, deschiderea universităţilor spre colaborarea cu organizaţiile studenţeşti este permanentă în 56,5% dintre cazuri, iar în celelalte depinde de contextul activităţii.

Totodată, potrivit respondenţilor, în 26,3% dintre cazuri există persoane cu funcţii politice care ocupă funcţii de conducere în universitate, „fapt ce relevă că obiectivul depolitizării învăţământului superior este departe de a fi atins”.

Cu privire la adaptarea spaţiilor de studiu ale universităţii la nevoile studenţilor cu dizabilităţi, în majoritatea cazurilor (61,2%) doar unele spaţii sunt amenajate corespunzător, în timp ce în 21,4% dintre situaţii măsurile sunt „inexistente”. În 84% dintre cazuri, universităţile „nu dispun de metode alternative de predare şi evaluare pentru persoanele cu deficienţe de vedere”, reiese din raport.

„Deşi în toate universităţile analizate există un Centru de Consiliere şi Orientare în Carieră, în 63,3% dintre cazuri serviciile oferite sunt accesibile, însă activitatea acestor centre este lipsită de popularitate în rândul studenţilor. Acest fapt este cauzat atât de slaba consultare a studenţilor, cât şi de lipsa corelării nevoilor acestora cu planul de activităţi”, relevă documentul.

Pe de altă parte, la nivel naţional, se observă că locurile de cazare sunt „insuficiente în raport cu cererea”, iar, deseori, condiţiile oferite „încalcă normele impuse de către legislaţia în vigoare”. În 69,6% dintre cazuri, bursa socială acoperă în mare măsură cheltuielile de masă şi cazare, însă în unele centre universitare (21,7% dintre universităţi) cuantumul acesteia nu este suficient.

Un sfert dintre instituţiile de învăţământ superior nu asigură locuri de practică pentru minimum 30% dintre studenţi prin parteneriate proprii.

„Mai mult decât atât, mecanismele de evaluare a cadrelor didactice sunt deseori lipsite de transparenţă. În 52,2% dintre cazuri, studenţii nu sunt informaţi cu privire la rezultatele evaluării cadrelor didactice de către beneficiarii primari ai educaţiei”, se arată în raport.