Studiu: Între pro și contra în vaccinarea antiCOVID-19: persoane, țări, regiuni
Întrebările[1]
De ce unii oameni s-au vaccinat antiCOVID-19 (C19) sau au planificat acțiunea în curând, cândva în cursul anului, mai târziu sau niciodată? Este un gen de continuum motivațional între foarte curând și niciodată? Diferă motivațiile de la loc la loc? Și dacă da, cât de mult și cum? Întrebări de acest gen ar merita să fie asumate, pentru că numai din compararea răspunsurilor date în contexte diferite am putea, foarte probabil, avansa în înțelegerea temei.
Condiționările social-culturale în vaccinarea împotriva C19 au fost abordate prin studii de caz la nivel național (Cerda&Garcia 2021) sau prin compararea situațiilor dintre țări vecine sau asemănătoare prin profilul lor cultural (Wollast et al. 2021, Trent et al. 2021). Vom extinde o astfel de abordare la 24 de societăți din Uniunea Europeană, folosind datele unui sondaj de tip Flash Eurobarometer, din perspectiva teoriei comportamentului planificat (Wolff 2021, Wollast et al. 2021). În linia abordării standard, practicile de vaccinare sunt bine aproximate prin intenții, iar acestea derivă din atitudine, presiunea celuilalt semnificativ și din controlul perceput al comportamentului vizat (Ajzen 2011). În acest gen de abordare problema esențială este legată de buna specificare a modelului de predicție. Modelul teoriei comportamentului planificat este unul de tip universalist, în care contextul este estompat. În plus, intenția de acțiune tinde să devină o variabilă intermediară unică prin care acționează toți ceilalți factori asupra comportamentului. Nevoia de standardizare a factorilor de context este accentuată în special în cercetările comparative pe unități spațiale diferite (țări, regiuni, comunități).
Analiza de față susține o variantă de teorie extinsă în domeniu pentru a include și rolul contextului de loc-timp și spațiu social în determinarea comportamentelor de vaccinare împotriva C19. Evidențierea unor astfel de contexte la nivelul unităților teritoriale comparate poate duce la întrebări și ipoteze legate de alți factori care condiționează comportamentele planificate. Ca orice contextualizare poate favoriza și fundamentarea unor politici în domeniul de referință (Gaston 2017).
Datele pe care le folosim în această analiză provin din Flesh Eurobarometer 494, realizat în mai 2021, în țările Uniunii Europene. Principala variabilă dependentă, în concordanță cu premisele de contextualizare menționate, nu este intenția de vaccinare ci comportamentul de vaccinare în care se includ și tipurile de intenții de vaccinare dar și posibila vaccinare anti-C19 în perioada anterioară momentului de sondaj. Altfel spus, variabila dependentă în analiză include comportament trecut și intenții de viitor într-o singură variabilă de tip calitativ. În acest fel vor putea fi determinate influențe specifice ale diferiților factori luați în considerație asupra unor comportamente de vaccinare realizate sau planificate.
[…]
Provocările contextelor socio-demografice și instituționale
Dincolo de efectele de atitudine, încredere în instituțiile relevante pentru vaccinarea anti-C19 și experiențe sanitare personale, contează semnificativ și factorii socio-demografici atunci când analizele de regresie se fac țară cu țară.
Contextul de regiune continentală și de țară are un rol important în diferențierea relațiilor cauzale sau de condiționare (Tabelele A2 și A3 în anexă care conțin modele de regresie multiplă cu variabila dependentă de tip ordinal care măsoară orientarea față de vaccinarea anti-C19). În fiecare dintre societățile incluse în analiză, calitatea de a avea peste 60 de ani mărește semnificativ probabilitatea de vaccinare anti-C19, mai mult însă, în țările din vechea UE decât în noile state membre. De ce este așa? O explicație posibilă ar fi vârsta medie mai ridicată în Vest și în Nord decât în Est. Analize suplimentare sunt necesare. Singura excepție o constituie Letonia unde calitatea de persoană de peste 60 de ani nu are un impact semnificativ asupra orientării comportamentale față de vaccinare.
Mediul rezidențial în sine, controlând ceilalți predictori, nu contează decât pentru Finlanda, Letonia și România. În aceste țări persoanele din mediul urban, din orașele mari, în special, tind să susțină mai mult vaccinarea anti-C19 decât populația din comunitățile rurale. Este probabil că în aceste țări interacțiune socială favorabilă infectării cu C19 este este mult mai puternică in urban decât în rural , comparativ cu situația din restul UE. Este o ipoteză generată din analiza datelor. De testat, însă.
Prezența copiilor de sub 15 ani în familii tinde să descurajeze vaccinarea adulților în 10 din cele 23 de societăți analizate. Acest efect are intensitate maximă în Polonia, Republica Cehă și Irlanda și Finlanda. Nu știm de ce este așa. Efect de mod de măsurare prin sondaj sau condiționări de țară?
Pe total eșantion european, calitatea de angajat sporește considerabil probabilitatea de vaccinare în fapt sau în intenție (Tabel 2). În momentul în care analiza se face țară cu țară și cu o variabilă dependentă de tip ordinal, rezultatele sunt diferite (Anexa neinclusă aici). Între țările din vechea UE, numai în Italia înregistrăm o favorizare semnificativă a vaccinării anti-C19 pentru cei care lucrează. În estul Europei relația respectivă este mai frecventă. Apare, la nivel semnificativ, în ordine de intensitate descendentă, în România, Ungaria, Lituania și Slovacia. De ce numai aici? Sunt acestea țări în care presiunea instituțională pentru vaccinarea anti-C19 la nivelul angajaților a fost mai puternică?
Ideea de a include vaccinarea personală, în trecut, împreună cu valorile intenției de vaccinare anti C19 în aceeași variabilă s-a dovedit fertilă. Liniile de diferențiere nu sunt numai cele între vaccinat-nevaccinat și mă voi vaccina în curând versus niciodată. În plus, a măsura un fenomen nou atât prin șase valori calitativ diferite între ele – vaccinat deja, cu intenții de vaccinare în curând, cândva în 2021, nu știu, mai târziu sau niciodată – sau printr-o variabilă care acceptă că cele șase valori pot fi ordonate de la minim (1) la maxim (6) este, iarăși util din punct de vedere metodologic, pentru validarea analizei.
Așa am aflat că în ecuația explicativă pentru orientarea individuală în raport cu vaccinul anti-C19 contează atitudini, încredere, experiențe de vaccinare împotriva altor boli, dar și caracteristici personale de status, țara și macroregiunea de apartenență în UE.
La nivel agregat, rezultă că orientarea provaccinare împotriva C19 este mai puternică în vechile decât în noile state membre ale Uniunii și în urban, comparativ cu mediul rural, cu mici excepții discutate în text. În afară de distincția dintre vechile și noile state membre, în materie de orientare dominantă a populației în raport cu vaccinarea anti-C19, operează din plin și diferențele de similitudine între grupuri de țări. Cele 10 grupări de țări se ordonează, la rândul lor, în trei mari categorii cu orientări dominante provaccinare, anti-vaccinare și cu puternice controverse pe temă în interiorul țărilor. Cea mai mare grupă de țări cu populații orientate predominant provaccinare este formată din Irlanda-Olanda-Suedia-Spania-Italia. Orientările anti-vaccinare se înregistrau, cu intensități maxime, la mijlocul anului 2021 în Grecia și Republica Cehă. Grupările de maximă controversă între pro și contra vaccinare erau în Letonia-Slovenia, Lituania-Polonia și în România.
La nivel individual, toate cele cinci ipoteze sunt susținute de date. Orientările provaccinare împotriva C19 tind să fie mai puternice pentru cei cu atitudini favorabile vaccinării, cu încredere în instituțiile relevante, care au experiența unei vaccinări ca adult împotriva altor boli și cu rezidențe în special în marile orașe din state membre ale UE. Contextele naționale, la rândul lor, aduc diferențieri semnificative în orientările provaccinare (Figura 3). Germania, Irlanda și Belgia, spre exemplu, erau, la mijlocul anului 2021, societățile cu cea mai puternică orientare în favoare vaccinării anti-C19 atât sub aspectul ponderii de persoane vaccinate deja cât și din perspectiva intențiilor de vaccinare rapidă. Nucleul cel mai puternic de antivacciniști era, tot pentru mijlocul anului 2021, în Grecia, Bulgaria, Croația și Republica Cehă.
INTERVIURILE HotNews.ro