Trump e așteptat să sune de urgență. Ce s-a întâmplat în meciul SUA – Belgia, cel în care intervenția președintelui a anulat cartonașul roșu primit de Balogun
„S-a arătat oftica”. Așa se spunea pe vremea copilăriei noastre când fotbalul făcea dreptate, pe teren, după un moment controversat. Luni noapte, la Seattle, s-a întâmplat mai mult decât atât.
Până la urmă, Trump și mii de șefi din toată lumea sunt obișnuiți să o ia pe scurtătură. Ei intrevin ca să pună o pilă, ca să obțină un avantaj.
Donald Trump a sunat și la premierul Norvegiei, atunci când comitetul Nobel, care e independent de guvern, nu i-a acordat premiul Nobel pentru Pace.
Important e ce fac cei care primesc telefonul. Și care este calitatea oamenilor de care sunt înconjurați. Fotbalul ne-a servit o lecție, care depășește granița Campionatului Mondial și merge în orice industrie, în orice companii, în atâtea activități umane.
Pentru un lider, cât de important e să angajezi oameni curajoși? Ce se întâmplă când șeful greșește sau o ia razna? Pentru că, dacă instituțiile „pică”, rușinea rămâne mult după ce acești șefi nu mai sunt.
Sportul are capacitatea de a reflecta, ca o picătură de apă, o lume întreagă. Au fost 24 de ore grele pentru SUA, chemată să repare prestigiul făcut bucăți al fotbalului. Și n-a reușit. Nu avea cum să reușească.
Gestul lui Lukaku
„S-a arătat oftica”. Echipa Statelor Unite a pierdut cu 4-1 meciul cu Belgia din „optimi de finală” ale Campionatului Mondial. Iar momentul de la finalul partidei, când belgianul Romelu Lukaku a dat lovitura de grație, o să rămână în amintire pentru mulți ani de acum înainte.
După ce a înscris golul 4 al Belgiei, Lukaku și-a pus mâinile la urechi, ca să audă tăcerea tribunelor. E un gest care se întâlnește uneori pe stadioane și care înseamnă „acum ce mai ziceți?”. Momentul a fost accentuat de nemaivăzutele întâmplări ale ultimelor ore.
Bélgica fechando os trabalhos com gol do quase brasileiro Romelu Lukaku A comemoração, a meu ver, justifica concedermos um CPF pic.twitter.com/vM2WVAt96j
Donald Trump a sunat la președintele FIFA, Gianni Infantino, ca să anuleze suspendarea starului SUA, Folarin Balogun. Atacantul SUA primise un meritat cartonaș roșu în meciul de dinainte. O talpă pe piciorul adversarului este definiția „roșului”. I s-a îndoit glezna jucătorului bosniac atacat de Balogun. Te doare când vezi imaginea. Iar dacă știi cum e să-ți sucești o gleznă nici nu te poți uita.
Atacantul american Folarin Balogun a primit un cartonaș roșu pentru că l-a călcat pe fundașul bosniac Tarik Muharemovic în timpul meciului din șaisprezecimile de finală ale Cupei Mondiale 2026. Sursă foto: ZUMA Press Wire / Shutterstock Editorial / Profimedia
Chiar dacă există păreri diverse, oameni care spun că nu a fost „roșu”, și e dreptul lor, nu era nimic de discutat între un șef de stat și un șef de federație internațională. Nu așa se face. Numai că FIFA „s-a executat” după telefonul lui Trump. Și i-a permis lui Balogun să joace contra Belgiei.
A fost pentru prima oară în istoria Mondialelor, de când s-a introdus regula suspendării automate la cartonaș roșu, din 1970 și până astăzi, când principiul a fost încălcat. S-a născut un moment de oripilare în întreaga lume.
Infantino a recunoscut
Într-o încercare de a repara ireparabilul Infantino a admis că Trump l-a sunat. Șeful FIFA pretinde că el i-a răspuns însă președintelui de la Casa Albă că FIFA are comisii independente. Suntem siguri că așa i-a răspuns. Mai ales că Trump e cunoscut pentru respectul instituțiilor independente, iar Infantino pentru coloana sa vertebrală.
Toată lumea ține minte cum președintele SUA a pedepsit Norvegia după ce comitetul Nobel, care nu e un for guvernamental, nu i-a dat premiul Nobel pentru Pace. Și cum, FIFA a inventat ea un premiu pentru pace pe care i l-a oferit lui Donald Trump.
Tăcerea asurzitoare
Pe acest fundal, interesul mondial al publicului și presiunea sportivă pe meciul SUA – Belgia a fost atât de mare încât echipa favorizată „la masa verde” a eșuat în iarbă.
Meciul a fost un dezastru pentru America, care l-a avut prezent pe Balogun, dar căreia i-au lipsit „în spirit” toți ceilalți jucători.
SUA a primit cele 4 goluri din gafe. Nu și-au marcat adversarii la 5 metri de propria poartă și au încasat-o de două ori. Apoi, portarul american Freese a greșit ca un începător și a încercat să dribleze un adversar, dându-le mingea belgienilor, care au înscris.
Iar a patra oară, încununarea erorilor, americanii au gafat și i-au dat mingea lui Lukaku, care a marcat și a ascultat cum cât de tare sună tăcerea a zeci de mii de oameni.
Regula mobilizării la greu și a demobilizării, când primești un cadou nemeritat
Fotbalul are o regulă psihologică. Se spune că atunci când o echipă rămâne în inferioritate numerică, apare o mobilizare exemplară. Fiecare jucător din teren încearcă să suplinească absența colegului care a luat cartonașul roșu. Și, atunci, nu joci în 10, ci în 20.
De aceea, echipele în inferioritate numerică sunt atât de greu de înfrânt și de multe ori nu pierd meciul.
În acest caz însă, echipa „cu un telefon în plus” s-a demobilizat. Balogun a fost prezent dar, fără să-și dorească asta, ceilalți coechipieri au lipsit din angajamentul necesar unui astfel de joc.
Belgia era oricum echipa mai bună. Luni noaptea, ea a întâlnit o umbră. Până și antrenorul SUA și-a pierdut cumpătul în timpul meciului și a început să ia la șuturi bidoanele de apă din fața băncii.
Cu câteva ore înainte, cedaseră personalități ale sportului: întrebați ce cred, marii fotbaliști angajați de Fox News s-au făcut că plouă. Plini de opinii pe toate temele pământului, brusc Zlatan Ibrahimovic și Thierry Henry au devenit oameni fără păreri și însușiri, așa cum a remarcat în GOLAZO Silviu Tudor Samuilă.
Când șefii trec și rușinea rămâne
Dar marea învinsă e FIFA. Că Infantino s-a prăbușit sub apelul telefonic, e clar. Dar cei de lângă el cum de au acceptat? FIFA a existat și înainte și va exista mult după Infantino. Va suporta rușinea.
Până la urmă, „s-a arătat oftica”. Trump a avut în față un alt fel de adversar decât spilcuiții cu care s-a obișnuit. În fața lui s-a ridicat modestul și încăpățânatul „popor planetar”, de la Giurgiu și până la Buenos Aires și de la Lyon la Seattle.
Tocmai pentru că sportul e un limbaj universal, orice copil poate înțelege ce s-a întâmplat. Pe cât de evidentă a fost nedreptatea, pe atât de clară a fost reparația.
