Summit-ul BRICS. Capcanele Chinei și Rusiei și opoziția altor state la ideologizarea organizației.

Summit-ul BRICS a fost găzduit în acest an de Africa de Sud, la Johannesburg, între 22 și 24 august, iar președintele Cyril Ramaphosa și-ar fi dorit ca, dincolo de temele mari, această reuniune să fie despre continentul african, despre nevoile și ambițiile sale în lumea globală.

Nu știu cât i-a reușit planul președintelui sudafrican, poate în măsura în care, printre cele șase state invitate să adere în viitor la comunitatea BRICS, două sunt de pe continent – Etiopia și Egiptul, alături de două din Orientul Mijlociu (sau Asia de Vest) – Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită, și câte una din Asia – Iran și America de Sud – Argentina.

Țările de pe continentul african, a căror poziție a fost susținută de Africa de Sud, implicit și de India sau Brazilia din aceleași motive, își doresc ca BRICS să genereze o amplă mișcare de revizuire a ordinii globale, dar nu în afara ci în interiorul ONU, nu în opoziție cu Occidentul, ci într-o nouă formă de cooperare cu lumea occidentală, motiv pentru care resping orice încercare a unor puteri ca Federația Rusă sau China de a ideologiza agenda BRICS.

Cele două puteri, prin definiție, vor aborda întotdeauna politic agenda BRICS, subliniind că sunt în opoziție cu Occidentul, că sunt ideologic superioare și că o lume multilaterală poate fi construită doar confruntând Occidentul, învingându-l și înlăturând astfel întreg sistemul creat prin Acordul de la Bretton Woods din 1944 și Acordul de la San Francisco din 1945, privind Carta Națiunilor Unite.

Vladimir Putin nu a participat în persoană la summit, i-a ținut locul ministrul său de externe, Serghei Lavrov, însă a avut o intervenție video în cursul căreia a trecut în revistă poziția ideologică a regimului său, servind ipocrit un nou discurs eminamente demagogic celorlalți lideri prezenți la Johannesburg, solicitând solidaritate necondiționată cu regimul său, care a invadat militar Ucraina și a generat astfel un conflict cu Occidentul[2]:

Situația economică globală este serios afectată de practica sancțiunilor nelegitime și înghețarea ilegală a activelor statelor suverane, ceea ce înseamnă, în esență, călcarea în picioare a tuturor normelor și regulilor de bază ale comerțului liber și ale vieții economice – norme și reguli care nu cu mult timp în urmă păreau imuabile. Lipsa resurselor, creșterea inegalității, creșterea șomajului și agravarea altor probleme cronice din economia globală sunt consecințele directe ale acestui fapt. Prețurile la alimente, la produsele agricole de bază sunt astfel forțate să crească, făcând țările sărace cele mai vulnerabile să sufere.

Important este că, în aceste circumstanțe, statele BRICS și-au intensificat cooperarea, iar munca noastră comună pentru a asigura creșterea economică și dezvoltarea durabilă aduce rezultate concrete, tangibile. Sunt lansate din ce în ce mai multe noi proiecte de infrastructură și investiții, comerțul reciproc crește, contactele din industrie se extind. Cooperarea noastră se bazează pe principiile egalității, pe sprijinul acordat partenerilor și respectul reciproc. Aceste valori se află la baza strategiei de viitor a Asociației noastre – reflectând aspirațiile majorității comunității mondiale, așa-numita majoritate globală.

În ceea ce privește Rusia, volumul comerțului cu partenerii noștri BRICS a crescut cu 40,5%, atingând un record de peste 230 de miliarde de dolari SUA. În prima jumătate a acestui an a crescut cu 35,6% față de aceeași perioadă din 2022, la 134,7 miliarde de dolari SUA. Aș dori, de asemenea, să subliniez că ponderea țărilor BRICS, cu populația lor totală de peste trei miliarde de oameni, reprezintă acum aproape 26% din PIB-ul global; cele cinci țări ale noastre sunt în fața G7 în ceea ce privește paritatea puterii de cumpărare (prognoza pentru 2023 este de 31,5% față de 30%).

Procesul obiectiv și ireversibil de dedolarizare a legăturilor noastre economice câștigă ritm. Lucrăm la ajustarea mecanismelor pentru decontările reciproce și controlul monetar și financiar. Drept urmare, ponderea dolarului american în operațiunile de export și import din cadrul BRICS este în scădere: anul trecut a fost de doar 28,7%. De altfel, în cadrul acestui summit vom discuta în detaliu întreaga gamă de probleme legate de tranziția la monedele naționale în toate domeniile cooperării economice dintre cele cinci națiuni ale noastre. Noua Bancă de Dezvoltare a BRICS, care a devenit o alternativă credibilă la instituțiile de dezvoltare occidentale existente, are de jucat un rol important în aceste eforturi.

Rusia susține creșterea cooperării în cadrul BRICS în privința unei aprovizionări fiabile și neîntreruptă cu energie și resurse alimentare pe piețele mondiale. Creștem în mod constant livrările de combustibil, produse agricole și îngrășăminte către țările din Sudul Global, aducând o contribuție semnificativă la consolidarea securității alimentare și energetice globale, abordând probleme umanitare acute și lupta cu foamea și sărăcia în țările care au nevoie. Toate aceste probleme, în special, au fost discutate în profunzime la recentul summit Rusia-Africa. De exemplu, anul trecut comerțul cu produse agricole între Rusia și statele africane a crescut cu 10% și s-a ridicat la 6,7 miliarde de dolari SUA. Și în ianuarie-iunie a acestui an a crescut la un nivel record de 60%. Țara noastră este și va rămâne un furnizor responsabil de alimente pe continentul african.

Exporturile rusești de cereale către Africa s-au ridicat la 11,5 milioane de tone în 2022 și aproape 10 milioane de tone în primele șase luni ale anului 2023. Acest lucru se întâmplă în ciuda sancțiunilor ilegale impuse asupra noastră, care împiedică serios exportul de produse alimentare rusești și complică logistica transportului, asigurările și plăți bancare. (…) Am atras în mod repetat atenția asupra faptului că într-un an, prin acordul de transport, un total de 32,8 milioane de tone de marfă au fost exportate din Ucraina, dintre care peste 70% au ajuns în țările bogate, inclusiv Uniunea Europeană, și doar aproximativ 3% în țările cel mai puțin dezvoltate – adică mai puțin de un milion de tone.

Având în vedere aceste fapte, din 18 iulie, am refuzat să prelungim așa-numitul acord, dar vom fi gata să revenim dacă toate obligațiile față de noi vor fi într-adevăr îndeplinite. Am spus în repetate rânduri că țara noastră are capacitatea de a înlocui cerealele ucrainene, atât comercial, cât și ca ajutor gratuit pentru țările nevoiașe, mai ales că recolta noastră se așteaptă din nou să fie perfectă în acest an. Ca prim pas, am decis să livrăm gratuit către șase țări africane o cantitate de 25-50 de mii de tone de cereale pentru fiecare. Negocierile cu respectivii parteneri sunt în curs de finalizare.

Și așa mai departe – pentru cine este interesat să parcurgă întreg discursul, poate fi găsit în limba engleză (versiunea oficială) aici. Cât privește poziția Chinei, retorica ideologică este mult mai subtilă și de departe mai insidioasă. Să luăm cazul analizei privind comerțul intra-grup BRICS publicat de Silk Road Briefing [găsiți documentul aici], semnată de Chris Devonshire-Ellis[3] și Farzad Ramezani Bonesh[4], și să parcurgem câteva fraze de prezentare a BRICS ca o organizație globală de succes – cu mențiunea că reflectă viziunea chineză asupra Organizației:

BRICS oferă alternative la mecanismele globale existente considerate a fi puternic influențate de Occidentul colectiv și de politicile acestora. Noua Bancă de Dezvoltare a BRICS, înființată în parte ca alternativă la Banca Mondială, a aprobat peste 90 de proiecte în valoare de 32 de miliarde de dolari pentru a sprijini infrastructura statelor membre.

Practic, BRICS este văzută ca o uniune a unor țări emergente puternice, cu o rezervă valutară comună de aproximativ 4 trilioane de dolari SUA, cu realizări în lupta împotriva unilateralismului, utilă atunci când este poziționată ca alternativă la instituțiile controlate de Occident, cum ar fi Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional și politicile financiare și comerciale occidentale în general.

Eforturile combinate ale BRICS trebuie văzute în cooperarea pentru dezvoltarea sistemelor de plată alternative la SWIFT, dezvoltarea treptată a unui sistem financiar fără dolari, dezvoltarea unui sistem de plăți comun (BRICS Pay), creșterea volumului comerțului folosind valutele naționale și crearea unei monede comune. (…) Rusia, China și India sunt toate pregătite să-și lanseze monedele digitale pentru utilizare comună până la începutul anului 2025. Acest lucru va permite desfășurarea comerțului între ele fără rețeaua globală SWIFT și va reduce amenințările asupra altor țări partenere. Brazilia și Africa de Sud ne urmează îndeaproape. În comparație, Statele Unite și Uniunea Europeană, cu piețe financiare destul de complexe, au convenit abia recent asupra protocoalelor lor de monedă digitală – un pas tehnic pe care majoritatea membrilor BRICS l-au finalizat deja în urmă cu trei ani.

Stimulentele pentru aderarea la BRICS s-au multiplicat în 2023. „BRICS Plus” a fost creat în 2017, în ultimii doi ani au fost invitați la reuniuni lideri non-BRICS, iar China susține conceptul de extindere a cooperării, după modelul „BRICS Plus”. Moscova susține, de asemenea, potențiala extindere a membrilor BRICS de la 5 la 17 națiuni. Aproximativ 40 de țări și-au exprimat interesul de a se alătura organizației, printre care jucători puternici, ca Argentina, Egipt, Indonezia, Iran, Nigeria, Arabia Saudită, Turcia și Emiratele Arabe Unite.

CE ARE DE SPUS CONTINENTUL AFRICAN?

Atlantic Council, prin „The Africa Center”, a organizat pe parcursul reuniunii de la Johannesburg dezbaterea „Summit-ul BRICS din 2023 – Africa în acțiune” cu participarea: (i) Zainab Usman, Senior Fellow and Director, Africa Program Carnegie Endowment for International Peace; (ii) Landry Signé,Senior Fellow, Global Economy and Development, Africa Growth Initiative Brookings; (iii) Oge Onubogu, Director, Africa Program Wilson Center și (iv) Ambasador Rama Yade, Senior Director, Africa Center – Atlantic Council.

Intervențiile celor patru invitați, absolut la obiect, au fost revelatorii pentru mine și – așa cum a subliniat îndreptățit Oge Onubogu – avem datoria de a face cunoscute aceste idei, pe care observatorii occidentali le minimalizează și există teama, nu lipsită de temei, că aceeași tendință o au și China sau Rusia, care văd în continuare statele africane ca pe simple instrumente geopolitice.

Zainab Usman:Chestiunile cheie urmărite la summit-ul din Africa de Sud sunt: (a) Extinderea organizației și acceptarea de noi state membre. Peste 40 de state sunt interesate să se alăture BRICS, care altminteri nu ar avea nimic în comun, state din Africa, Orientul Mijlociu (Asia de Vest) și până în Asia sau America Latină. De mare interes este subiectul criteriilor care vor fi impuse pentru aderare; (b) Abandonarea rolului dolarului ca monedă pentru tranzacțiile interstatale ale statelor ce fac parte din BRICS. De văzut care va fi rolul nou înființatei bănci de dezvoltare BRICS și apoi discuțiile privind o nouă monedă de tranzacție, care să înlocuiască dolarul vs. creșterea rolului monedelor naționale în decontarea acestor tranzacții.

Cât privește chestiunea unei monede comune BRICS, este o țintă mult, mult prea ambițioasă, chiar și pe termen mai lung. Să privim, de exemplu, spre moneda comună euro: diverse state, cu diverse niveluri și viteză de dezvoltare economică, dar care au o convergență împreună, ceea ce nu este încă cazul în BRICS. Dar să nu ne lăsăm distrași de discuția despre o monedă comună și să ratăm alte dezvoltări importante care pot avea loc. De exemplu, decizia convertibilității valutelor naționale pentru schimburile comerciale între parteneri va fi de mare impact.

Ceea ce ne duce la o altă discuție foarte importantă: convertibilitatea valutelor naționale pe continentul african, pentru a ușura și stimula schimburile comerciale dintre statele africane, și nu folosind valuta SUA – dolarul sau UE – euro. BRICS acest lucru vrea să-l stimuleze. Africa, de anul trecut, și-a înființat o platformă care permite decontări între statele de pe continent. Și mai trebuie să privim foarte atent spre China, care are interesul ca moneda sa, yuanul, să fie folosită ca valută de schimb în relația sa cu satele BRICS: o treime din comerțul BRICS sau cu Africa este cu China.

Revin: 40 de state vor să adere la BRICS și acest lucru spune ceva, spune că actuala ordine mondială este oarecum în opoziție cu dorințele reale ale comunității internaționale. De ce avem cinci state membre în Consiliul de Securitate? India este a cincea economie a lumii și cel mai populat stat, de ce nu este membru al Consiliului de Securitate? De ce niciun stat african nu este membru al Consiliului de Securitate?

Landry Signé: De ce este importantă pentru statele africane aderarea la BRICS? Pentru că, în viziunea lor, dimensiunea de cooperare propusă de acest grup este una de egalitate între parteneri, și fără condiționalități prealabile; se știe că, de obicei, partenerii occidentali impun în cooperarea partenerială condiții politice (respectarea regulilor democratice, reguli anticorupție, libertățile individuale etc.). Condiționalitățile în parteneriatul cu Occidentul suprimă dezvoltarea continentului, se crede, în timp ce cooperarea în cadrul BRICS, fără condiții, va contribui la accelerarea ritmului investițiilor, dezvoltării și al schimburilor comerciale.

Dar ceea ce intrigă, în ciuda entuziasmului afișat privind cooperarea în cadrul BRICS, este că în toate sondajele de opinie cetățenii de pe continentul african preferă America, mai nimeni nu preferă China. Deci ne găsim în plină dihotomie, între intențiile politice și percepția publică măsurată de afro-barometre.

Cât privește dolarul ca monedă de tranzacție, în ciuda entuziasmului liderilor și al unor cetățeni care văd cu ochi buni existența unor alternative la dolar, ei bine în perioada următoare rolul dolarului în tranzacții va rămâne unul central, chiar dacă mai redus ca pondere.

Oge Onubogu:Dincolo de discuțiile și atmosfera entuziastă, strălucitoare a summit-ului, în cele din urmă cetățenii de pe continent vor să știe clar cum anume ceea ce discută liderii BRICS acum în Africa de Sud se va transpune în realitate și cum se va racorda la viziunea lor de spre lumea în schimbare (geopolitică) pe care și-o doresc.

Dincolo de marea discuție Est vs. Vest sau Sudul Global contra Occidentului, mult mai important este ce platformă de cooperare propune, construiește BRICS pentru economiile emergente și dacă ea va fi mai echitabilă decât ce a existat în trecut.

Este evident pericolul ca în BRICS să fii atras într-o capcană ideologică, pentru că state puternice ca Rusia sau China au abordări și programe încărcate ideologic, dar, pe de altă parte, asistăm și la voința comună exprimată de statele africane care nu mai vor să se lase atrase în capcane ideologice.

Statele africane sunt mult mai puternic interesate de rezultatul concret al negocierilor din cadrul BRICS, iar analiștilor și observatorilor internaționali le revine răspunderea de a înțelege aceste lucruri, de a le lua în considerare și a le reflecta corect. Etena poveste a agendei antioccidentale a summit-ului BRICS nu face altceva decât să ne îndepărteze de la a sesiza adevăratele teme puse în joc la Johannesburg.

Ambasador Rama Yade:Care este, de fapt, rolul continentului african în această platformă de cooperare propusă de BRICS? La acest moment, în BRICS se regăsește doar Africa de Sud, iar președintele Cyril Ramaphosa chiar a pledat astăzi ca țările de pe continent să aplice la integrarea în BRICS, pentru o cât mai largă reprezentare în organizație.

În altă ordine de idei, nu văd India, Africa de Sud sau alte țări africane lăsându-se târâte într-un nou Război Rece. Vom vedea, de altfel, la reînnoirea acordului de comerț SUA – Africa, AGOA, că țările de pe continent nu au intenția de a renunța la cooperarea cu Occidentul. De asemenea, țările africane nu vor cu niciun preț să fie atrase în conflictul din Ucraina, în ciuda prezenței Rusiei ca stat fondator în BRICS și a pledoariei președintelui rus în favoarea cauzei sale, ori într-un conflict comercial între China și Statele Unite.

Pentru continentul african, este un nou moment al adevărului modul în care se raportează la BRICS și este important cum își va defini și ce greutate va avea propria sa voce în cadrul acestei platforme de cooperare.

Continentul african s-a schimbat mult, nu mai suntem în anii ’60 sau ’70; avem o nouă generație de tineri, cu o altă viziune, clasa de mijloc are o pondere tot mai largă în societățile africane și există și o nouă generație de oameni de afaceri, de antreprenori. Nu mai există încărcătura ideologică de odinioară în societate. Nu are rost să vedem iarăși Africa atrasă în nu știu ce jocuri geopolitice ale unor mari puteri, ci despre imensa oportunitate care se deschide pentru a duce țările de pe continent la un nou nivel de dezvoltare.

Existența BRICS, ideea de Sud Global sunt exact consecințele ratării oportunității de a reforma societatea globală: G7, G20, blocajul din Consiliul de Securitate al ONU, criza sistemului Bretton Woods și așa mai departe. Poate că acum, în urma discuțiilor de la acest summit, se va naște în viitor un nou organism al cooperării globale, cine știe? Poate că statele africane își vor găsi loc în formatul G20, poate că FMI va avea o nouă abordare, poate cheia viitorului nu este la Washington sau Beijing, ci la Paris sau mai bine zis la Bruxelles, pentru că ei au dezvoltat știința cooperării internaționale pe continentul lor.

BRICS CA ALTERNATIVĂ: ÎN CE MOD, PENTRU CE?

Hippolyte Fofack, economist-șef și director de cercetare la Banca Africană de Export-Import, a publicat pe blogul Atlantic Council un op-ed – „Încetul cu încetul țările BRICS sunt pe cale să construiască o lume multipolară”[5] – pentru a explica că, în anumite condiții, vede realizabil obiectivul BRICS, de creare a unei alternative la actuala ordine mondială (mai mult dezordine mondială, după 9/11, s-ar putea spune):

Cel de-al cincisprezecelea summit BRICS de la Johannesburg, Africa de Sud, va fi unul dintre cele mai importante din istoria blocului; rezultatul negocierilor are potențialul de a accelera tranziția către o lume multipolară prin extinderea grupului și crearea unei arhitecturi financiare noi, care nu va depinde de dolarul american.

Contracararea regimului de sancțiuni [impus de Occident Federației Ruse, n.m.] a avut consecințe care depășesc cu mult impactul crizei din Ucraina. Susținut de succesul său pe frontul economic și geopolitic, grupul BRICS este privit de un număr tot mai mare de țări din „Sudul Global” ca un agent atractiv al multilateralismului. Peste patruzeci de națiuni – incluzând Algeria, Egipt, Thailanda și Emiratele Arabe Unite, dar și țări cheie din G20 precum Argentina, Indonezia, Mexic și Arabia Saudită – și-au exprimat oficial interesul de a adera la BRICS înainte de summit-ul din această săptămână.

La Johannesburg accentul se va pune cu siguranță pe admiterea de noi membri, precum și pe facilitarea comerțului și a investițiilor într-un mediu global provocator, în care escaladarea războaielor comerciale și tehnologice – împreună cu „înfrățirea” [friendshoring] lanțurilor de aprovizionare – a crescut riscul de încetinire a creșterii globale și o aterizare dură a economiei Chinei. Este posibil ca membrii BRICS să discute despre dezvoltarea durabilă în era schimbărilor climatice, reforma guvernanței globale și un proces ordonat de creștere a comerțului cu monedele locale.

Din ce în ce mai multe economii emergente explorează modalități de a desfășura tranzacții cu valute diferite de dolar, după impunerea de sancțiuni împotriva Rusiei. Semnificația dedolarizării capătă o importanță mai mare în lumina zvonurilor că blocul ar putea încerca să dezvolte o monedă de rezervă emisă de BRICS, care să fie utilizată de membri în comerțul transfrontalier. Națiunile BRICS – care se bucură în mod colectiv de un excedent confortabil al balanței de plăți – au mijloacele financiare pentru a stabili o astfel de monedă sau unitate de cont, dar le lipsește arhitectura instituțională și amploarea pentru a atinge acest scop în mod durabil.

Chiar și presupunând că membrii săi sunt pe deplin aliniați geopolitic și mai înclinați să coopereze decât să concureze, adoptarea unei monede comune prezintă mai multe provocări. Așa cum procesul de creare a monedei euro, acum a doua cea mai mare monedă de rezervă din lume, a pus în evidență, obstacolele vor include: atingerea convergenței macroeconomice, convenirea asupra unui mecanism de curs de schimb, stabilirea unui sistem eficient de plăți și compensare multilaterală și crearea unor servicii financiare reglementate, stabile și lichide.

De fapt, țările BRICS fac deja pași în utilizarea monedelor locale în tranzacțiile transfrontaliere. Utilizarea lor ajută la susținerea și la stimularea comerțului transfrontalier între membri, chiar și pe fondul unui mediu de operare provocator de riscuri geopolitice sporite. De asemenea, slăbește constrângerile balanței de plăți asociate finanțării în dolari, susținând economiile locale. Deși China și India pot avea interese de securitate divergente, fiecare ar putea beneficia de utilizarea sporită a monedelor locale. Națiunile BRICS își folosesc deja propriile monede pentru anumite plăți comerciale bilaterale, iar Arabia Saudită ia în considerare semnarea unui acord cu China pentru a deconta tranzacțiile petroliere în renminbi.

Între timp, India extinde utilizarea monedelor locale pentru plăți comerciale bilaterale și decontare dincolo de grupul BRICS, invitând mai mult de douăzeci de țări să deschidă conturi bancare speciale pentru a deconta comerțul cu rupii. Într-o mișcare care a făcut istorie, India a făcut prima sa plată de petrol către Emiratele Arabe Unite în rupii la începutul acestei luni.

Dacă grupul BRICS își extinde numărul de membri, atunci ar putea crește și riscul manifestării unor divergențe și provocări de coordonare; pe de altă parte, s-ar extinde dramatic puterea de consum a grupului, cu implicații economice și geopolitice semnificative. Extinderea ar putea crea o piață de mare amploare și ar ajuta tranziția de la compensarea bilaterală la cea multilaterală și, probabil, în cele din urmă, tranziția către o monedă comună a BRICS.

S-ar găsi soluții pentru una dintre provocările majore asociate cu utilizarea monedelor locale pentru decontarea plăților comerciale bilaterale: convertibilitatea acestor monede odată ce apar dezechilibre; în ultimul timp, astfel de provocări au dus la suspendarea acordurilor comerciale bilaterale care au permis Indiei să regleze importurile de petrol rusesc în rupii, Rusia acumulând miliarde de rupii indiene pe care nu le-a putut folosi.

Extinderea numărului de membri al BRICS ar putea slăbi și mai mult eficacitatea politicii sancțiunilor economice conduse de SUA și ar putea accelera multipolarizarea ordinii monetare globale. Mai mulți membri ai Organizației Țărilor Exportatoare de Petrol au declarat deja că doresc să se alăture grupului BRICS, ceea ce ar crește beneficiile comune asociate cu utilizarea monedelor locale pentru tranzacții transfrontaliere și ar putea reduce și mai mult volumul comerțului global în dolari.

Cu siguranță, rigiditatea aranjamentelor instituționale existente, împreună cu amploarea și profunzimea piețelor financiare americane este de așa natură încât dominația dolarului va rămâne o caracteristică cheie a arhitecturii financiare globale pentru o perioadă de timp. Dar, după extinderea numărului de membri, grupul BRICS ar putea pune în mișcare transformarea într-o coaliție geopolitică puternică, care să accelereze procesul de dedolarizare și tranziția către o lume multipolară.

Așa arată, în principiu, drumul către obiectivul BRICS, cu mențiunea că Organizația, ca vârf de lance al „Sudului Global”, enunță un obiectiv îmbrățișat ca alternativă de multe state, unele – Turcia, de exemplu – asociate de zeci de ani cu Occidentul, doar că fiecare stat dintre cele 40 care au depus candidaturi de aderare – din care 6 au fost deja acceptate, chiar dacă criteriile de aderare nu au fost făcute publice – are o viziune diferită asupra lumii globale viitoare și caută alternative pentru comerț și capital de investiții fără condiționări de genul democrație, protecția drepturilor omului sau a proprietății intelectuale.

Este înțelept să te asociezi BRICS, să te expui ideologic – pentru că este clar că atât China cât și Rusia pun condiții, chiar dacă afirmă contrariul în conjunctura actuală – și economic în fața unor puteri care în realitate caută aliați pe care să-i condiționeze și apoi să-i orienteze către o confruntare globală cu Occidentul? Unele regimuri consideră că da, altele că asocierea la BRICS nu le va putea obliga să-și schimbe politicile externe și așa mai departe; dar important este că vor o schimbare a ordinii globale actuale și a instituțiilor sale, de care atât China cât și Rusia profită.

BRICS a fost înființat ca platformă de cooperare economică, dar pentru a contesta Occidentul, trebuie să devină un bloc cu mai multe dimensiuni: o alianță politică, militară și economico-financiară, ceea ce este mult, mult mai dificil decât pare, din motive clare. China și India, de exemplu, cad rareori de acord în chestiuni cruciale, iar criteriile de extindere a Organizației sunt un astfel de exemplu.

India, Brazilia, chiar și Africa de Sud, ca să nu mai vorbim de 5 dintre cele 6 state a căror candidatură a fost admisă la Johannesburg, nu sunt defavorabile cooperării cu Occidentul, unele dintre ele nu văd nici motive pentru care să denunțe acasă ordinea democratic-liberală.

Pentru aceste state cooperarea în cadrul BRICS este complementară cooperării cu Occidentul, iar din punct de vedere politic, un mod de a declara că sunt capabile să treacă la acțiune pentru a provoca schimbările dorite în sistemul global actual: revizuirea componenței Consiliului de Securitate și a votului în acest consiliu, întărirea rolului ONU în lume, evoluția spre o lume multipolară etc..

Au mai depus candidaturi de aderare la BRICS alte 16 state: Africa – Algeria, Nigeria, Senegal; Asia – Bahrein, Bangladesh, Indonezia, Kuweit, Palestina, Thailanda, Vietnam; foste state URSS / membre CSI – Belarus, Kazahstan; America de Sud și Centrală – Bolivia, Cuba, Honduras, Venezuela. Pe lângă aceste state, care au exprimat deja o poziție oficială, și-au mai exprimat prezumabilul interes de aderare: Afganistanul, Angola, Republica Democratică Congo, Gabon, Guineea-Bissau, Mexic, Nicaragua, Pakistanul, Sudan, Siria, Tunisia, Turcia, Uganda, Uruguay și Zimbabwe. – continua lectura pe Contributors.ro