Summitul „București 9”: „Războiul pe bune se duce în Marea Neagră, nu în Marea Baltică”

Întâlnirea la nivel înalt de miercuri, Formatul București 9 (B9), este importantă pentru România, ca pentru orice țară vulnerabilă în fața amenințării Rusiei. Până acum, pentru că s-au organizat mai bine, țările de pe flancul nord-estic, inclusiv Polonia și statele baltice, au beneficiat semnificativ mai mult decât cele de pe flancul sud-estic, spune într-un amplu interviu pentru publicul HotNews Marius Ghincea, expert în politică externă și de securitate.  

• Nicușor Dan a transmis un mesaj interesant, neoficial, înainte de Summitul „București 9”: întâlnirea va încerca să arate și ce e comun în interesul Europei și cel al SUA, pe fondul divergențelor atlantice din ultima vreme.
• Noi, România nu avem în diplomație doar probleme de resurse, ci și de atenție, susține Marius Ghincea, cercetător la universitatea elvețiană ETH Zurich.

România găzduiește miercuri Summitul Formatului Bucureşti 9 (B9) şi al Ţărilor Nordice. Întâlnirea reunește statele de pe flancul estic al NATO, pe fondul războiului din Ucraina și în contextul incertitudinilor privind relațiile dintre aliații europeni și SUA.

Vor participa, potrivit anunțului Palatului Cotroceni: Secretarul General NATO, Mark Rutte; Președintele Republicii Lituania, Gitanas Nausėda; Președintele Republicii Estonia, Alar Karis, Președintele Republicii Cehe, Petr Pavel; Președintele Republicii Letonia, Edgars Rinkēvičs; Președintele Republicii Slovace, Peter Pellegrini; Președintele Republicii Finlanda, Alexander Stubb; Prim-ministrul Regatului Danemarcei, Mette Frederiksen; Președintele Ucrainei, Volodîmîr Zelenski; Subsecretarul de Stat din Statele Unite ale Americii pentru controlul armamentelor și securitate internațională, Thomas DiNanno; Ministrul Apărării din Regatul Suediei, Pål Jonson; Ministrul Afacerilor Externe din Regatul Norvegiei, Espen Barth Eide; Secretarul de Stat permanent din cadrul Cancelariei Prim-ministrului Islandei, Benedikt Árnason; Reprezentantul Permanent al Republicii Bulgaria la NATO, Ambasadorul Nikolay Milkov; Ambasadorul Ungariei în România, Kissné Hlatki Katalin.

Ce a transmis Nicușor Dan

Palatul Cotroceni a transmis, pe căi neoficiale, ideea că vede în Summitul „București 9” o ocazie de a încerca să profileze și ceea ce unește, concret și actual, Europa și SUA.

Într-un interviu pentru publicul HotNews, Marius Ghincea, cercetător la ETH Zurich, specializat în politică externă și de securitate, observă beneficiile oferite României de acest format – în principiu atenția pentru zona noastră de interes, a Mării Negre, dar avertizează în același timp că alte state au reușit să obțină mai mult interes și resurse de securitate.

Dezechilibrul dintre zona de nord și cea de sud a flancului estic este un aspect important al preocupărilor României, crede Ghincea. 

„Flancul de sud-est devine mai vulnerabil ”

Care este pericolul? „Dacă atenția aliată se concentrează în special pe flancul de nord-est, atunci flancul de sud-est devine mai vulnerabil și mai predispus pentru acțiuni hibride și potențial kinetice ale Rusiei”, spune cercetătorul. 

„Războiul pe mare se duce în Marea Neagră, nu în Marea Baltică. Acolo sunt mai degrabă acțiuni de natură hibridă, aici sunt acțiuni de natură kinetică, război pe bune, real”, observă el. 

Iar posibila mutare a trupelor americane din Germania în Polonia, subliniază cercetătorul, „ar dezechilibra și mai mult balansul între flancul nord-estic și flancul sud-estic și ar fi în dezavantajul României”.

„Bucureștiul putea face mai mult”

Ghincea spune că „o problemă a B9 în ultimii ani a fost lipsa de coeziune, care practic i-a subminat semnificativ relevanța atât în NATO dar și la nivel regional”. 

Vorbind despre intenția României și Poloniei de a invita în B9 țările nordice, care ar avea tocmai rolul de a-i asigura relevanța, cercetătorul vede un posibil eșec, observând că statele scandinave ar putea fi în cele din urmă doar state asociate. 

Atragerea interesului SUA către nevoile regiunii este un scop al B9. Donald Trump și secretarul de stat Marco Rubio nu vor veni însă la București, deși au fost invitați. Ghincea spune că „absența unor lideri importanți americani la B9 semnalizează schimbarea preocupărilor strategice ale Statelor Unite către alte regiuni ale lumii”. 

„Bucureștiul cred că putea să folosească mai bine aceste oportunități oferite de B9 pentru a reduce aceste asimetrii, iar cauza principală este legată de lipsa de atenție și de resurse”, mai explică Ghincea, care observă că „liderii politici români au fost mai degrabă interesați de aspecte politice interne decât externe”.

„Semnale extrem de problematice venite de la București, din gura președintelui României”

În contextul relațiilor complicate dintre Europa și SUA, cercetătorul comentează și ultimele comentarii critice ale lui Nicușor Dan la adresa Uniunii Europene. 

„Bucureștiul arată încă o dată, așa cum a arătat-o în mulți ani înainte, că îi este foarte dificil să se poziționeze atunci când Bruxelles-ul și Washingtonul nu se înțeleg și adoptă această poziție de echidistanță între cele două capitale”, spune el.

El subliniază că „Bucureștiul pare să opereze într-o logică foarte anxioasă în care nu trebuie să deranjăm niciodată Washingtonul, să ne pliem întotdeauna pe ce vrea administrația de la Washington”.

Până unde poate merge președintele? „Cred că sunt mai multe semnale extrem de problematice venite de la București, din gura președintelui României, care ne fac să credem că este posibil ca în schimbul unor favoruri de imagine politice sau militare, România să joace un rol, poate nu de cal troian, dar de blocaj sau de afectare a unității europene”, spune Ghincea. 

„Absența unor lideri importanți americani la B9 semnalizează schimbarea preocupărilor strategice ale Statelor Unite”

HotNews: Nu ne așteptam neapărat ca Donald Trump să vină la summitul B9 de la București, dar știm că oficialii români sperau că secretarul de Stat al SUA Marco Rubio ar putea veni. În cele din urmă avem o prezență la nivel de subsecretar de stat. Este acesta un mesaj despre relația actuală SUA-România? Sau unul despre relevanța B9?
Marius Ghincea: Nu cred că semnalizează ceva legat de relațiile bilaterale dintre București și Washington.

Cred că absența unor lideri importanți americani la B9 semnalizează mai degrabă schimbarea preocupărilor strategice ale Statelor Unite către alte regiuni ale lumii.

Vorbim de Asia, Orientul Mijlociu, în contextul conflictului din Iran, dar, în special, de emisfera vestică, ceea ce este în linie cu prevederile Strategiei Naționale de Apărare, adoptate de administrație anul trecut, și Strategiei Naționale de Securitate, care proclamă această reorientare a politicii naționale de securitate a Statelor Unite către alte regiuni ale lumii și cere europenilor să se descurce singuri în ceea ce privește provocările convenționale. 

Iar formatul B9 este un format în cadrul NATO, în care, practic, statele de pe flancul estic se coordonează politic în cadrul alianței pe diferite teme. 

Totodată, cred că ține și de faptul că Bucureștiul nu are aceeași capacitate diplomatică de a convinge administrația americană să depună mai multe eforturi sau să ofere mai mult sprijin diplomatic în ceea ce privește obiectivele sau interesele românești.

Pentru că, dacă acest summit ar fi fost găzduit la Varșovia, eu suspectez, desigur, cu un anumit grad de certitudine destul de moderat, că polonezii ar fi avut o capacitate mult mai ridicată de a-l aduce pe Rubio sau de a avea un mesaj din partea lui Donald Trump. 

Asta și pentru că există o aliniere de ideologii între anumiți lideri de la Varșovia, în special președintele Poloniei, iar acesta este un format în care președintele Poloniei este co-lider. Dar și pentru că Polonia este, să o spunem foarte direct, un actor mult mai important și mai mare în arhitectura de securitate europeană decât suntem noi, românii.

„O creștere a prezenței americane în Polonia ar dezechilibra și mai mult balansul între flancul nord-estic și flancul sud-estic și ar fi în dezavantajul României”

– Trump tocmai a anunțat că ar putea trimite în Polonia trupele americane retrase din Germania. O veste bună pentru flancul de est, în principiu. Dar cum o vedem de aici din România? Pentru că există și o competiție între noi și Polonia pentru atragerea de resurse și de atenție pentru zona noastră de interes, nu?
– E o întrebare foarte bună. Această intenție declarată a lui Donald Trump de a muta potențial trupe din Germania în Polonia arată că există riscul dezechilibrării și mai aprofundate a flancului estic.

În acest moment avem practic două părți ale flancului estic. Avem partea de nord-est, care odată cu aderarea la NATO a Finlandei și Suediei devine mult mai robustă, mult mai consolidată, pentru că practic transformă Marea Baltică într-un lac NATO. 

Și pe de altă parte, avem flancul de sud-est, unde Marea Neagră este zonă de conflict activă, unde România, Bulgaria și Turcia nu se înțeleg atât de mult în ceea ce privește orientarea și direcțiile strategice de apărare și descurajare, sau nu se înțeleg într-o măsură similară cu cei din nord. 

Iar o creștere a prezenței americane în Polonia practic ar dezechilibra și mai mult acest balans între flancul nord-estic și flancul sud-estic și ar fi în dezavantajul României. 

Pentru că noi vrem să rebalansăm acest echilibru. Vrem o prezență mai mare aliată în regiunea noastră, în special pentru că Marea Neagră este zona de conflict maritim activ. 

Războiul pe mare se duce în Marea Neagră, nu în Marea Baltică. Acolo sunt mai degrabă acțiuni de natură hibridă, aici sunt acțiuni de natură kinetică, război pe bune, real. 

Și dacă Statele Unite mută acei 5.000 de soldați din Germania în Polonia, atunci o să ne trezim din nou cu o creștere a irelevanței flancului de sud-est și asta va pune și mai multă presiune pe București să ceară aliaților occidentali o reechilibrare, o rebalansare a prezenței aliate. 

Pentru că dacă atenția aliată se concentrează în special pe flancul de nord-est, atunci flancul de sud-est devine mai vulnerabil și mai predispus pentru acțiuni hibride și potențial kinetice ale Rusiei, în special poate legate de infrastructura noastră energetică din Marea Neagră, care se află în zona economică exclusivă și nu în apele teritoriale și care e vulnerabilă la atacuri hibride sau mascate ale Federației Ruse. 

Deci o mutare a prezenței militare din Germania în Polonia creează niște anxietăți și niște dileme strategice la București.

„Lipsa de coeziune a B9 din ultimii ani i-a subminat semnificativ relevanța atât în NATO, dar și la nivel regional”

– Vedem că Bulgaria e prezentă la un nivel destul de mic diplomatic la summit (ambasadorul la NATO) și știm de altfel că fostul președinte Radev, acum premier, a blocat la un moment dat o poziție comună privind Ucraina și că în general declarațiile comune au fost diluate de tot felul de neînțelegeri între membri. Cât de coeziv este B9 în acest moment? E aceasta parte din problema lui structurală?
– Lipsa de coeziune a B9 din ultimii ani a reprezentat principala problemă legată de acest format și care practic i-a subminat semnificativ relevanța atât în NATO dar și la nivel regional.

Statele membre, în special cele baltice, au încercat să folosească alte formate, pentru că acest format includea țări precum Ungaria sau Slovacia, care s-au comportat într-o manieră ce contravenea intereselor strategice ale țărilor de pe flancul estic. 

Iar asta a făcut în ultimii ani formatul din ce în ce mai irelevant și a ridicat și acest subiect al extinderii formatului, care să-i ofere relevanță.

În acest moment aș spune că formatul este într-o perioade de tranziție și de așteptare pentru a vedea cum se poziționează statele de pe flancul estic după aceste rânduri de alegeri.

Alegerile din Ungaria l-au dus la putere pe Péter Magyar, iar asta semnalizează o schimbare semnificativă de direcție în ceea ce privește apărarea și descurajarea pe flancul estic. Deci Ungaria s-a putea să nu mai fie acest cal troian care blochează pozițiile comune ale țărilor de pe flancul estic.

După ce Victor Orbán a pierdut alegerile, Robert Fico, din Slovacia, s-a repoziționat și el destul de rapid, n-a vrut să fie pus la colț, să rămână singur, așa că pare să-și fi moderat semnificativ pozițiile.

Singura dilemă rămâne aceasta legată de alegerea în Bulgaria a unui guvern care pare să fie mai degrabă rusofil și anti Ucraina, dar Bulgaria nu poate să joace același rol strategic pe care l-a jucat Ungaria și rămâne de văzut în ce măsură Sofia va juca un rol de disturbator în acest format.

Deci suntem într-o perioadă de expectativă și de tranziție de la o relevanță din ce în ce mai scăzută către o potențială creștere a relevanței formatului, atât prin extinderea sa către țările nordice, care însă s-ar putea să fie un eșec, dar și prin faptul că acești actori care au jucat un rol disturbator, nu mai sunt la putere.

Extinderea B9 și o gafă diplomatică

– Ați spus că extinderea formatului ar putea fi un eșec. Cât de fezabilă este ideea asta pentru B9 și pentru România? Cum a apărut această idee și cum s-ar putea transforma în realitate?
– Din informațiile mele, pe baza unor discuții cu înalți oficiali români, motivul pentru care România a dorit, împreună cu Polonia, să extindă formatul, a fost pentru a-i menține relevanța.

Apoi, Finlanda și Suedia au intrat în NATO, ambele țări au o graniță cu Federația Rusă: Finlanda graniță terestră, Suedia, graniță maritimă. Practic includerea lor în special era văzută la București și Varșovia drept o mișcare pentru creșterea relevanței formatului.

Doar că asta a produs niște mici tensiuni diplomatice. 

Pe de o parte, Finlanda nu vrea să fie considerată o țară estică. Deci este o problemă aici de etichetare și de identitate. Vrea să fie considerată o țară nordică și crede că o asociere cu B9 în calitate de membru ar eticheta-o la pachet cu țările din Europa Centrală și de Est.

Și deci acum, din ceea ce știam eu, erau discuții pe un format în care B9 rămâne așa cum este, iar țările nordice devin state asociate. Iar state din B9, inclusiv România, pot să adere la formatul baltic-nordic, deci practic în loc să adere nordicii la B9, aderă B9 la formatul baltic-nordic.

Există și un al doilea aspect legat de o gafă diplomatică în care polonezii și românii i-au invitat pe suedezi și finlandezi să se alăture acestui format B9 dar nu i-au invitat și pe norvegieni.

Iar suedezii în special, dar și finlandezii au simțit asta ca fiind foarte problematic, ca o mișcare de divizare a scandinavilor, care lucrează foarte strâns împreună. Deci neinvitarea Norvegiei a produs o reacție diplomatică negativă de la suedezi care va duce cel mai probabil la neintrarea nici unuia dintre statele scandinave în acest format B9.

„Unii dintre membrii B9 s-au folosit mult mai bine de acest format decât am făcut-o noi”

– Dacă tragem linie, după un pic mai mult de 10 ani de B9, a atins acest format scopurile României de a atrage atenția asupra Mării Negre, de a spori coordonarea, de a ne face pe noi mai relevanți?
– Cred că, indirect, formatul a ajutat la creșterea atenției aliate pentru regiune.

Cu siguranță, cel puțin până acum doi ani, formatul a permis statelor din regiune, inclusiv României, să crească coordonarea și să vorbească pe aceeași voce despre nevoile de securitate în regiune.

Desigur, activitățile și acțiunile disturbatoare ale lui Viktor Orban au îngreunat acest lucru, dar România a beneficiat într-o bună măsură de acest format.

Faptul că conduce acest format împreună cu Polonia și faptul că se numește București 9 este în sine un beneficiu pentru București, dar în același timp eu cred că se putea mai mult.

Deși acest format a fost construit pentru a crea o anumită unitate de poziție pentru toate statele de pe flancul estic, realitatea este că avem o asimetrie despre care vorbeam și mai devreme.

Nu avem nici resurse, dar nici atenție

Țările de pe flancul nord-estic au beneficiat semnificativ mai mult decât cele de pe flancul sud-estic și asta este principal din cauza lipsei de eficacitate, să spunem așa, sau de suficient efort depus pentru a crește relevanța flancului sud-estic.

Bucureștiul cred că putea să folosească mai bine aceste oportunități oferite de B9 pentru a reduce aceste asimetrii, iar cauza principală este legată de lipsa de atenție și de resurse.

Pe de o parte liderii politici români din ultimii ani, în special cei ai PNL și PSD, fie că vorbim de domnul (Nicolae) Ciucă, (Marcel) Ciolacu sau (Klaus) Iohannis nu au oferit suficientă atenție și suficient efort politic la Washington și în alte capitale.

Acesta a fost eclipsat aproape complet de efortul diplomatic și politic depus de țările baltice care realizau aproape semestrial vizite la Washington, care investeau resurse semnificative politice, diplomatice, materiale în consolidarea poziției țărilor lor pe agenda țărilor occidentale.

Liderii politici români au fost mai degrabă interesați de aspecte politice interne decât externe, am mers puțin pe un sistem de pilot automat.

Totodată e și un aspect legat de investiții materiale, pentru că ne uităm la câți bani au investit țările baltice sau Polonia la Washington, la Bruxelles, la Paris, la Berlin în acțiuni de lobby, în acțiuni de reprezentare diplomatică și vedem că Bucureștiul și Sofia de asemenea nu au cheltuit nici măcar o zecime din banii pe care i-au investit țările baltice sau Polonia în promovarea propriilor lor interese strategice.

Deci, ca o concluzie, B9 a fost și este un format relevant pentru România, ne-a dus niște beneficii doar că aceste beneficii au fost puțin asimetrice în comparație cu Polonia și țările baltice care au reușit să se folosească mult mai bine atât de acest format cât și de oportunitățile pe care le-au avut pentru a mobiliza voința politică și pentru a investi resurse în direcția obiectivelor lor naționale.

Deci problema fundamentală nu este neapărat la cum arată sau ce a făcut acest format, ci la cum ne-am folosit noi de el. Unii dintre membrii B9 s-au folosit mult mai bine, mult mai inteligent de acest format decât am făcut-o noi, românii sau bulgarii.

„Bucureștiul operează într-o logică foarte anxioasă în care nu trebuie să deranjăm niciodată Washingtonul”

– La summit vom avea un mix de lideri, unii dedicat pro-europeni, care se gândesc explicit la o Europă mai puțin dependentă de SUA, alții care insistă că SUA rămân indispensabile pentru securitatea lor – președintele Poloniei, printre alții. Unde l-ați încadra pe președintele Nicușor Dan aici? Și când spun asta mă gândesc și la ultimele lui mesaje publice, unul în care a criticat Europa de ziua ei, dând vina pe ea pentru o mulțime de lucruri. A fost un mesaj al unui președinte eurosceptic? Sau e un cuvânt dur.
– Nu cred că a fost un mesaj al unui președinte eurosceptic, dar cred că a fost un mesaj în linia tradițională de politică externă a ultimilor 10 ani, în care parteneriatul strategic cu SUA este pus mai presus decât orice încercare europeană de a crește capacitățile proprii și autonomia strategică.

Iar Bucureștiul arată încă o dată, așa cum a arătat-o în mulți ani înainte, că îi este foarte dificil să se poziționeze atunci când Bruxelles-ul și Washingtonul nu se înțeleg și adoptă această poziție de echidistanță între cele două capitale, care este echivalentă cu băgatul capului în nisip.

Deci din punctul acesta de vedere, vedem o continuitate cu mandatul Iohannis și în același timp vedem o consolidare a acestui dezacord între cine ar trebui să fie pe primul loc în ierarhia noastră strategică. Ar trebui să fie Statele Unite sau Uniunea Europeană?

Nimeni nu neagă că ambele sunt fundamentale pentru securitatea noastră națională, dar în momente de tensiuni și la nivel strategic trebuie să facem niște alegeri, iar Bucureștiul deseori refuză să facă aceste alegeri. 

Lucru pe care nu-l vedem în alte capitale. Vedem că în Polonia sau în țările baltice, deși liderii acelor țări, fie că vorbim de președintele Poloniei sau de premierul Poloniei, de liderii țărilor baltice, nimeni în aceste state nu neagă importanța vitală a Statelor Unite în asigurarea securității europene și în special a capacității de apărare de pe flancul nord-estic.

Dar în același timp, acești lideri, de numeroase ori, s-au dovedit mult mai asertivi, mult mai direcți, atunci când interesele lor naționale sau europene au venit în contradicție cu preferințele ideologice ale administrației Trump de la Washington.

Și asta nu a fost văzută nicăieri ca fiind un conflict existențial cu privire la natura relației transatlantice. Suntem parteneri, suntem aliați, suntem prieteni, uneori suntem de acord, uneori nu suntem de acord.

Dar Bucureștiul pare să nu înțeleagă această logică și să opereze într-o logică foarte anxioasă în care nu trebuie să deranjăm niciodată Washingtonul, să ne pliem întotdeauna pe ce vrea administrația de la Washington, astfel încât să nu cumva să periclităm relațiile transatlantice și parteneriatul strategic.

Există riscul ca România să fie un cal troian al MAGA în Europa?

– Unde ne plasează asta în raport cu UE? Ne-ar putea aduce în conflict cu dorința multor membri UE de a asigura o independență strategică a blocului?
– Am putea să ajungem într-o situație în care România să intre în conflict cu preferința unei majorități a statelor membre pentru consolidarea autonomiei strategice în măsura în care România alege să joace un rol disturbator, să joace cartea MAGA de subminare a proiectului de integrare europeană și de erodare a solidarității europene.

Nu cred că suntem încă acolo, dar cred că sunt mai multe semnale extrem de problematice venite de la București, din gura președintelui României, care ne fac să credem că este posibil ca în schimbul unor favoruri de imagine politice sau militare, România să joace un rol, poate nu de cal troian, dar de blocaj sau de afectare a unității europene. 

Și tocmai de aceea cred că vedem această reacție a societății civile, care nu vrea ca România să joace un rol de cal troian american MAGA în Europa și că așteptăm de la președintele României să tragă niște linii roșii în relațiile transatlantice. 

Vrem consolidarea parteneriatului strategic, vrem continuarea alianței noastre cu SUA, vrem o prezență militare americană mai mare pe teritoriul național, dar în același timp trebuie să specificăm foarte clar că nu putem să susținem dorințele mișcării MAGA din SUA de subminare a proiectului de integrare europeană.

Pentru că de acest proiect de integrare europeană depinde prosperitatea noastră, depinde natura democrației noastre. 

Dacă, de exemplu, Ungaria nu a ajuns atât de jos precum Georgia sau Turcia este, cred eu, și pentru că Ungaria este membră a Uniunii Europene.

Și, nu în ultimul rând, pe termen lung, securitatea și apărarea noastră vor depinde din ce în ce mai mult de Uniunea Europeană și de aliații noștri europeni și mai puțin de Statele Unite. 

Asta nu pentru că am vrea noi, ci pentru că americanii ne-au spus foarte clar și direct că nu ar trebui să ne mai bazăm pe ei ca principală forță de apărare și descurajare pe continent.