"Suntem mai multi decat cred ei!" + o relatare privind votarea la Munchen

În măsura în care liberul arbitru popular se mai poate face auzit, el dezavuează integral clasa politică. Politicienii au pierdut încrederea poporului. Speranţa că politica ar putea servi (şi) interesele generale a murit de mult, lăsând loc certitudinii că puterea este acaparată de partide şi politicieni în scopul prădării țării. Reacţia populară variază de la votul obosit, dat în deriziune și fără speranță, până la ocolirea sistematică a urnelor.

O clasă politică falsă, confecţionată încă de la început din trepăduşi ai securităţii cărora li s-au distribuit aleator diverse partituri doctrinare, a ajuns la scadenţă. Partidele noastre n-au fost niciodată altceva decât reţele de fidelităţi şi interese destinate îndestulării din resurselele publice. Pe politicienii actuali, cu partidele lor cu tot, nu-i mai crede şi nu-i mai ascultă nimeni. Iar faptul că totuşi reuşesc să scoată câteva milioane de cetăţeni la urne nu trebuie să înşele asupra lipsei lor fundamentale de îndreptăţire în faţa poporului.

Pe acest fundal, azi s-au dat cinci, poate chiar șase sute de mii de voturi unui proiect de civilizaţie. Este un fenomen cu totul nou, nemaivăzut la noi: a vota nu pentru o ideologie, nu în speranţa unor câştiguri sau avantaje, ci pentru un candidat care, prin acțiunea sa concretă, reprezintă o opţiune de civilizaţie.

Este bine că Monica Macovei propune un model de un om politic lipsit de stridențe, anti-populist, decent, discret, fără artificii vulgare şi priză ieftină la mase. Dacă ar fi fost înzestrată cu darul seducţiei populare, atunci succesul său s-ar fi putut pune pe seama carismei. Aşa însă, opţiunea celor cinci-șase sute de mii de oameni pentru un proiect de civilizaţie şi nu pentru vreun Messia de circumstanţă iese în evidenţă în modul cel mai sec.

La 2 noiembrie 2014 s-a petrecut un fapt memorabil: o parte semnificativă a națiunii s-a exprimat oficial în favoarea unui alt mod de viaţă, pentru un trai după modelul occidentului prosper, îngrijit, corect şi decent.

Pentru că – şi aici nu încape îndoială – acesta este proiectul propus de Monica Macovei şi împărtăşit de o jumătate de milion de cetăţeni: crearea unui cadru de viaţă demnă, unde persoanele se respectă între ele şi respectă legea, unde meritele sunt recunoscute, valorile se pun în practică, iar oamenii se orientează spre o reală prosperitate, democraţie şi libertate. Monica Mcovei nu s-a pierdut în sterile considerente de doctrină politică, ci a propus un proiect concret de civilizaţie, inspirat din ce are mai bun societatea ţărilor europene dezvoltate.

Ar fi naiv şi nerealist să vedem în votul de azi doar expresia unei preferinţe pentru o persoană. Aderenţii acestui proiect au ştiut că există şanse minime ca Monica Macovei să câştige președinția şi totuşi au votat pentru ea, nu dintr-un puseu iraţional sau din snobism, ci pentru a da expresie unei opţiuni de civilizaţie, care până acum nu s-a exprimat niciodată atât de limpede şi pregnant. Votul de azi pentru Monica Macovei constituie un referendum civic şi civilizaţional unde s-au numărat cei care se angajează activ pentru altceva decât avem parte de un sfert de secol.

Adepţii de azi ai acestui proiect deschid o cale de evadare din marasmul actual. Mesajul lor este că avem nevoie de un model concret de civilizaţie pe care să-l urmăm, iar acesta nu poate fi decât cel al ţărilor Europei dezvoltate şi prospere. Desprinzându-se de bâlciul promisiunilor deşănţate şi demagogiei neruşinate, alegătorii proiectului “Monica Macovei” au depăşit prin opţiunea lor falsa contradicţie dintre aşa zisele “stânga” şi “dreapta” de la noi.

Într-o societate subdezvoltată şi mâncată de tagma jefuitorilor, etichetele politice nu fac decât să inducă în eroare şi să ascundă adevărul mizeriei, întreţinând iluzia opţiunilor politice. În sărăcie nu există libertate, iar acolo unde resursele sunt acaparate transpartinic, democraţia se transformă într-o alternanţă la jaf. De aceea, priorităţile româneşti sunt de ordin civilizaţional şi nu doctrinar: singura ieşire o constituie realizarea unui model concret, european, de civilizaţie.

Acest lucru l-au înţeles cei care au votat-o pe Monica Macovei, iar mâine îl vor înţelege tot mai mulţi. Succesul de astăzi poate deveni punctul de pornire al unei evoluţii sistematice și de durată la nivel naţional. Un proces de amplificare a fenomenului “Monica Macovei” a devenit foarte posibil. Este rezonabil de imaginat că pe lângă cei care au votat pentru acest proiect, mai există în țară încă o dată pe atâţia, care probabil ar fi făcut-o. Încurajaţi de rezultatele de azi, o vor face la viitoarele alegeri parlamentare: acest milion de cetățeni va aduce în politică prima forţă cu adevărat nouă, care nu continuă conspirația securisto-cleptocratică a celorlalte partide românești.

În campania electorală, în jurul lui Monica Macovei s-au construit structuri umane, solidarităţi, experienţe şi competenţe care nu trebuiesc risipite. Ele vor fi utile dacă vrem ca acest proiect să meargă mai departe, la alegerile parlamentare. Forma sub care se vor cristaliza aceste energii rămâne de inventat.

Asupra Monicăi Macovei apasă acum o imensă responsabilitate. Azi ea a captat speranţele a sute de mii de oameni, care aşteaptă acum un proiect politic naţional. Timpul este copt pentru un asemenea proiect politic, care iată, are tot ce-i trebuie: conținut, scopuri, strategie, lider național și, mai important decât toate, un potențial electoral de un milion de cetățeni.

Deocamdată există o jumătate de milion care deja au votat un proiect politic ce aşteaptă să fie lansat. Votul de azi a oferit un răspuns şi deschis o cale. Este o potenţialitate. Depinde de noi s-o realizăm.

UPDATE: Alegeri românești la München

Consulatul Român din München se află într-un nod de circulație, la piața Effner, pe inelul median al orașului. Acolo se organizează una din cele cinci secții de vot pentru românii din Germania, cel puțin trei sute de mii, probabil patru. Secția de la München este singura din sudul țării, până la care trebuie să călătorești vreo patru sute de kilometri, dacă vrei să votezi și nu locuiești în jumătatea de nord a Germaniei, acolo unde-ți stau la dispoziție Berlinul și Bonnul, până la care poți ajunge să parcurgi „doar“ trei sute de kilometri.

Pe scurt, o batjocură, în cel mai tradițional stil securist, știut fiind că nimic nu urăște și disprețuiește mai mult securistul decât poporul român. Or, un mușuroi securist ca ministerul de externe cu ale sale ambasade și consulate nu poate fi decât locul geometric al tuturor abuzurilor, șicanelor și umilințelor pe care securiștii s-au priceput atât de bine să le aplice poporului și pe care partidele politice din țară le perpetuează la adresa „căpșunarilor“, vinovați de a nu vota cu ei.

Pe la ora 9 cele trei încăperi de la parterul modernului sediu consular unde este adăpostită secția de votare sunt deja debordate de oameni. În ultima încăpere, cam cât un dormitor de bloc, sunt cinci perdeluțe albastre, cinci ștampile, vreo trei gorile securiste îmbătrânite în serviciul consular de pe vremea lui Ceaușescu secondate de câteva domnișoare, altfel amabile și plăcute vederii.

Ca și cum capacitatea minusculă a secției n-ar fi de ajuns să tergiverseze votarea, se mai aplică o procedură deliberat șicanatorie și descurajantă: alagătorii sunt trimiși mai întâi într-o cămăruță din dreapta intrării, unde, în haos și înghesuială, completează un formular birocratic perfect inutil. Șmecheria asta suplimentară are darul de a încetini considerabil votarea, prelungind-o cel puțin dublu pentru fiecare alegător, la vreo patru-cinci minute.

Între timp, lumea se strânge rapid în jurul consulatului, iar când devine evident că sunt mult prea mulți pentru a mai circumevolua pe trotuar ca alte dăți, o coadă – această sfântă instituție a comunismului românesc, necunoscută tinerilor – se formează spontan. Nu peste multă vreme coada, îngroșată într-un front de patru, face colțul pe strada Bülow, progresând vertiginos de-a lungul clădirilor de locuințe. De la ferestre, riveranii privesc intrigat sutele de români adunați pe trotuare, nu se știe de ce. Rarii trecători duminicali ai acestui liniștit cartier se miră și ei, până află că este vorba de români: priveliștea unei cozi imense de români perdurând o zi întreagă în intenția consulatului lor confirmă în capetele nemtești toate clișeele ce-i acoperă pe aceia: țigani, mizerabili, haotici, de disprețuit.

Citeste iintreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro