Intre cele 4229 de persoane aflate la bordul navei de croaziera Costa Concordia, naufragiata in apropierea insulei Giglio din regiunea Toscana se aflau si 56 de romani: 29 de turisti si alti 27 care lucrau pe vas.
Dupa cateva ore petrecute pe insula, pasagerii supravietuitori au fost transportati in Civitavecchia, Savona si la Roma, pentru a facilita astfel accesul spre destinatiile de origine ale fiecaruia. In cazul echipajului, cele peste o mie de persoane au fost cazate in cinci structuri hoteliere de patru stele din orasul Grosseto.
Ultima barca
Romanii au urcat in cele 26 de barci de salvare dupa ce au fost transportati toti pasagerii. „Am urcat cu ultimii pasageri si ultimii din echipaj, de pe puntea A, printre ultimii. Mai era o singura barca cand am plecat de acolo”, spune Dumitru. intrebat daca ii e cumva teama de acum inainte sa urce pe un alt vapor, barbatul marturiseste ca nu: „Mie nu mi-e frica. E ca si cum conduci o masina si ai un accident. Ce, dupa ce ai un accident, nu mai conduci masina? si pe strada cand pleci cu masina niciodata nu stii daca ajungi la destinatie. S-a intamplat. A fost groaznic… dar a trecut”. Stefan sustine ca nu toate barcile au fost functionale si „a durat foarte mult, pentru ca din pacate nimeni nu stia sa conduca barcile de salvare, nimeni, nici macar responsabilii pe departamente”.
O alta romanca, Iuliana, 34 ani, originara din Brasov, vanzatoare intr-un magazin de pe nava de croaziera, nu vrea sa vorbeasca prea mult despre ceea ce s-a intamplat, „Multumesc ca am scapat. M-am speriat. Am plans fara sa ma opresc cateva ore”, marturiseste fata. A spus ca pentru o luna prefera sa ramana acasa cu parintii, dupa care va reveni pe vapor.
Dumitru, angajat la Casino: „Am securizat tot, apoi am luat vestele de salvare”
Pe romani i-am gasit in holul unuia dintre hoteluri. Stateau impreuna, zgribuliti de frig si povesteau desigur tot despre acea noapte incredibila. „Am trecut prin uragane, am trecut prin furtuni, nu ne-a impresionat nimic; ca s-a lasat barca intr-o parte. Cand ai doua nopti incontinuu cu uraganul in spate nu e… Ni s-a parut asa… Sincer, acum realizez ce s-a intamplat cu adevarat. In momentele alea nu ma gandeam nici macar o secunda ca nu avem cum sa plecam de pe nava, sau ca o sa abandonam nava”, povesteste Dumitru, 35 de ani, originar din Constanta. El este si cel care, imediat ce a pus piciorul pe pamant italian, a incercat sa ia legatura cu autoritatile romane din Peninsula pentru a solicita eliberarea actelor necesare de iesire din Italia.
„Cand s-a intamplat accidentul eram in timpul serviciului si practic am continuat procedurile de avarie, cum ar veni, la noi in departament. Avem anumite proceduri pe care trebuia sa le respectam si abia dupa aceea ne-am gandit la restul”, isi aminteste Dumitru, responsabil pe Casino-ul de pe nava. „La etajul V nu s-a simtit atat de puternic, s-a simtit doar cand s-a lasat barca, s-a aplecat intr-o parte, dar impactul nu s-a simtit. A fost, asa, un pic de tremurat, ca si cum ai merge pe o strada trepidata, pe o strada cu gropi… Dupa care am simtit cum s-a aplecat barca si in momentul cand a avut loc blackout-ul, cand s-a intrerupt curentul electric, am intrat in procedurile specifice pentru momentele respective. Abia dupa ce am securizat totul, am plecat fiecare la cabina sa luam vestele de salvare”, subliniaza barbatul, care lucreaza pe vapor din anul 2002.
„Ne-am facut datoria”
Evacuarea pasagerilor de pe vapor s-a facut pe parcursul a sase ore. Echipajul era obligat sa plece ultimul. Mai dificil a fost la inceput cu barcile de salvare pe care nimeni nu stia sa le foloseasca, dar si cu pasagerii care din cauza panicii nu mai aveau rabdare si se imbulzeau in barci. Vorbim cu alti romani – Cristina, Stefan, Mihai, Iuliana – angajati pe nava care s-a scufundat.
Cristina: „Nu este usor sa vorbesti in trei limbi straine in acelasi timp si sa tii in frau sute de persoane cuprinse de panica”
Cristina, 29 de ani, originara din Bucuresti marturiseste ca este indignata ca se spune ca ei nu au intervenit, ca nu i-au ajutat pe pasageri. „Nu este adevarat. Nu inteleg de ce se plang. Noi ne-am facut datoria. Nu este usor sa vorbesti in trei limbi straine in acelasi timp si sa tii in frau sute de persoane, care se imping si urla, in plina panica sa ajunga la barca de salvare”, spune fata, care este una dintre responsabilele pe cabine. Capacitatea navei este de 3700 de locuri, insa in aceasta calatorie erau doar 3200 de locuri ocupate. La 1500 de cabine erau doar trei responsabili si de aceea nu a fost usor sa faca fata situatiei.
Mihai: „Daca ii lasam liberi jumatate dintre ei erau in apa”
„Incercam sa ii tinem calmi. Oricum s-au facut anunturi pe barca sa stea calmi, este doar o avarie electrica, asa s-a spus de la inceput, dupa care a inceput evacuarea. Noi am stat calmi si in timpul evacuarii. Multi dintre noi eram siguri ca evacuam doar pasagerii si ca noi ramanem cum au fost si alte cazuri, noi ramanem pe barca in continuare, nici nu ne gandeam ca barca se lasa asa intr-o parte si o sa ajunga jumate sub apa”, povesteste si Stefan, 25 de ani, din Calarasi.
„Noi ne-am facut datoria. Am eliberat pasagerii. Intr-o secunda sa vorbesti in toate limbile straine, ei urla la tine si se imping in tine .. nu e usor. Daca ii lasam liberi jumatate dintre ei erau in apa. Nu erau in barcile de salvare. Ceea ce ati vazut pe Titanic s-ar fi intamplat la fel. Era foarte greu de controlat ceea ce s-a intamplat in acea noapte. Ar trebui sa fie recunoscatori pasagerii care acum comenteaza ca noi nu i-am ajutat, fata de ceea ce s-a intamplat atunci”, a declarat si Mihai, 28 de ani, originar din Bucuresti.