Tactica lui „Nu” (Gelu Trandafir)

Anul trecut au ratat o fuziune cu PD de pe pozitii de forta. La urma urmei, ei salvasera PD din izolarea politica impusa de PSD, priveau de la inaltimea sondajelor micul echipaj ramas loial lui Basescu, deci isi puteau impune conditiile. La inceputul lui 2005 au spus „Nu” propunerii de fuziune, desi imediat dupa alegeri inca isi mai puteau sustine superioritatea.

Preocupati de exercitarea, fie si partiala, a puterii, dar clamand concentrarea pe actul de guvernare, au spus „Nu” si anticipatelor care puteau aduce o majoritate solida si apropia si mai mult partidele Aliantei. Liberalii lui Tariceanu au avut doar o tactica pe termen scurt: tactica lui „Nu”.

Populatia a luat in serios argumentul concentrarii pe actul guvernarii si acum PNL e considerat principalul responsabil, iar Traian Basescu nu ezita sa se distanteze de Executiv. Odata aruncata in aer perspectiva fuziunii PNL-PD, cele doua partide au intrat intr-o competitie acerba, in care vantul sufla in panzele PD. Tactica lui „Nu” a fost aplicata si in interiorul PNL.

„Proiectul popular” al lui Valeriu Stoica, respins initial cu dispret, castiga acum adepti si, la primul semn de slabiciune al lui Tariceanu, multi vor sari in Arca pregatita de fostul lider liberal. Prin tactica lui „Nu” PNL a pierdut si initiativa in ceea ce priveste coagularea unui pol de dreapta.

Acum PD este cel care adera cu succes la Partidul Popular European, care reprezinta dreapta in UE, in timp ce PNL pare izolat, spectator neputincios la miscarile din imediata sa vecinatate politica.

In incercarea de a contracara aplombul PD si al lui Traian Basescu, liberalii nu pot actiona decat alaturi de PSD. Aruncand PD in opozitie, ei si-au numit oamenii in consiliile de administratie de la TVR si radioul public (gasind in Tudor Barbu la TVR un candidat demn de PRM). Si in ce priveste comunitatea de informatii PD si, mai ales, Traian Basescu au fost trimisi in opozitie.

Degeaba acum PNL da asigurari cum ca „nu concepe nici o sciziune in cadrul Aliantei D.A.”. Ruptura exista chiar la varful Aliantei. Exista democrati care vorbesc de „Guvernul PNL-PSD”. Exista liberali care il iau peste picior pe Basescu sub privirile complice ale lui Tariceanu.

Pana si declaratia atribuita lui Tariceanu de „surse liberale” cu privire la posibilitatea „intoarcerii la popor” daca legile justitiei vor fi declarate neconstitutionale poate fi interpretata ca un semnal trimis PSD sa-si tina in lesa cainii-judecatori care-i pazesc Curtea Constitutionala daca nu vrea anticipate.

Ruptura o vede toata lumea, iar suspiciunile privind jocuri de culise PNL-PSD nu pot fi inlaturate prin comunicate. Este, evident, un mediu propice pentru „cartitele” reactivate din PNL. Acestea si politica neinspirata, tematoare a lui Tariceanu nu vor face decat sa amplifice falia dintre PNL si PD.

Daca PNL va continua sa fie slabit, va fi nevoit fie sa accepte neconditionat imbratisarea stransa a lui Basescu, fie sa incerce o noua majoritate alaturi de PSD.

Politica poate fi nedreapta. Tariceanu poate avea motive sa-l considere cinic pe Basescu. Noi ne putem indoi privind „metamorfoza populara” a PD si credem ca e menita doar sa ofere un vehicul politic pragmatic si puternic pentru realegerea lui Traian Basescu.

Dar, spre binele Romaniei, scena trebuie curatata, iar PSD-ului sa-i fie opus un singur partid sau bloc politic, cu legaminte intre parteneri mult mai puternice decat cele ale Aliantei. PPE poate oferi cadrul politic al acestei reasezari. Altfel, cu un centru-dreapta faramitat, partidul-mamut PSD va face jocurile pe mai departe in Romania.