Tango cu o motiune beata si batrina

Epilog. Saraca, se impopotoneaza cu disperarea unei curve pensionate din cauza somajului tehnic. Peste carnurile flescaite trage o rochita croita din vorbele lui Geoana, peste ridurile de expresie pune un strat gros de fond de ten marca „Pesede Camoflage Cream”, iar la git isi atirna un colier din toate anticipatele ratate in trei ani. Degeaba. E mereu sedusa si abandonata pe soseaua de centura a politicii. Sperantele i s-au transformat in zoaie si de unde la inceput credea ca isi va gasi alesul pe cale naturala, acum ii e tot mai clar ca nimeni nu vrea sa se incurce cu ea nici macar pentru o nenorocita de ora in toaleta parlamentului. Le-a spus-o in fata, ma Geoana, ma Tariceanu, ma Hrebe, ma Bocule, sint o biata motiune de cenzura imbatrinita in rele si pe deasupra dependenta de prozacul consiliilor voastre nationale, m-am saturat. Imi dau eu demisia in locul vostru si ma apuc sa militez pentru anticipate la termen. Sa vedeti si voi cum e!

Cind un guvern mic in Parlament, dar mare in conturi si promisiuni, incapabil, dar bun de gura si abil de mina, nu vrea sa-si dea demisia si sa-si continue in privat activitatea de punere pe butuci a liberalismului trecut si viitor, solutia e inscrisa in ADN-ul politicii democratice. Si poarta un singur nume: motiune de cenzura. La rindul ei, motiunea de cenzura contine in genele ei o chestie care se numeste alegeri anticipate. Acesta este motivul pentru care o motiune de cenzura se hotaraste greu, se scrie usor si nu se voteaza niciodata.

Istoria ultimilor doi ani ne arata urmatorul fenomen: cu cit se vorbeste mai mult despre o motiune, cu atit decesul ii este mai sigur. Horcaiala lunga e garantia ca ultima suflare va fi imperceptibil de scurta. Iar cind despre ea vorbesc Mircea Geoana si PSD, se poate spune cu certitudine ca nici copulatia nu a avut loc.

Situatia din ultima luna este, vorba raposatei, dovada. Speriat ca duhul matusii Tamara, scapat printre termopanele din Zambaccian, va pune stapinire pe scaunul lui, Geoana a lansat a mia oara teoria alegerilor anticipate ca unica, miraculoasa, eterna solutie pentru ” iesirea din blocaj”. A uitat sa spuna ca e vorba de blocajul din Kiseleff si, mai ales, a sarit peste axioma ” PSD nu voteaza nicio motiune pentru ca e mic in sondaje si nu vrea anticipate”. Stratagema nu i-a tinut. Matusa s-a catarat deja cu majoritate de voturi pe bratele fotoliului prezidential, Iliescu ii tine echilibrul sa nu vina pe spate si sa i se vada DNA-ul din pantaloni, iar in timpul acesta Hrebeciuc si Dancu se prefac ca analizeaza amplu dorintele neexprimate ale partidului.

Mai rau, pina si Tariceanu l-a tras in piept, sugerind ca e gata sa discute despre alegeri comune locale- generale, daca votul uninominal trece rapid, asa incit sa-l poata trage pe turta lui in orice campanie. Uninominalul a fost elaborat in bucataria de primavara pesedisto-liberala, i s-a mai pus o lista colo, alta dincolo, i s-a mai taiat din pragul electoral si desenatorii de colegii au fost transferati cu norma intreaga la guvern, iar acum este gata sa fie ambalat cu fundita rosie si trimis spre intoxicare publicului. Pe principiul multi adulmeca, putini degusta.

In spatele tangoului pe care PSD nu oboseste sa-l danseze cu bietele motiuni de cenzura, surmenate de atita hartuiala verbala si morala, se ascunde un calcul de contabil neacreditat si parasit de clienti. Socoteala cu suprapunerea parlamentarelor peste locale era buna, pe hirtie, evident, acum vreo doua luni. Ea ar fi adus ceva avantaje procentuale pesedistilor si penelistilor din motive deloc absconse. Temele electorale s-ar fi incurcat, banutii pentru locale puteau fi minati spre parlamentare, baronii si baronetii din judete ar fi dirijat mai spor si mai cu tragere de inima treburile organizatorice, dar mai ales PDL-ul nu ar fi avut timpul necesar sa se intareasca pe seama disparitiei pensiilor in cosul cu de-ale gurii.

Artimetica e insa o stiinta nenegociabila. E implacabila ca finalul de mandat. 30 de zile plus 30 de zile fac 60 de zile. Intotdeauna. Daca vrei alt rezultat, trebuie sa schimbi legea. Iar schimbatul legii si al calendarului se traduc in procente electorale.

In focul tangoului, Geoana nu s-a gindit la aritmetica. Normal. Motiunea de cenzura, cit ar fi ea de fanata, tot face sa fiarba singele in venele oricarui politician, fie el si prostanac. Cind Iliescu, Hrebenciuc si Dancu i-au pus creionul in mina si caietul cu patratele in fata, si-a dat seama, dar era prea tirziu. Vremea suprapunerii scrutinurilor era pe cale sa treaca.

Si chiar trece in timp ce Geoana da din gura si cere garantii de la dictatorul Basescu Traian ca va dizolva parlamentul si nu-i va lasa motiunea in debara si anticipatele cu buzele umflate. Trece, cit timp Tariceanu scotoceste dupa punctul de pensie si partidul dupa ultimele afaceri si ministri de justitie. Anticipatele, cu motiune si suprapunere cu tot, se duc spre cartea de istorie a prostiei si curvasariei politice. Dumnezeu sa le ierte, ca electoratul are alte treburi.