Țara în care premierul doarme trei ore pe noapte

Luni a fost Ziua Mării în Japonia, o sărbătoare legală în care mulți oameni scapă de căldura verii înotând, practicând surfing și relaxându-se la plajă. Dar nu și prim-ministrul Sanae Takaichi, scrie New York Times.

Dna Takaichi și-a petrecut weekendul citind documente de politici publice și gestionându-și e-mailurile primite, potrivit unei postări pe rețelele de socializare de marți. Ea a scris că a reușit să doarmă „cinci ore întregi pentru prima dată după mult timp” – ceea ce e mai bine decât cele „zero până la trei ore de somn” cu care spune că este obișnuită. Și a adăugat că și-a petrecut timpul liber limitat călcând lenjerie intimă, tivindu-și fustele uzate și întărind nasturii jachetelor.

Prin comentariile sale, dna Takaichi părea nerăbdătoare să se prezinte ca un lider care nu încetează să lucreze în numele cetățenilor japonezi. În schimb, postarea sa, care a făcut peste 31 de milioane de vizualizări, a declanșat o dezbatere națională despre echilibrul dintre viața profesională și cea personală și despre pericolele privării de somn.

Toru Kunishige, un parlamentar al opoziției, a avertizat că lipsa prelungită de somn „afectează judecata – la fel ca o stare de intoxicație – și ar putea reprezenta un risc pentru gestionarea crizei naționale”.

Hiroyuki Konishi, un alt critic al doamnei Takaichi în Parlament, a cerut demisia acesteia, spunând că sarcina prim-ministrului este de a stabili direcții de politică și de a da instrucțiuni, nu de a analiza fiecare detaliu al unui document.

Biroul dnei Takaichi nu a răspuns imediat solicitării de comentarii.

Unii comentatori au susținut că Takaichi ar trebui să beneficieze de mai mult sprijin în funcția sa. În timp ce premierii de dinaintea ei se bazau pe soțiile lor acasă, dna Takaichi pare să se ocupe de mai multe sarcini domestice, potrivit lui Yoko Iwama, profesoară la Institutul Național de Studii Politice Postuniversitare din Tokyo.

„Stabilirea unui sistem de sprijin care să permită unui prim-ministru japonez să se concentreze în întregime asupra îndatoririlor sale – fără a fi nevoit să se ocupe personal de treburile casnice – ar contribui la avansarea femeilor în societate”, a scris Iwama în Nikkei, un important ziar de afaceri.

Dna Takaichi a depus eforturi mari în ultima vreme pentru a-și adopta prioritățile legislative înainte de vacanța de vară a Parlamentului, care va avea loc sâmbătă. De asemenea, se confruntă cu probleme economice continue – yenul a atins cel mai scăzut nivel din ultimii 39 de ani – și cu o scădere recentă a popularității, deși ratele sale de susținere rămân relativ ridicate.

În postarea sa, dna Takaichi a scris pe larg despre volumul său recent de muncă. Ea a spus că de la începutul lunii iulie, „de dimineața devreme până noaptea târziu”, stătea închisă în weekenduri la reședința sa, „studiind teancuri groase de documente”.

De asemenea, a împărtășit detalii personale, spunând că „se descurca groaznic la călcat și că durează o veșnicie”. Dar, a spus ea, după sesiunea de călcat de sărbători, „și-a asigurat suficiente batiste și lenjerie intimă cât să-i ajungă până la sfârșitul sesiunii”.

„Pot să mă întorc și să dau totul începând de mâine!”, a scris ea.

Aliații doamnei Takaichi i-au ieșit în apărarea, lăudând-o pentru că a oferit o perspectivă sinceră asupra presiunilor legate de echilibrul dintre muncă și angajamentele personale.

Ayano Kunimitsu, viceministru de externe, a declarat că dna Takaichi, la fel ca alți politicieni, s-a confruntat cu presiuni pentru a se ocupa singură de treburile casnice.

„Fiecare persoană are propriile circumstanțe și povești din culise”, a scris Kunimitsu pe X. „V-aș fi recunoscătoare dacă ați putea înțelege.”

Japonia are o reputație pentru orele lungi de lucru, zilele de lucru depășind 12 ore la unele corporații. În mediul de afaceri și guvern, lucrătorii se confruntă cu presiuni pentru a rămâne la birou până când superiorii pleacă de la serviciu și pentru a efectua un număr excesiv de ore suplimentare, ceea ce este văzut ca un semn de loialitate și diligență.

În ultimii ani, în Japonia au existat cazuri de profil înalt de karoshi, sau „ moarte din cauza suprasolicitării ”. Problema a intrat în atenția publicului în 2016, când Matsuri Takahashi , o angajată a gigantului publicitar Dentsu, s-a sinucis după ce a lucrat peste 100 de ore suplimentare pe lună. Moartea ei a determinat guvernul să impună o limită de 45 de ore suplimentare pe lună, ceea ce, potrivit unor experți, a contribuit la relaxarea culturii muncii, în special pentru tineri.

De la intrarea în politică în anii 1990, dna Takaichi a făcut din etica muncii o parte centrală a identității sale. La preluarea mandatului de prim-ministru anul trecut, a promis că va „munci, munci, munci, munci și munci”. A folosit cu abilitate rețelele de socializare pentru a-și evidenția programul încărcat, scriind o postare amplă în ianuarie despre cum s-a confruntat cu problemele geopolitice în timp ce se muta în reședința prim-ministrului în timpul sezonului de sărbători.

Nu este prima dată când obiceiurile ei sunt analizate. În noiembrie, a fost criticată pentru că și-a chemat asistenții la ora 3 dimineața. Ulterior, a explicat că faxul de acasă se stricase și că avea nevoie de ajutorul personalului pentru a ajunge la un birou, astfel încât să se poată pregăti pentru o întâlnire.