Ţară jucată la poker. Până unde se mărește miza?

Suntem într-un continuu festival de promisiuni electorale, cu toate că până la alegeri mai este cale lungă. Discursul guvernamental are ca element central creșterile de venituri ale românilor. Lipsa investițiilor în infrastructură pare ca nu mai preocupă pe nimeni. E neimportant că recent, Bacăul nu a avut apă curentă timp de o săptămână, iar despre autostrăzi ne-am obișnuit nici să nu mai întrebăm.

Singurul pariu pe care politicienii ni-l propun tuturor este acela că economia României poate susține o creștere de salarii și de pensii mult peste ceea ce am văzut în ultimul deceniu.

De fapt, ce ni se propune este un joc de poker cu întreaga Românie. Guvernul urcă miza, iar dacă nu iese planul, va invoca riscuri externe.

Tocmai a fost lansată în dezbatere publică o nouă lege a pensiilor. Deja se propun ținte pentru 2021 care cu greu rezistă unei minime matematici.

Suntem invitați să credem în creativitate macroeconomică, în “wage-led growth”, adică forțarea creșterilor de salarii peste ritmul productivității, iar acum să credem în creșterea Romaniei inclusiv prin pensii.

Cumva, poate reușesc toate aceste concepte să contrazică logica economică, iar în final, poate le iese pariul. Dacă ai cumva dubii că nu iese, ești alarmist! Nu ții cu poporul! Cine mai are timp acum de responsabilitate macroeconomică?

Si totusi, să facem niște calcule la rece. De ce este riscant pariul pensiilor pe care ni-l propune Guvernul pentru următorii 3 ani?

Pentru a vedea de la ce pornim, avem principalele repere ale bugetului de asigurări sociale, cel din care se achită majoritatea pensiilor de stat:

Venituri buget pensii: cei peste 4,9 milioane de salariați din economie virează 25% din salariul brut la bugetul de asigurări sociale, din care 3,75% se virează mai departe către fondurile de pensii administrate privat, excepție făcând cei care acum au peste 55 de ani și nu au intrat în sistemul Pilon II. Putem aproxima principalele venituri nete la bugetul de pensii ca fiind 21,25% aplicat masei salariale din economie, rezultând 52,3 miliarde RON. Mai avem contribuția angajatorilor introdusă de la începutul anului, atunci când nu ieșeau calculele în urma “revoluției fiscale”, aceasta contribuție fiind de circa 3 miliarde de RON.

Practic, 55,4 miliarde RON sunt sumele prelevate de la angajații și angajatorii din economie pentru a sustine pensiile în plată.

Pe latura de cheltuieli 2018: avem 4,69 milioane de pensionari din acest buget, iar pensia medie a fost, până de curând, 1072 RON. Prin majorarea punctului de pensie de la 1 iulie, e de presupus că pensia medie este acum circa 1180 RON în a doua jumătate a anului, rezultând o cheltuială anuală de 62 mld RON pentru anul 2018.

In concluzie, circa 7 miliarde de RON este deficitul preconizat pe bugetul de pensii de anul acesta, care va fi acoperit de la bugetul general, ca în fiecare an.

In calculul de mai sus nu intră pensiile sociale și cele pentru agricultori plătite din bugetul general. De asemenea, nu intră “pensiile speciale”, care ne costă încă 8 miliarde de RON anual plătite tot de la bugetul general prin intermediul ministerelor aferente și asupra cărora este necesară o discuție separată.

Calculul cinic pentru 2020 și pariul pentru 2021

Indicatorul cheie în acest pariu al Guvernului este punctul de pensie. In jurul lui apar formule complicate, pe marginea cărora se va discuta mult în spațiul public, însă pentru a simplifica expunerea: punctul de pensie aproximează pensia medie pe care sistemul public o poate achita din bugetul de asigurări sociale.

Din tabelul de mai sus se observă anvergura pariului:

– după un impuls de +15% pe care vrea să-l dea la anul, Guvernul aruncă pe piață așteptarea de +40% creștere a punctului de pensie, implicit a tuturor pensiilor, cu două luni înainte de alegerile din 2020. Cum, nu doriți să crească pensiile? Evident, toată lumea dorește acest lucru, problema este întotdeauna de ritm. Cine le va susține? In niciun caz cine le propune, ci salariații României, economia, cetățenii.

– pensiile ar urma să crească cu peste 70% nominal în urmatorii 3 ani. Pentru acest lucru, ce salarii ar trebui să avem în România în 2021?

– 115 miliarde RON cheltuieli cu pensiile, iar apoi 140 miliarde RON în 2022, conform expunerii de motive din spatele legii propuse. Să cheltuim dublu peste 3 ani?

Comisia Națională de Strategie și Prognoză estimează 5,7 milioane de salariați și un salariu mediu brut de 5.362 RON în 2021 (netul urmând să fie 3.313 RON). Aceste cifre nasc, automat, o serie de întrebări:

– este România capabilă să genereze încă 700.000 de noi locuri de muncă în următorii 3 ani? Ce se va întâmpla dacă nu?

– iar dacă ar fi capabilă, 21,25% din salariul mediu brut ar genera venituri la bugetul de pensii de 78 miliarde de RON, presupunând o colectare integrală. Cum vom cheltui noi 115 miliarde RON pe pensii în 2021? Doar cu un deficit de peste 30 miliarde de RON, iar asta dacă economia ar merge bine.

De altfel, încă din expunerea de motive a legii se indică un impact bugetar de -25 miliarde RON în 2021. Insuși statul, prin ministerul Muncii, recunoaște din start că expune România unui risc pe bugetul de pensii de circa 6 miliarde de euro anual. Bani care se iau din bugetul general, adică tot din banii tuturor, nu din altă parte.

Cât înseamnă 6 miliarde de euro anual? De exemplu, echivalentul a peste 1.000 de kilometri de autostradă, având în vedere standardele de cost. Din nou vom avea deficite apăsând doar pedala consumului, nu pe cea a investițiilor.

O țară nu poate fi condusă doar pe ipoteza că lucrurile vor merge bine. Să ai deficit bugetar mare, să ai deficite externe în creștere, iar la doi pași de noi să fie pe punctul de a izbucni o nouă criză financiară. Vorbim aici despre Turcia, unde politicul a căutat să forțeze legile economicului, să se războiască cu piețele, cu investitorii. In final, a pierdut.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro