Tații implicați au copii mai fericiți și feriți de necazuri. Psihoterapeut: „În cazul adolescenților care consumă substanțe, tatăl este foarte puțin implicat sau chiar absent”

La fel ca mamele, tații sunt piloni în dezvoltarea bunăstării emoționale a copiilor. Acolo unde tatăl nu-și asumă rolul de părinte implicat urmările sunt importante și dramatice: de la tulburări emoționale de tipul anxietății și depresiilor la copii, până la consumul de substanțe psihotrope.

Oricine poate avea un copil, dar a fi tată înseamnă altceva. Implicarea și influența taților asupra sănătății și dezvoltării copiilor lor au crescut în nenumărate feluri, în ultimul deceniu mai ales, și au fost studiate cu precădere. Iar rolul medicilor pediatri în lucrul cu tații a crescut în mod corespunzător ca importanță, arată studiul Academiei Americane de Pediatrie – AAP – Fathers’ Roles in the Care and Development of Their Children: The Role of Pediatricians – Rolul taților în îngrijirea și dezvoltarea propriilor copii: Rolul pediatrului.

Un atașament esențial pentru familie

Implicarea activă a taților are un impact pozitiv asupra copiilor, dar și asupra partenerei de viață, potrivit aceleiași surse. „Studiile au demonstrat de mulți ani rolul benefic al implicării tatălui, importanța atașamentului tatălui și contribuția sa începând din perioada prenatală și până la adolescență”, subliniază psihologul psihoterapeut Mihai Copăceanu.

O cercetare recentă din Elveția a arătat că există o legătură semnificativă între implicarea ridicată a tatălui și reglarea emoțională adaptivă a copiilor, de exemplu în prima copilărie, în primii 5 ani de viață, adaugă specialistul.

„Cercetarea a conchis că implicarea tatălui, atât în termeni cantitativi, cât și calitativi, afectează dezvoltarea copilului. Atașamentul dintre tată și copil este esențial pentru dezvoltarea, sănătatea mintală și starea de bine ulterioară a unui copil. Spre exemplu, creșterea autoeficacității taților este corelată cu scăderea dificultăților de sănătate mintală a copiilor, de aceea în ultimii ani autoritățile din Australia au creat și au promovat intervențiile parentale specifice pentru tați. Intervențiile parentale clasice sunt eficiente pentru îmbunătățirea problemelor de conduită ale copiilor, însă până acum doar mamele au fost principalii beneficiari ai unor astfel de programe; tații prezentând o rată scăzută de participare, în ciuda dovezilor de eficacitate sporită atunci când participă”, mai spune Copăceanu.

„Sub 5% din tați inițiază discuții cu psihologul”

Este foarte ușor să constatăm lipsa de implicare a taților și pasivitatea lor, atrage atenția psihoterapeutul: „Să ne gândim că pregătirea din perioada sarcinii este aproape exclusiv sarcina mamei, imediat după naștere, vizitele la medicul pediatru, tatăl o duce pe mamă, însă el, deseori, rămâne în sala de așteptare sau în mașină. La grădiniță. la majoritatea acțiunilor de la înscriere și până la ședințele cu părinții, tații sunt absenți. La fel în învățământul obligatoriu, mamele sunt implicate în 90% din cazuri”.

Din punct de vedere educațional și al îngrijirii sănătății, subliniază Mihai Copăceanu, constatăm că, în majoritatea cazurilor, copii cu tulburări de comportament: „Și în anii recenți, în cazul adolescenților cu tulburări de consum de substanțe, tatăl este foarte puțin implicat sau chiar absent. Absent nu fizic, din casă, cât din punct de vedere calitativ. Din experiența mea, sub 5% din tați inițiază întâlnirile cu psihologul, deși, ulterior, implicarea crește în urma recomandărilor mele”, punctează psihologul psihoterapeut.

Este important însă ca tații să se implice în creșterea și educarea copiilor. Pentru că, spune Copăceanu, „prin rolul lor, tații, în primii ani de viață, încurajează asumarea unor riscuri sănătoase la copii, îi pregătesc pe copii să se apere singuri și le stârnesc curiozitatea față de noi oportunități”.

Această relație de activare prin comportamente parentale provocatoare se dezvoltă prin jocul fizic cu copiii. „Și s-a demonstrat că acei copii sunt mai puțin predispuși să dezvolte simptome de sănătate mintală, cum ar fi anxietatea, în copilăria timpurie. Acest lucru demonstrează influența unică a taților implicați activ asupra rezultatelor în sănătatea mintală a copiilor”, explică psihoterapeutul. 

Implicarea este necesară nu doar când apar probleme

Potrivit datelor statistice cuprinse în studiul Fathers’ Involvement With Their Children: United States, 2006–2010 – Implicarea taților în viața copiilor lor: Statele Unite, 2006–2010, publicat de CDC, contribuțiile aduse de tați la creșterea și educația copiilor au efecte pozitive în multe direcții, începând de la șanse mai mari de succes în parcursul academic și până la un risc mai mic de delincvență și consum de substanțe.
„Tații prezenți în viața copilului printr-o combinație de activități de implicare pozitivă, prin comportamente parentale pozitive (căldură, receptivitate și control), prin îngrijire indirectă și monitorizare constantă a nevoilor copilului lor au acest rol unic de a contribui la dezvoltarea sănătoasă a copilului”, sintetizează Mihai Copăceanu.

Din păcate, mai spune psihoterapeutul, astăzi suntem martori la situații – și nu puține – în care mamele sunt implicate exclusiv în educația copiilor și care ajung la epuizare: „Ca specialiști, avem obligația de a solicita și de a încuraja implicarea taților pe tot parcursul educativ, nu doar atunci când apar anumite probleme”, conchide Mihai Copăceanu.

Tații sunt model atât pentru fete, cât și pentru băieți, însă în moduri diferite

Tații sunt luați drept modele atât de fii, cât și de fiice, chiar dacă nu în același fel. Ca ființe umane, creștem imitând comportamentul celor din jurul nostru. Fetele depind de tații lor pentru siguranță și sprijin emoțional. Un tată este cel care-i arată fiicei sale ce înseamnă o relație sănătoasă cu un bărbat. Dacă un tată este iubitor și blând, fiica sa va căuta aceste calități la viitorul ei partener de viață. Dacă un tată este puternic și curajos, ea va relaționa îndeaproape cu bărbați de același caracter.

Spre deosebire de fete, care își modelează relațiile cu ceilalți pe baza caracterului tatălui lor, băieții se modelează după caracterul tatălui lor, potrivit healthychildren.org.

Studiile au arătat că atunci când tații sunt afectuoși și susținători, acest lucru afectează foarte mult dezvoltarea cognitivă și socială a unui copil. De asemenea, insuflă un sentiment general de bunăstare și încredere în sine. Dacă un tată este grijuliu și tratează oamenii cu respect, băiatul va crește la fel.

Când tatăl este absent, fiul se uită către alte figuri masculine pentru a stabili „regulile” despre cum să se comporte și să supraviețuiască în lume.

Tații influențează și modul în care un copil devenit adult va avea relații cu ceilalți oameni. Prietenii, iubiții și soții/soțiile vor fi aleși în funcție de modul în care copilul a perceput sensul relației cu tatăl său.

În concluzie, atunci când ne întrebăm cine este mai bun: mama sau tata, răspunsul este  că ambii părinți au propriul rol în creșterea și educarea copiilor, iar importanța fiecăruia vine din faptul că, în anumite privințe, este diferit.