Tele-politica si viitorul european al blondelor (de Sabina Fati)

Cei mai buni politicieni nu sunt cei care rezolva problemele, ci aceia care apar la televizor in fiecare zi. Cei mai buni istorici nu sunt cei care cerceteaza ani de zile documente si fac studii serioase, ci aceia care apar mereu pe micile ecrane si vulgarizeaza subiecte si evenimente importante din trecutul mai mult sau mai putin important al tarii.

Cei mai buni ziaristi nu sunt cei care au publicat anchetele cu efecte directe asupra politicii sau cei care au continuat sa scrie impotriva grupurilor oligarhice sau impotriva puterii oricare ar fi ea, ci aceia care sunt asezati in vitrinele televizoarelor tocmai de mogulii presei autohtone.

Prezentul si viitorul Romaniei risca sa ajunga in mainile unor persoane alese de patronii sau producatorii tv fie dupa criteriile emisiunilor de divertisment, fie dupa criterii inca necunoscute, dar fara legatura cu meritele sau calitatile celor denumiti „generatia asteptata” sau „generatia de maine”.

Listele pe care le pregatesc partidele pentru Parlamentul European sugereaza de altfel ca formatiunile sunt mai putin interesate de profesionisti si ca se concentreaza mai mult pe notorietatea de entertainment a candidatilor.

In discutie nu intra doar Oana Zavoranu, noua favorita a liderului PRM, vedeta a rolurilor negative din telenovele, sau Gigi Becali, care a declarat ca va fi cap de lista pentru Partidul Noua Generatie la scrutinul european de anul viitor, ci si reprezentanti ai partidelor mai serioase.

Astfel, Partidul Democrat insista sa defileze cu fosta aspiranta la Miss Univers, Roberta Anastase, si cu Elena Udrea, fosta consiliera prezidentiala, cunoscuta mai mult datorita decolteurilor si folclorului care o plaseaza in intimitatea presedintelui, decat meritelor sale politice.

Nici PSD nu vrea sa iasa din aceasta competitie a vedetelor, de aceea o sustine in continuare pe Daciana Sarbu pentru un fotoliu in Parlamentul European.

Fata fostului ministru al Agriculturii face orice pentru a-si creste popularitatea, de la traditionalele sarmale impachetate in direct pana la eleganta toaleta in culorile steagului UE care-i pune in valoare nurii si cu care pozeaza mandra pe copertile revistelor glossy sau povestile de alcov cu tovarasul sau de partid Victor Ponta, pe care le deapana fara inhibitii in fata ziaristilor.

Cu aceste tinere si fermecatoare doamne in Parlamentul European, blonde sau brune, Romania isi va demonstra inca o data capacitatea inovatoare in politica. Ele vor face probabil mai mult pentru imaginea tarii decat politicienii scortosi specializati in combinatii subterane, dar mult mai putin decat s-ar astepta de la niste profesionisti.

In orice caz, viitorul politic al blondelor politice pare mult mai sigur decat cel al activistilor, fete sau baieti, care-si incep cariera cu lipitul afiselor in campanii electorale sau cu alte lucruri marunte, care nu se vad, dar care sunt atat de necesare formatiunilor serioase.

Partidele prefera sa-si recruteze viitorii lideri dintre vedetele cu rating, nu din rezervele de cadre aflate in organizatiile de tineret, iar seniorii isi aleg urmasii din cercul de yesmeni care-i inconjoara.

Astfel politica autohtona continua sa se faca dupa principii feudale, atunci cand nu devine pur si simplu tele-politica, de aceea nivelul elitelor politice ramane scazut, migratia parlamentara creste, iar diferentierile ideologice aproape ca nu mai exista.