Teste electorale irelevante, judecăți de valoare
Ludovic Orban: „PNL a câștigat alegerile locale care au avut loc duminică. (…) Îi felicit pe candidații care nu au câștigat, dar au mărit scorul partidului nostru în comparație cu scorul pe care l-am făcut la alegerile locale.”
Cristian FeleaFoto: Arhiva personalaSorin Grindeanu: „PSD a obținut astăzi o victorie la alegerile parțiale, din 35 de localități am câștigat în 17. Este un nou semnal că PSD câștigă toate alegerile.”[1]
Politicienii au o nevoie de permanentă să știe cum se plasează în ochii alegătorilor. Pot afla acest lucru fie prin măsurătorile și analizele oferite de sondajele de opinie, fie printr-un scrutin cu o miză mai mică. Atât sondajele de opinie, cât și eventualele performanțe în alegerile cu miză mai mică sunt ulterior prezentate public prin operațiuni de marketing politic însoțite de mesaje optimiste, pentru a antrena electoratul propriu, indiferent cum arată rezultatele.
Cât de relevant este însă un scrutin cu miză mică la nivel național, dar care angrenează în lupta electorală majoritatea formațiunilor politice? Recent s-au derulat în Franța alegeri regionale, iar în România alegeri parțiale în 36 de localități (în 35 pentru primari). În Franța prezența la urne a reprezentat un record negativ, în timp ce în România prezența la urne a fost relativ bună (s-a înregistrat chiar și o prezență de 100%!), doar că s-au derulat alegeri în localități mici sau de mică importanță (dar unde pasiunile politice sunt mari).
În aceste condiții, cât de relevante sunt aceste teste electorale pentru partidele politice și simpatizanți, pentru observatorii politici, dar și pentru electorat în general?
ALEGERI PARȚIALE CÂȘTIGATE DE TOATĂ LUMEA
Au fost organizate alegeri parțiale locale în 23 de județe, pentru 6 orașe (Bocșa – Caraș-Severin; Bragadiru – Ilfov; Șimleul Silvaniei – Sălaj; Filiași – Dolj; Târgu Bujor – Galați; Vilcovul de Sus – Suceava) și alte 30 de comune. După cum se vede, bazinul de votanți nu avea cum să fie, din start, unul reprezentativ la nivel național, chiar dacă prezența la urne (să ne reamintim, la locale se votează într-un singur tur de scrutin) a fost de 53,89% (88.829 votanți prezenți din 164.831 înscriși pe listele electorale)[2].
La final, rezultatele votului au fost următoarele:
- Repartizarea votului pe partide politice: PNL – 40,5%, PSD – 39,5%, AUR – 3,6%, USR – 2,4%, PMP – 1,7%, UDMR – 1,2%, independenți – 6,1%, alții – 5%[3];
- Mandate de primar: PSD – 17, PNL – 15, UDMR – 1; independenți – 2[4].
PSD a revendicat victoria în alegerile parțiale, deși anterior organizării acestora, după alegerile locale de anul trecut, 24 din cele 35 de localități în care s-au organizat alegeri parțiale aveau primari PSD; deci un calcul simplu arată mai degrabă că partidul condus de Marcel Ciolacu a pierdut 7 mandate de primar raportat la anul anterior.
Și George Simion, unul din liderii AUR, a clamat o victorie: „…voturile de la alegerile parțiale locale ne clasează ca al treilea partid din România.”
Ludovic Orban vede altfel lucrurile, semnalând că „arcul guvernamental” a câștigat de fapt alegerile în cele 36 de localități. A fost contrazis imediat de Radu Oprea, purtătorul de cuvânt al PSD, care a ținut să precizeze că 17 este mai mare decât 16: „…17 primari înseamnă mai mulți decât are toată coaliția de guvernare. Este un rezultat foarte bun, asta arată că cetățenii apreciază politicile publice generate de PSD.”[5]
S-AU DAT PALME ÎN ALEGERILE REGIONALE FRANCEZE?
Unii ar spune că da: Aurore Bergé, parlamentar din partea partidului prezidențial, La République en Marche (LREM), a interpretat rezultatele la regionale ca fiind „o palmă peste față”[6]; evident cu trimitere la incidentul în care Emmanuel Macron a fost pălmuit în timp ce făcea o baie electorală de mulțime la Drome. Evident, LREM nu-și poate compara performanța cu vreo alta anterioară, întrucât este pentru prima dată când formațiunea participă la alegerile regionale.
Circa 48 de milioane de cetățeni francezi au fost chemați la urne pentru a reînnoi adunările regionale și departamentale în 13 regiuni din Franța metropolitană și 5 teritorii din afara granițelor sale europene.
În Franța partidele care participă la alegerile regionale prezintă o listă de candidați; dacă niciunul nu reușește să obțină după primul tur mai mult de 50% din voturi, toate formațiunile care au obținut peste 10% din voturi intră în turul al doilea.
Partidele se pot alia inclusiv între primul și al doilea tur și pot prezenta o listă comună (s-au mai făcut astfel de alianțe pentru a bloca victoria extremei drepte). Repartizarea locurilor în consiliul regional este proporțională, cu precizarea că partidul care se plasează pe primul loc după al doilea tur obține un bonus echivalent cu un sfert din locurile din adunare.
Miza, de principiu, a alegerilor regionale ține de faptul că regiunile ale Franței au competențe administrative în domeniul transportului public, al învățământului secundar și al amenajării teritoriului. Dar există, în mod tradițional, și miza politică, legată de testul electoral; în cazul de față privind alegerile prezidențiale programate pentru luna aprilie 2022.
Ceea ce face alegerile regionale din 2021 diferite este absenteismul masiv: prezența a fost de doar 33% în primul tur și 34,5% în turul al doilea. În aceste condiții particulare rezultatele au fost următoarele: partidul câștigător, Les Républicains (LR), a obținut 29.3%; a urmat apoi Rassemblement National (RN), cu 19,1%; Socialiștii cu 16,5% și, în fine, partidul prezidențial, LREM, cu 10,9%.[7] Ecologiștii (EELV) au obținut rezultate sub așteptări.
ANALIZE SUPERFICIALE SAU JUDECĂȚI DE VALOARE?
Observatorii politici și jurnaliștii au rămas surprinși după regionalele franceze: (i) RN nu a câștigat; (ii) partidul lui Macron a pierdut, așa cum se aștepta toată lumea, dar nu a existat practic o competiție a partidului prezidențial cu extrema dreaptă a lui Le Pen, rezultatele fiind fără istoric; (iii) ecologiștii nu au contat (mare diferență față de sora Germania) și (iv) partidele tradiționale (LR și PS) s-au menținut pe poziții.
Dreapta și stânga s-au menținut pe poziții; practic doar votanții lor s-au mobilizat conform așteptărilor. Presa comentează că:
„În regiunea Provence-Alpes-Cote d’Azur (sud), președintele regiunii aflat la sfârșit de mandat, de dreapta, Renaud Muselier (LR), s-a clasat cu scor strâns pe primul loc, spre surpriza generală, în fața candidatului RN, Thierry Mariani, potrivit primelor estimări, care ar putea evolua.
La fel, în regiunea Hauts-de-France (nord), președintele aflat la sfârșit de mandat (LR), Xavier Bertrand, care este deja candidat pentru alegerile prezidențiale din 2022, s-a clasat la mare distanță de candidatul RN, Sébastien Chenu, în condițiile în care sondajele anunțau un scor la egalitate.”[8]
Concluzia: francezii sunt dezamăgiți de procesul electoral, ceea ce denotă o criză a democrației franceze. „Criza democrației franceze este profundă”, a scris pe Twitter Pierre Moscovici, fost ministru de finanțe și fost comisar european.
Mie mi se pare o concluzie cum nu se poate mai hazardată.
Și nu puțini comentatori, ba chiar și politicieni ai LREM, i-au reproșat lui Emmanuel Macron și guvernului său eșecul masiv în privința mobilizării electoratului la urne. Puțini sunt cei ce au acceptat, cu jumătate de gură, că alegerile prezidențiale au o altă forță de mobilizare a electoratului. S-a preferat comentarea drobului de sare al eșecului democrației în Franța sub mandatul lui Macron.
Dacă în Franța analizele rezultatelor regionalelor au eșuat în tonurile tari ale reproșurilor aruncate de toți în toate părțile, de ce ar fi fost altfel în România?
În alegerile locale din anul 2020 au votat 8,4 milioane de alegători, cu o prezență la urne de 46%. La alegerile locale parțiale de la finele lui iunie 2021 au votat ceva mai mult de 1% raportat la anul anterior, alegători provenind dintr-un eșantion destul de conservator, al comunităților mici unde toată lumea cunoaște pe toată lumea și procesul electoral este deformat de pasiunile personale, doctrinele politice fiind aproape irelevante[9].
INTERVIURILE HotNews.ro