Tiriac si Tundrea, fetele procuraturii (de Liviu Avram)

Doua evenimente recente, puse fata in fata, devoaleaza, o data in plus, cit de cariat este Ministerul Public si cit de urgenta e reformarea acestuia: achitarea pronuntata in cazul Tiriac jr. si sentintele de la Gorj, de eliberare a trei oameni condamnati pentru crime pe care nu le-au comis.

Avem, de fapt, doua cazuri perfect asimetrice, posibile din cauza caracterului dual pe care il au procurorii in Romania: ei sint deopotriva si arma a Executivului in aplicarea si respectarea legii, dar si magistrati chemati sa afle adevarul si numai adevarul.

Cita vreme nu exista reguli clare si transparente care sa delimiteze cele doua tipuri de comportament al procurorilor in timpul derularii unei anchete, acestia s-au obisnuit sa adopte una dintre ele, cu de la sine putere sau la ordinul sefilor, in functie de conjuncturi.

Iata, in cazul de la Gorj, e greu de spus ca procurorul Ion Diaconescu, cel care a inculpat trei oameni pentru crime pe care nu le-au comis, s-a purtat ca un magistrat. Adica, nu a vrut, asa cum se cere magistratilor, sa gaseasca adevarul, ci doar sa obtina niste condamnari. In cazul de fata, le-a si obtinut, dar iata cu ce pret.

A fost posibil acest lucru pentru ca cei trei erau oameni simpli, niste necunoscuti, pentru care nimeni nu parea dispus sa se lupte din Spania si pina la Urali.

In cazul Ion-Alexandru Tiriac insa s-a gasit cineva: chiar onorabilul sau tata. Dosarul Tiriac jr. a inceput la fel ca si cele de la Gorj, ca si cum procurorii Parchetului General, ca brat al Executivului, au vrut cu orice pret sa obtina condamnari. Au survenit insa interventia lui Tiriac-senior la presedintele Iliescu si discutia acestuia din urma cu procurorul general.

Dosarul a fost luat de la primii anchetatori si dat altora, care, subit, s-au pretins a fi magistrati. Au disparut probe de la dosar, considerate de ei nerelevante, iar depozitiile initiale ale martorilor au fost sensibil ponderate cu altele noi, chiar opuse primelor.

Din toata aceasta varza, procurorii au trimis la instanta ceea ce le-a convenit si judecatorii au dat sentinta pe baza a ceea ce li s-a dat si nu pe intregul material probator. Asa se face ca, in pofida acestei sentinte, noi nu stim la ora actuala, cu certitudine: a consumat si a traficat Tiriac jr. droguri sau nu?

Dosarul Tiriac mai are insa o latura, care, daca n-ar fi atit de grava, ar fi chiar hazlie: povestea martorilor protejati. Au fost doi. Unul din ei, Radu-Eugen Nastase, unul dintre principalii acuzatori ai lui Tiriac, a fost scos pe furis din programul de protectie a martorilor de catre procurorul Muscalu.

Nastase nu a stiut vreme de citeva luni acest lucru si l-a aflat de la televizor, cind acelasi procuror l-a divulgat. Motivul pentru care Muscalu a tacut atit timp si l-a facut pe Nastase sa se creada protejat, desi nu mai era, nu a fost explicat niciodata. In lipsa protectiei, evident, Nastase a declarat in fata instantei ca nici nu-l cunoaste pe Tiriac-junior.

Cu al doilea martor protejat, o femeie, lucrurile sint mult mai complicate. I s-a dat numele de cod Simona Marin si a fost atit de bine protejata, incit nici procurorii nu mai stiu acum unde e. Sau, cel putin, asa spun ei. In fata primilor anchetatori, Simona Marin, ca martor protejat, a facut declaratii care il inculpau pe Tiriac.

Pentru cea de a doua echipa de ancheta, tot Simona Marin, si tot in calitate de martor protejat, a facut declaratii disculpatoare. Lipsa de logica este evidenta: ce motive ar avea un martor care se stie protejat sa dea declaratii total opuse? Exista un singur raspuns: cel putin o data a mintit – iar procurorii nu spun cind anume.

Acest precedent poate compromite din start o institutie abia nascuta si extrem de utila in combaterea marii criminalitati: cea a protectiei martorilor.

Procuratura lucreaza asa de zeci de ani: este, poate, cea mai nereformata institutie din Romania.

La fiecare schimbare de Putere, am tot sperat ca va veni cineva sa puna ordine acolo, sa o faca transparenta si responsabila pentru cele ce se intimpla acolo, insa, de fiecare data, cei aflati la putere au schimbat doar oamenii la virf, dar au preferat sa traga foloase politice din carentele sistemului. Evident, avem dreptul sa speram si acum, ca de fiecare data.

Poate nu atit de la Parchetul General, condus de versatilul Ilie Botos, dar pe noua echipa de la DNA merita sa stam cu ochii. Poate aduc ei aerul proaspat de care e atita nevoie in Ministerul Public.