Traiasca Romania decolonizata! Cati bani UE pierdem in Anul Centenarului

De 1 decembrie am făcut o excepţie şi am vorbit ţara de bine, dar revenim acum la realitatea cotidiană: stăm mai prost cu absorbţia de fonduri decât în ciclul unu după aderare (2007-13) iar noutatea mare e că nu ne mai pasă. Tema a dispărut ca preocupare şi pentru guvern, şi pentru opinia publică, fiind complet acoperită de subiecte de importanţă cosmică precum bătălia târgurilor de Crăciun dusă între ei de liderii partidului de guvernare, sau priza lu’ Carmencita (cum, care priză, aţi şi uitat, după o săptămână, aşa breaking news decisiv?).

Am zis că stăm prost cu absorbţia, ceea ce e o exagerare: practic ea nu există. Creşterea economică actuală, bună, proastă cum e, se face în condiţii de absorbţie virtual 0%. In sultanatul Dragnea, Autorităţile de Management se află strânse la MDRAP, care în mod normal trebuia să aibă doar Dezvoltarea Regională (adică POR), urmând ca de ele să se ocupe gospodăreşte dna Shhaideh. Poate că încă o face, cine ştie? Nimeni n-a întrebat-o. Portofoliul Fondurilor UE era o cochilie goală încă de când fusese dat Rovanei Plumb să se joace cu el prin curte; după ce şi ea a fost zburată, mă îndoiesc că ştiţi cine e titular acolo (notă de culoare: dacă intraţi în secunda asta pe website guvern vedeţi că ministrul respectiv nici n-are poză, e reprezentat printr-o ştampilă, ceea ce în fond găsesc că e foarte potrivit).

La finalul lui 2016 landurile germane au iniţiat un position paper trimis Comisiei, cerând simplificarea procedurilor de derulare a fondurilor; acesta a fost semnat de reprezentanţii statelor din zona Dunării, mai puţin unul singur: România. Autorităţile de Management (AM) s-au întâlnit acum câteva săptămâni ca să discute întârzierile de cheltuire şi posibilele decomisionări de fonduri; singurele care n-au fost prezente sunt cele din România. In climatul actual de lipsă de interes, funcţionarii nu se pot duce la conferinţe doar de mazete, fără mandat de la nivelul politic ca să susţină una sau alta. Poziţia lor firească de conservare a jobului e să stea naibii acasă şi să nu răspundă la telefon, iar nimeni nu-i poate condamna pentru asta.

Deci e oficial: we don’t fucking care. Dacă ne-aţi întărit controalele, nu ne mai pasă de fondurile structurale, avem alte treburi şi destui bani în programele naţionale precum PNDL, unde nu se uită nimeni peste umărul nostru (vezi aici ce e cu PNDL-ul ăsta). Ii îndestulăm pe primari de acolo. Intrebarea importantă e următoarea. In condiţiile în care:

● dupa Brexit dispare contribuţia netă a Marii Britanii,

● iniţiativa de apărare comună a UE împinsă de Germania şi Franţa trebuie finanţată de undeva, anume din reduceri la alte capitole,

● SUA se plictiseşte de băieţii ăştia de prin Est care dau din picioare imprevizibil, după o logică de neînţeles de la ei de-acasă, şi se zborşesc către Washington=Inalta Poartă, deci pe chestiuni de afaceri UE n-o să le mai ţină spatele, adică dna Merkel capătă mână liberă să-i disciplineze după ce îşi rezolvă problema cu formarea guvernului,

● liderii guvernului şi cei ai PSD sunt deconectaţi de omologii europeni, oamenii cu contacte externe (în instituţii sau partide socialiste) au plecat sau au parcat pe linie moartă, deci practic decidenţii actuali României nu ştiu pe cine să sune în Europa, iar dacă sună oricum nu le răspunde nimeni,

ghici de unde se vor tăia banii UE la runda viitoare!

De fapt primul şoc vine la vară, în mijlocul iarmaroacelor Cântarea României pentru Anul Centenarului, defilărilor cu costume de epocă şi brand de ţară nou-nouţ, târgurilor de Sânziene la Bucureşti, buciumelor la Alba Iulia, etc: decomisionarea de fonduri pentru România. Pe trendul actual pare inevitabil că la jumătatea lui 2018 vom pierde cam 1.2 bn euro din POR şi 6-900 mil euro din Fondul Social (cu cele două OP-uri ale sale).

In primul ciclu ne-am rugat de ei, am obţinut prelungiri, am minţit poporul cu geniala sintagmă “proiecte fazate” (adică neterminate la timp şi continuate pe banii din ciclu doi, ceea ce înseamnă pierdere netă de bani în ciclul unu, doar că abureala din denumire ajută la escamotarea realităţii pentru public). Chiar şi aşa, la patru ani de la încheierea acestui ciclu (2013) încă nu avem o cifră oficială pentru absorbţia reală în perioada 2007-2013: ei dau pe surse 80%, dar fără să-şi asume ceva; eu suspectez mai curând ceva pe la 70%.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro