Traseul 2 – Două zone de going out de neratat, între nou și vechi
După ce am explorat Bucureștiul prin prisma unei fuziuni de experiențe contrastante, pentru al doilea traseu de „bucureșteanul turist în București” m-am gândit că ideal ar fi să testez două zone populare de going out din oraș – una cu mai multă istorie în acest sens, dar care recent a redevenit loc de promenadă (Calea Victoriei), și una care a devenit relativ de curând un loc de ieșit în oraș, înainte ea având un cu totul alt scop, de simplu cartier de locuințe (Floreasca).
Așa cum am povestit și în primul episod, într-un oraș efervescent precum Bucureștiul, există un farmec aparte în a explora străzi binecunoscute, dar cu privirea curioasă a unui turist. În această nouă călătorie am străbătut și testat ce au de oferit Calea Victoriei și Floreasca, două zone cu istorii contrastante și evoluții surprinzătoare.
Calea Victoriei, a cărei istorie se împletește cu momente definitorii din dezvoltarea orașului, a reînviat recent ca o zonă extrem de populară de promenadă. În decursul istoriei Bucureștiului, ea a fost martoră a schimbărilor și transformărilor, însă acum se redefinește ca un loc emblematic pentru distracție și socializare. Astăzi, este mult mai mult decât o arteră rutieră, devenind „stradă deschisă”, pietonală, în fiecare weekend de vară.
Punctele de interes, pe care oricine nu are voie să le rateze într-o plimbare de la Piața Națiunilor Unite și până în Piața Victoriei, trebuie să includă Palatul CEC, Muzeul de Istorie și Palatul Telefoanelor, Muzeul de Artă care rămân mărturii ale trecutului. Despre Ateneu v-am povestit în primul episod, iar aproape de capătul nordic al bulevardului se află și superbul Muzeu George Enescu.
Cu toate acestea, în weekenduri, strada devine o scenă în sine, oferind locuitorilor și vizitatorilor un mix vibrant de evenimente – de la mici concerte acustice și spectacole de teatru, până la adevărate happeninguri culturale.
De asemenea, oferta gastronomică este din ce în ce mai atrăgătoare. De exemplu, am descoperit că sub porticurile blocului Kretzulescu, din imediata vecinătate a bisericii cu același nume, funcționează de câțiva ani o cafenea de specialitate care atrage zilnic o comunitate cool și colorată.
Mi-am băut aici cafeaua și m-am simțit un pic ca în Berlin, înconjurat de oameni cool cu tatuaje interesante și ținute excentrice. M-am suit pe o trotinetă electrică și am revenit pe pista dedicată celor pe două roți (una dintre cele mai populare piste de biciclete din oraș) pentru a continua traseul spre gelateriile artizanale pe care le identifici imediat după cozile care se formează aici în fiecare weekend.
Am făcut o scurtă pauză și am încercat și eu un gelato artizanal cu niște arome cât se poate de interesante: de griș cu lapte și dulceață de vișine. Da, wow!
Am prins și un moment artistic în fața Parcului Nicolae Iorga, o scurtă piesă de teatru, iar după mi-am continuat pe jos explorarea celui mai vechi bulevard din oraș. Spre final am descoperit și un local specializat în plăcinte maramureșene, cu o mică terasă, așa că m-am așezat aici pentru a lua masa.
Prin pozele pe care le-am făcut în treacăt cu telefonul pe Calea Victoriei, la o recapitulare, am descoperit și multe terase, pizzerii, cafenele, gelaterii, berării artizanale și multe altele. Toată această diversitate formată de multe ori din contraste, se îmbină perfect pentru a crea un mediu inedit de going out.
În a doua jumătate a zilei m-am îndreptat spre Floreasca, un cartier care a cunoscut o transformare uluitoare. În trecut, cunoscut ca un cartier rezidențial, acest loc a devenit o destinație animată pentru cei în căutarea unei experiențe inedite de going out. În timp ce Calea Victoriei are o istorie bogată și un profil de promenadă recent revitalizat, Floreasca a făcut un salt spectaculos de la a fi un simplu cartier, la a deveni un hotspot pentru ieșitul în oraș pe timp de zi sau noapte.
Pe drumul spre Floreasca, am citit un pic despre istoria locului și am aflat că aici, în sec. XVI-XVII, era o parte din moșia domnească din jurul orașului București. Ea se întindea, ca și astăzi, până-n vadul Colentinei, înspre nord. Pe această moșie trecea vechiul drum numit la sfârșitul secolului al XVII-lea „Drumul Plăcintei” și se îndrepta spre București. Moșia, aparținând boierilor Florești, s-a numit Floreasca.
Astăzi, În Floreasca se află multe terase cochete și grădini de vară pline de viață. Cafenele, baruri și restaurante dau viață străzilor în timpul serilor, în timp ce spațiile verzi și spațiile de joacă aduc un suflu nou într-o zonă care cândva era exclusiv rezidențială. Din Piața Floreasca și până în Parcul Floreasca, trec pe lângă multe restaurante care-mi atrag privirea, dar mă păstrez pentru grădina de vară cu piscină din parcul de aici, care mi-a fost recomandată de mai mulți prieteni.
După ce am luat masa și mi-am reîncărcat bateriile, o iau din nou la pas, de această dată pe Calea Floreasca, cu destinația mall-ului care se află în extremitatea nordică a acesteia și care dispune de un roof top generos, pe care au loc numeroase evenimente. În această seară, aici are loc un concert la înălțime și sub cerul liber. Așa că plănuiesc să pun punct întregii explorări urbane bazată pe contraste în acest fel, în pași de dans.
În așteptarea concertului, mă gândesc că Floreasca și Calea Victoriei sunt două exemple uimitoare de transformare urbană și evoluție culturală, prin care orașul nostru mixează perfect istoria bogată cu dinamismul prezentului, oferindu-ne tuturor oportunitatea de a experimenta evoluția acestor zone prin prisma distracției și socializării.
Articol sustinut de FuzeTea