Mărturiile unei românce și ale unui medic descriu ce ar trebui să știe pacienții care iau medicamente de slăbit tip GLP-1, precum Ozempic, Mounjaro și Wegovy

Adriana vorbește despre primele diete, din adolescență, și fluctuațiile repetate de greutate, de-a lungul anilor, până la decizia de a lua medicamente pentru slăbit. Ea relatează primele discuții cu medicii, analizele, costurile, cum decurge efectiv tratamentul, cum funcționează și ce efecte adverse a simțit. 

„La mine, cuvintele «regim» sau «dietă» sunt blocate în creier”

Adriana Turea este jurnalistă, iar acum 3 ani, a înființat Endo Pacienți, primul ONG din România dedicat persoanelor cu afecțiuni endocrine, inclusiv obezitate. 

„La mine, cuvintele «regim» sau «dietă» sunt blocate în creier. Am trecut de prea multe ori prin asta și am o reacție pe care nu o mai pot controla”, mărturisește femeia de 57 de ani.

„Mă comparam cu alte fete”

După ce a terminat liceul, Adriana a ajuns pentru prima dată față în față cu un medic endocrinolog. Și-a dorit să meargă la consultație pentru că avea impresia că are câteva kilograme în plus. Nu multe, spune ea astăzi, ci doar „spre limita superioară a normalului”, mai ales că este și înaltă: 1,70.

„Cum e obiceiul ca fetele să se compare între ele, și eu mă comparam și aveam senzația că am niște kilograme în plus. Inevitabil vezi pe cineva mai subțire decât tine. Iar eu tot timpul mă comparam.”

Dr. Adrian Copcea: Mulți pacienți cu obezitate revin la medic cu greutate și mai mare

În România, 4 din 10 adulți suferă de obezitate, iar procentul total al populației supraponderale sau obeze este de 70%, conform datelor din cel mai recent Atlas Mondial al Obezității, publicat în acest an. 

În plus, unul din patru copii români este supraponderal sau obez. Iar aceste cifre cresc de la an la an.

Însă nici tratamentul medicamentos pentru obezitate, nici operațiile bariatrice nu sunt decontate, în acest moment, în țara noastră. 

Cu toate acestea, „există cifre obiective care arată o folosire tot mai largă a tratamentelor pentru slăbit”, explică, pentru publicul HotNews, dr. Adrian Copcea, medic primar în diabet, nutriție și boli metabolice. Nu doar în România, ci și pe plan mondial, utilizarea lor e tot mai largă, arată medicul: „Faptul că tot mai multă lume are tot mai mulţi cunoscuţi care iau injecţii de slăbit e relevant pentru extinderea fenomenului.”

Pentru obezitate, există trei linii de tratament, potrivit lui Adrian Copcea: nutriţia, medicaţiile şi operaţiile. 

Medicul spune că obișnuiește să își întrebe pacienții dacă sunt tentați de variantele de tratament farmacologice sau chirurgicale. 

Adrian Copcea vorbește, în dialogul cu Hotnews, și despre un alt fenomen: „istoricul” unora dintre pacienții cu obezitate care ajung în cabinetul său: „Mă refer la intervenții din trecut care au adus ceea ce se poate rezuma la multe kilograme pierdute, dar care revin după foarte mulţi ani în cabinetul meu cu greutăţi foarte mari şi care sunt, în mare parte, tributare intervenţiilor proaste din trecut. Și care au părut «bune».”

Cum acționează Ozempic, Mounjaro sau Wegovy 

Ce se întâmplă în organismul cuiva care urmează unul din noile tratamente, fie că e Ozempic, Mounjaro sau Wegovy?  

„Când iei un GLP-1, primești o versiune mult mai puternică și cu efect mai îndelungat a unei substanțe produsă de organismul tău. Și aceasta trebuie să ajungă la creier trecând prin bariera hematoencefalică. Teoria este că substanța ajunge în acea parte a creierului care, de obicei, semnalează prezența unei toxine în circulație. Așa că îți blochează pofta de mâncare și îți intensifică greața”, a explicat Julia Belluz, jurnalistă și coautoarea unei cărți de știință în podcastul jurnalistului Ezra Klein de la The New York Times. 

Dialogul este extrem de interesant:

-Ca și cum ai avea o intoxicație alimentară sau ceva de genul ăsta?
Exact. Acestea sunt cele mai frecvente efecte secundare ale acestor medicamente.

-Deci, medicamentul minune pe care l-am inventat îi face creierului tău să creadă, într-o oarecare măsură, că este otrăvit tot timpul?
–Cred că asta e o modalitate de a o spune, absolut.

„Pur și simplu îți reduce pofta de mâncare acționând asupra acestui sistem cerebral al GLP-1”, explică invitata de la podcast. 

Ce nu știu mulți dintre pacienți de la început

Unul dintre elementele mai puțin cunoscut este faptul că atunci când renunți la această clasă de medicamente, injectabile sau nu, ai tendința să te îngrași. 

Pentru că, așa cum se arată în dialogul citat din NYT, „acest apetit care era suprimat prin acțiunea asupra sistemului cerebral GLP-1, efectul acela dispare, și revii la «zgomotul» mâncării. Revii la foamea pe care o aveai înainte”. 

Asta e o problemă pentru că oamenii nu sunt pregătiți în fața ideii unui tratament de lungă durată. Nici în slăbit și nici în alte situații. Mai degrabă, oamenii sunt obișnuiți cu medicamentele pentru tratarea afecțiunilor acute, dar nu și cu cele pentru tratarea afecțiunilor cronice.

Nu e ca și cum „odată ce iei acest medicament, brusc, din nou, ai voința pe care nu ai avut-o toată viața. Dar există încă această așteptare. E ca orice altă dietă. Și pare că oamenii nu au fost avertizați în privința asta”, mai spune jurnalista Julia Belluz.

Ea insistă pe ideea că, în ciuda preconcepției, nu e vorba despre „un concurs al voinței”. 

Probleme cu tiroida

Pentru Adriana Turea, faptul că e o chestiune de voință a fost o replică socială constant auzită. Primul consult la endocrinolog a venit în perioada de după ce terminase liceul. I s-a părut, însă, superficial: „M-a palpat și mi-a spus că am hipotiroidie. Fără analize, fără nimic. Și mi-a dat un tratament.”

Acasă, mama ei – de profesie medic stomatolog – a sfătuit-o să nu ia medicamentele, explicându-i că glanda tiroidă, care controlează tot organismul, se poate deregla foarte ușor.

Dar Adriana nu a ascultat-o. „I-am spus: «Ce, știi tu mai bine decât doctorul de specialitate?». Cum suntem noi cu părinții, de obicei. Și am luat medicamentul o perioadă. Bineînțeles că nu s-a întâmplat nimic. Nu am slăbit.”

Peste ceva timp, când mama ei i-a spus „Haide să mergem să vedem dacă ai într-adevăr o problemă la tiroidă”, a ajuns la un nou consult, la Institutul Parhon. I-au fost descoperiți noduli tiroidieni, dar fără indicație de tratament – doar monitorizare, pentru că nodulii „erau mici”.

Pentru Adriana, anii care au urmat au fost marcați de diete repetate și fluctuații de greutate. „Când mi se părea că sunt mai grasă decât mi-ar fi plăcut, mai țineam câte un regim. Fluctuațiile erau de 5-10 kilograme atunci, nu mai mult. ”

Înainte de căsătorie, Adriana a reușit să slăbească mult prin dietă. După, însă, kilogramele au început să revină treptat. „Am început să mai adaug câte un kilogram. Apoi mai scădeam.”

Tratamentul pentru slăbit de la Institutul Parhon

Dar un moment emoțional puternic, își amintește acum Adriana, a dus la o creștere bruscă în greutate: „La un moment dat, am avut o situație emoțională foarte puternică. Iar greutatea mea a explodat, un pic.”

„La mine totul este pe fond emoțional”, spune Adriana. „Și, în general, la persoanele cu obezitate există și această componentă emoțională în spate. Nu este doar mâncarea. Poate să fie o dereglare hormonală, poate să fie o afecțiune care duce la îngrășare și, combinată cu o stare emoțională sensibilă…”

După acel moment emoțional puternic, Adriana a ajuns din nou la Institutul Parhon. Se întâmpla în anul 2007, când avea 38 de ani. „De data aceasta, mi-au dat un tratament ca să scad în greutate.”

Adriana își amintește că a luat atunci niște pastile verzi pentru slăbit. Nu mai ține minte cum se numeau și nu știe dacă ele se mai folosesc astăzi.

Tratamentul a ajutat-o să slăbească. „Dar, când l-am întrerupt, s-au adăugat din nou kilogramele. Din cauză că am revenit la vechile obiceiuri: nu am păstrat cantitățile mici de mâncare în farfurie, ci am mâncat după pofta inimii.”

„Deja viața începuse să o ia în pas alert. Am mai slăbit, m-am mai îngrășat. Dar chiar și când slăbeam, eram pufoasă, nu era o greutate normală. Eram supraponderală și nu îmi convenea.”

„Tu ești cea mai grasă de aici”

Un moment care a marcat-o profund a fost o observație primită de la cineva apropiat, în timp ce se uitau împreună la câteva fotografii mai vechi. Era în anii dinaintea pandemiei.

„Mi-a spus: «Tu ești cea mai grasă de aici. Nu te gândești că obezitatea asta e o boală?»”

La acea vreme, spune Adriana, obezitatea nici măcar nu era recunoscută oficial ca boală. „Acum este. Că nu se face suficient pentru ea, e altă poveste.”

Adriana s-a supărat atunci și a decis să scadă în greutate. „În ritmul meu, cum pot eu.”

A mers la nutriționist și a slăbit din nou. Dar, după o perioadă, „nu am mai respectat. Și iarăși m-am îngrășat.”

Pandemia și greutatea maximă

În pandemie, stilul de viață sedentar a dus lucrurile la extrem, spune ea. „Lucram de acasă, de la 9 dimineața până la 11 seara. Stăteam pe scaun și nu mă mișcam.”

A ajuns la greutatea ei maximă: 109 kilograme. „Mi-am spus: «Doamne ferește! Ce mă fac eu acum?».”

Adriana a început o nouă dietă, aplicând sfaturile pe care i le dăduse nutriționistul în trecut. Făcea zilnic 30 de minute de exerciții la bicicleta statică și 10.000 de pași pe zi. Dacă știa că a mâncat ceva cu mai multe calorii, dubla timpul de lucrat pe bicicletă.

A reușit, în timp, să scadă la 95-96 de kilograme, prin dietă, sport și disciplină. Era anul 2023.

Un nou șoc emoțional

După ce, în pandemie, slăbise prin dietă, sport și disciplină, în viața Adrianei a venit un nou șoc emoțional: tatăl ei s-a îmbolnăvit. A stat 4 luni internat în spital, iar apoi l-a pierdut. Mama ei era și ea bolnavă.

„Am ajuns la un soi de disperare, pentru că nu știam ce să fac. Nu puteam nici să îmi plâng doliul, pentru că trebuia să am grijă de mama și să văd ce facem și cum să o ajut. Iar la mine nu m-am mai gândit.”

Încet-încet, a ajuns din nou la 106-107 kilograme. „Și, când am văzut așa, mi-am dat seama că, în acel moment, eu nu mai pot să păstrez nicio regulă sau să am vreo disciplină.”

Decizia de a începe tratamentul

În anul 2024, medicul cardiolog al Adrianei i-a propus un tratament pentru slăbit. Adriana suferă și de hipertensiune arterială, iar medicamentul respectiv –  Wegovy –  este recomandat și pentru acest diagnostic. 

A discutat cu 4-5 medici, iar după câteva luni de gândire, la finalul verii anului trecut, a decis să înceapă tratamentul cu Wegovy. Înainte de asta, și-a facut analizele, a cântărit ce variantă de tratament i s-ar potrivi cel mai bine, dar și care sunt costurile.

Dr. Copcea: „Nu prescriem automat medicaţii, de orice fel ar fi, celor ce le doresc. Nu acesta e rolul medicului”

De altfel, medicii nu prescriu „niciodată la cerere” medicamente pentru slăbit, ci doar „în urma unei analize”, spune medicul diabetolog Adrian Copcea. „Nu prescriem automat medicaţii, de orice fel ar fi, celor ce le doresc. Nu acesta e rolul medicului.”

El adaugă că nu prescrie tratamente pentru slăbit nici „celor ce nu semnalează o foame foarte puternică și celor care nu fac investigaţiile medicale necesare, pentru a avea o foarte clară imagine asupra stării de sănătate, asta pentru că există diferite precauţii şi contraindicaţii.”

Criteriile oficiale de prescriere a medicamentelor pentru slăbit „sunt cele trecute în prospectele oficiale: obezitatea sau un anumit grad de suprapondere (indice de masă corporală peste 27 kg/mp) atunci când există comorbidităţi metabolice (hipertensiune arterială, steatoză hepatică, prediabet/diabet tip 2, sindrom de apnee obstructivă de somn, dislipidemii etc.)”, explică medicul.

Diferența între teorie și ce se întâmplă în realitate

Dar, admite medicul, „în practică, mulţi îşi procură în diferite feluri astfel de medicaţii, cu toate că ele nu ar trebui să nu treacă printr-un filtru medical serios. Dar, deocamdată, nu avem astfel de limitări, aşa cum avem, de exemplu, la medicaţia psihiatrică sau la antibiotice. Nu neapărat pentru că sunt extrem de periculoase, dar şi pe panta bună ar merita urmărite efectele.”

Adrian Copcea mai spune că a ajuns la „o concluzie personală”, după ce a ghidat mulți pacienți care iau medicamente pentru slăbit: „Sunt variante bune de a lua aceste tratamente dar şi variante proaste. Eu chiar încurajez persoanele tentate de aceste medicaţii să găsească o echipă cu medic şi cu dietetician cu experienţă în aceste tratamente, pentru ca felul cum decurge tratamentul să fie unul eficient şi sigur.” 

„De început tratamentele e uşor, dar cred că cea mai bună siguranţă pe perioada tratamentului o poţi avea dacă te şi consulţi cu specialişti care ştiu ce să urmărească şi cum”, adaugă dr. Copcea. 

În afara de diabetolog, medicamentele pentru slăbit mai pot fi prescrise și de medici din alte specialități, precum endocrinologi sau cardiologi.

„Nu sunt medicamente minune”

Despre medicamentul pe care îl ia, Adriana spune că „nu este un tratament minune. Este un suport.”

Iar dr. Adrian Copcea confirmă că tratamentele pentru slăbit „nu sunt medicamente minune. Dar e, totuşi, ceva bun că există medicamente care pot suprima eficient apetitul şi pot fi şi sigure.”

Medicul subliniază că „aceste tratamente nu slăbesc singure. Partea pozitivă ar fi că, atunci când «merg», ele practic reduc eforturile. Cu un apetit mai stăpânit e mai uşor de aplicat o restricţie calorică, iar deficitul caloric este baza intervenţiilor nutriţionale de slăbit”.

Medicamentul Wegovy, ales de Adriana împreună cu medicii ei, este recomandat persoanelor care au indice de masă corporală peste 33 și nu suferă de o boală cronică. În cazul celor cu boală cronică, el este recomandat începând de la indice de masă corporală 30. „Pentru că obezitatea este un risc în plus în afecțiuni cronice precum bolile cardiovasculare, diabet etc.”

Adriana a cântărit o perioadă decizia deoarece „mă încadram, dar tot nu eram convinsă dacă să încep sau nu acest tratament.”

Pe lângă acest tratament, spune ea, „ai nevoie de o echipă în jurul tău care să te ajute: medicul de familie, medicul specialist care îți prescrie tratamentul, psiholog. Cu ajutorul psihologului, de exemplu, poți să înveți să îți gestionezi emoțiile și să răspunzi la reacțiile din exterior”.

„Când începi să mai elimini din convingerile care nu îți fac bine, atunci se mai aranjează și lucrurile”, crede ea.

De la 107 kilograme a coborât sub 100

Adriana a pornit la drum cu o greutate de 107 kilograme atunci când a început tratamentul cu Wegovy.

De când a început, de la finalul verii trecute, a slăbit un kilogram în fiecare lună. Acum are sub 100 de kilograme.

Crede că ar fi avut cu 20 de kilograme mai puțin dacă ar fi ținut și dietă, însă nu și-a dorit și regim alimentar. „La mine, cuvintele «regim» sau «dietă» sunt blocate în creier. Am trecut de prea multe ori prin asta și am o reacție pe care nu o mai pot controla.”

„Cine nu trece prin așa ceva spune: «Eh, ce mare lucru?» ”, adaugă ea.

Așa că a decis ca, de data aceasta, să nu mai țină și dietă. „Am căutat să mănânc mai puțin. Medicamentul te face să mănânci mai puțin, să reduci cantitatea.”

„Avantajele individuale ale acestor tratamente, semnalate de mulţi pacienţi, ţin de constatarea foarte plăcută a unui apetit potolit”, confirmă dr. Adrian Copcea. „Dacă ele «merg», atunci e mai uşor de aplicat o nutriţie bună pentru slăbit. Pentru multe persoane e mai uşor de slăbit cu astfel de tratamente, exact pentru că se «anihilează» una din reacţiile corpului la restricţia de calorii, şi anume foamea.”

Adriana confirmă observațiile generale despre acest gen de medicamente: „Îți trimite semnale că ești sătul”

Wegovy este injectabil și se administrează o dată pe săptămână. Adriana spune că îi creează senzație de sațietate: „Îți trimite semnale că ești sătul.”

„Până să iau acest tratament”, mărturisește ea, „nu știu ce dereglare era în organismul meu sau ce se întâmpla, dar mă duceam la medicul endocrinolog după ce m-am operat și mi-am scos tiroida, și îi spuneam: «Domnule doctor, ce mă fac eu? Pentru că nu mai am centrul sațietății. Frigiderul este cel mai bun prieten al meu.» ”

De multe ori, răspunsul primit era „Trebuie să aveți mai multă voință”, își amintește ea. „Dar eu știam că ceva nu este în regulă.”

„Acest lucru ar trebui să fie normal: în momentul în care ești sătul, stimulii care pleacă de la stomac spre creier ar trebui să transmită că ești sătul. Însă dacă există dereglări hormonale, acești stimuli ajung mai târziu la creier sau semnalul că ești sătul e foarte slab. Iar din această cauză ai senzație de foame tot timpul.”

Adriana spune că noul tratament a ajutat-o „să simt că sunt sătulă, după ce mănânc”.

Poftele au rămas 

Are în continuare poftă de anumite alimente. „Dacă am poftă de ceva anume, mănânc. Dacă nu mănânc, apoi mănânc și mă simt vinovată, ar fi mai rău. Pentru că vinovăția se duce pe partea emoțională și îmi face rău. Prefer să mănânc mai puțin, dar să gust ce am poftă.”

„Despre componenta de eforturi e mai mult de zis”, o completează dr. Adrian Copcea: „Cu aceste tratamente trebuie făcut, neapărat, efortul de a avea o dietă bună, nu doar de a mânca mai puţin”, explică el.

Administrarea

Adriana cumpără, în fiecare lună, câte un pen cu 4 doze de medicament de la farmacie. Face injecțiile o dată pe săptămână. 

„Penul arată, pentru cei care fac insulină, la fel ca la insulină. Medicamentul se ține în frigider și se injectează în burtă”, spune Adriana.

Împreună cu medicamentul, Adriana a primit, de la producător, un kit care conține un șablon ce se pune pe burtă, în jurul buricului, și care ajută la administrarea precisă: „Șablonul respectiv are niște găuri, iar în acele găuri, îți poți face injecția. Ca să nu fie prea aproape de buric, să nu fie nici prea departe. La femei să nu se ducă prea mult spre ovare, să nu îți afecteze alte organe. Cu toate că nu ajunge acul până acolo, dar ești îndrumat în așa fel încât medicamentul să fie administrat corect și să își facă traseul pe care trebuie să îl facă prin organism.”

Adriana a pornit de la o concentrație de 0,25, apoi a trecut la 0,50, apoi la 1. „Pe măsură ce înaintezi cu tratamentul, crește doza. Medicul decide când treci la altă concentrație, în funcție de cum reacționezi la tratament”, explică ea.

„Sunt persoane care reacționează foarte bine încă de la prima doză, la 0,25. Ei pot sta mai mult pe doza de 0,25, nu trebuie neapărat să crească. Când constată că tratamentul nu mai funcționează, crește concentrația”, adaugă ea.

Adriana mai spune că producătorii acestor medicamente recomandă trecerea la altă doză o dată pe lună. „Dar, în același timp, le dau libertate medicilor să stabilească, în funcție de analizele tale și de răspunsul tău, dacă te mai țin pe acea doză sau o cresc.”

„Eu nu ştiu medicament care să nu aibă şi posibile efecte adverse”

Tratamentele pentru slăbit nu sunt lipsite de potențiale efecte adverse. „Sigur că există, eu nu ştiu medicament care să nu aibă şi posibile efecte adverse”, spune dr. Adrian Copcea, în dialogul cu HotNews. 

„Sunt şi marcate în prospecte”, adaugă el. Greaţa, diareea sau constipaţia sunt, spune medicul, „foarte frecvente şi frecvente”.

Alte efecte sunt mai puţin frecvente: „prospectele menţionează şi colecistita şi pancreatita acută”, potrivit medicului.

Unele efecte, explică Adrian Copcea, „pot fi de la felul cum decurge nutriţia asociată. Asta se întâmplă cel mai mult când medicamentele sunt luate fără discuţia cu un specialist: căderea părului, scăderea masei musculare etc.”

Scăderea masei musculare

„Un risc e legat de scăderea masei musculare, dacă nu sunt bine reprezentate proteinele şi nu se face şi o activitate fizică corespunzătoare. Un alt risc este cel al bolilor vezicii biliare, altele sunt legate de eventuale probleme ale stomacului. Cei ce iau medicaţiile şi nu se alimentează corespunzător au o altă paletă de riscuri, inclusiv căderea părului sau alte fenomene neplăcute datorate unui aport insuficient de proteine, vitamine, minerale sau alţi nutrienţi.”

Cele mai frecvente reacţii adverse pe care le-a întâlnit la pacienții săi au fost cele digestive, mai spune dr. Adrian Copcea.

„Relativ rar am întâlnit efecte chiar nesemnalate pe prospecte. De exemplu, unele persoane mi-au semnalat că efectiv se simt fără vlagă. Nu am avut cazuri de pancreatită sau de cancere tiroidiene, care apar pe diferite forme de avertismente. Mai nou se discută şi de o formă rară de neuropatie optică ce ar putea apărea la unul din preparate, dar nici acest efect nu l-am întâlnit.”

El le vorbește pacienţilor săi atât despre beneficii, cât şi despre riscuri: „Eu le dau şi variante «răstălmăcite» sub forma unor hârtii scrise de mine. Medicina modernă e una a deciziei împărtăşite, oamenii citesc, îşi pun întrebări. De cele mai multe ori s-a întâmplat ca cel sau cea din faţa mea să ştie tot ce am avut să-i zic, doar să mă întrebe dacă în experienţa mea am întâlnit frecvent sau rar vreuna din situaţii.”

A avut inclusiv pacienți care au renunțat la tratament, din cauza efectelor adverse. „Am avut şi periodic avem. De multe ori mi se întâmplă şi mie să opresc un astfel de tratament dacă nu are efectele scontate.”

Reacția care a făcut-o pe Adriana să își administreze tratamentul seara: „Până dimineața, se mai diminuează”

Când a făcut prima injecție, era dimineață și Adriana își amintește că a simțit senzație de greață. „Nu știam că o să apară. A trebuit să plec cu mașina. Am fost atentă, am putut să conduc. Dar nu am fost cum sunt eu în mod normal. Ești funcțional, numai că reflexele nu sunt atât de bune. ”

Din acest motiv, a decis să își administreze tratamentul seara: „Până a doua zi dimineață, se mai diminuează această senzație.”

Adriana a simțit, în timp, și alte efecte secundare, precum arsuri la stomac, dureri de cap și constipație. Efectele secundare au apărut mai ales atunci când a trecut la o concentrație mai mare de substanță în injecții.

„Arsurile la stomac, spre exemplu, eu mi le linișteam cu apă minerală sau cu apă plată. Așa îmi diminuam arsurile, iar când se mai calmau, puteam să și mănânc. Când erau arsurile mai puternice nu puteam să mănânc.”

„Aceste lucruri le înveți pe parcurs, dacă nu ți le spune nimeni. Medicii nu știu întotdeauna toate astea. Ei îți spun că poți să ai constipație, că poți să ai arsuri. Firmele producătoare îți dau niște kituri unde să citești și să vezi cam care pot fi reacțiile adverse și cum poți să le combați. Așa am aflat că pot să combat cu apă arsurile, uitându-mă în instrucțiunile de la firmă”, povestește ea.

A avut de 2-3 ori și dureri de cap, „care au trecut ușor cu pastile. Și constipație. Pentru constipație, fie am grijă să mănânc salate sau tot felul de legume, ori iau tratament.”

Dar nu s-a gândit niciodată să renunțe, din cauza efectelor adverse. Nu au fost atât de puternice.

„În funcție de cum reacționezi”

Adriana este, acum, aproape de jumătatea drumului: urmează să treacă la doza maximă. „Acum ar fi bine să încep să scad și mai mult în greutate și să ajung la greutatea pe care mi-o doresc. Iar după aceea, după ce am atins greutatea respectivă, să încep să scad concentrația.”

Odată cu acest pas, are de gând să introducă și sportul: „Trebuia de la început, dar acum trebuie neapărat, pentru tonusul muscular. Altfel, există risc de sarcopenie: dacă scazi prea mult, brusc, în greutate sunt afectați mușchii. Iar ei nu își mai revin, nici cu mers la sală și ridicat greutăți. În momentul în care se începe tratamentul și se slăbește brusc, faci și mișcare, neapărat.”

Pentru față, pentru a nu i se lăsa pielea de la slăbit, Adriana spune că a făcut masaje faciale.

Până acum, a simțit efecte adverse mai intense în special în momentele în care a făcut trecerea la un nivel mai mare de concentrație.

Cât costă

La recomandarea medicului, Adriana a început tratamentul cu doza cea mai mică de Wegovy, de 0,25, care costa puțin peste 700 de lei pentru patru penuri preumplute. Se ia câte unul pe săptămână.

Odată cu creșterea treptată a nivelului de concentrație, crește și prețul. „Concentrația pe care o iau eu acum costă 955 de lei lunar. În curând voi trece la o concentrație mai mare, care va fi puțin mai scumpă.”

Pentru patru penuri cu concentrația maximă de medicament, necesare o lună, ea va plăti puțin peste 1.000 de lei pe lună pentru cele 4 doze.

Drumul continuă

În cazul medicamentului Wegovy, pe care îl ia Adriana, durata de administrare recomandată de producător este limitată la un an.

După ce va ajunge la concentrația maximă, pe care o va lua o perioadă, va trece la scăderea progresivă a dozelor: de la cea mai mare către cea mai mică. „Se ia tot descrescător: de la cea mai mare doză către cea mai mică. Nu se scoate brusc medicamentul, ci trebuie mers înapoi, de unde ai pornit.”

Adriana știe însă că, fără schimbări reale, pe termen lung, kilogramele pot să revină rapid. „Sunt persoane care au luat tratament pentru slăbit, au slăbit foarte mult și au fost mulțumite. După ce l-au întrerupt, au început să ia în greutate un kilogram pe săptămână. Și s-au dus la nutriționist să le spună ce să facă. Nu au scăzut, dar au reușit să se mențină făcând anumite combinații alimentare. De aceea e bine să menții. Altfel, greutatea se adaugă mult mai repede decât ai dat-o jos.”

„Cheia este tot alimentația”, spune ea. „Tratamentul ajută și este un suport”, dar „până la urmă, cantitatea de mâncare pe care o introduci în organism, calitatea ei, acestea sunt tratamentele minune.”

„În acest interval, în care iei medicamentul, tu, ca pacient, ai timp să îți reglezi alimentația. Să înveți să mănânci, cum și cât să mănânci, astfel încât să scazi în greutate, iar apoi să te menții fără ajutorul medicamentului.”