Trump are un precedent cu Groenlanda: cum au cumpărat SUA un teritoriu al Danemarcei cu un secol în urmă / Povestea celor trei insule din Oceanul Atlantic 

Trei insule din Caraibe, mai apropiate de Havana decât de Washington sau Copenhaga, au fost daneze, apoi au fost cumpărate de americani, iar locuitorii lor nu au nici astăzi drept de vot la alegerile prezidențiale din SUA. 

• La finalul secolului XIX și începutul secolului XX, unul dintre motivele cumpărării insulelor a fost îngrijorarea SUA legată de securitatea sa economică, argument invocat și astăzi în cazul Groenlandei. Numai că atunci sistemul de drept internațional era mult mai puțin elaborat decât este astăzi.

Comentariile președintelui ales al SUA, Donald Trump, privind preluarea controlului asupra Groenlandei, teritoriu al Danemarcei, au stârnit uimire, îngrijorări și denunțări din partea aliaților NATO. Însă cu un secol în urmă SUA chiar au cumpărat un teritoriu danez, e adevărat că sub presiunea amenințărilor.

Cu peste un secol în urmă, SUA au cumpărat cu succes un teritoriu danez din Caraibe, 3 insule cunoscute astăzi sub numele de Insulele Virgine Americane: Saint Croix, Saint John și Saint Thomas. 

Încercuite cu roșu, Insulele Virgine Americane.

Suprafața totală a arhipelagului care include și în jur de 50 de insule mult mai mici este de 346,4 de kilometri pătrați. Potrivit ultimelor date oficiale, insulele au o populație de 87.146 de locuitori, dintre care peste 70% sunt americani de culoare.

Cum a ajuns Danemarca să aibă colonii tocmai în Caraibe

Povestea legăturii Danemarcei cu insulele din Caraibe este una de ambiții comerciale și geopolitice în perioada epocii moderne timpurii.

În secolul al XVII-lea, puterile europene erau angajate într-o cursă intensă pentru a exploata resursele Lumii Noi. Danemarca, deși mai mică și mai puțin influentă decât imperiul spaniol, britanic sau francez, și-a extins flota comercială și a fondat mai multe forturi și avanposturi comerciale în Africa, Asia și America de Nord. 

Urmând modelul Imperiului Britanic cu a sa Companie a Indiilor de Est, Danemarca a creat în 1671 Compania Daneză a Indiilor de Vest și Guineei. 

Compania avea ca scop administrarea coloniilor daneze din Caraibe și dezvoltarea în special a comerțului cu zahăr și tutun, extrem de profitabile la vremea respectivă.

Danemarca a preluat controlul asupra insulei Saint Thomas între 1665 și 1672, urmată de achiziționarea insulei Saint John în 1718. Mai târziu, în 1733, a cumpărat insula Saint Croix de la Franța. Aceste trei insule au devenit Indiile de Vest Daneze, Insulele Virgine Americane de astăzi.

Deși erau considerate prea puțin profitabile de marile puteri coloniale europene, motivația principală a Danemarcei în colonizarea lor a fost tot potențialul economic al plantațiilor de trestie de zahăr, susținute de munca sclavilor importați din Africa. Sclavii au devenit o componentă cheie a economiei coloniilor daneze din Caraibe, ele luând parte la comerțul transatlantic cu sclavi.

Cum au ajuns SUA să fie interesate de Indiile de Vest Daneze

După abolirea sclaviei de către statul danez în 1847, locuitorii recent eliberați de pe insule s-au zbătut să obțină câștiguri din terenurile și plantațiile epuizate, care erau mici și învechite în comparație cu operațiunile industriale mai noi din Statele Unite și insulele mai mari din Caraibe.

Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, Danemarca găsea din ce în ce mai costisitoare administrarea Indiilor sale de Vest. Totuși, încă din perioada Războiului Civil American (1861-1865), SUA urmăreau insulele ca pe un posibil atu economic și de securitate națională. Acest interes se datora faptului că oficialii americani considerau că insulele ar putea proteja interesele economice ale SUA în Caraibe. De asemenea, existau temeri că o putere străină ostilă ar putea prelua controlul asupra lor înainte ca SUA să o facă.

„În anii 1880 și 1890, suspiciunile erau îndreptate în principal împotriva Germaniei, care își manifesta interesul față de America Latină”, a scris istoricul răposat Isaac Dookhan într-o ediție a revistei Caribbean Studies. „Faptul că compania germană de transport maritim Hamburg-American Line folosea St. Thomas ca stație obișnuită de realimentare tindea să exacerbeze aceste suspiciuni”, a mai explicat el.

Primele negocieri între SUA și Danemarca au început în 1865, chiar anul în care s-a încheiat Războiul Civil. Secretarul de stat William Henry Seward a negociat cu succes un tratat cu Danemarca pentru cumpăra insulele în 1867, dar Senatul l-a respins. Acest lucru s-a datorat în parte unui sentiment anti-expansionist care a apărut imediat după Războiul Civil, dar și unor dispute politice interne în SUA.

Negocierile au fost reluate în anii 1890, dar au fost abandonate odată cu izbucnirea Războiului Hispano-American în 1898. În urma acelui război, SUA au obținut Puerto Rico în Caraibe, precum și Guam și Filipine în Pacificul de Vest. 

Acum o putere imperială, SUA au negociat din nou cumpărarea insulelor daneze în 1902, dar de data aceasta înțelegerea aprobată de Senatul american a căzut în legislativul de la Copenhaga.

SUA au preluat în cele din urmă insulele în timpul Primului Război Mondial

În 1915, teama de o posibilă preluare germană a insulelor a motivat SUA să facă o nouă încercare de a le cumpăra. Președintele Woodrow Wilson și secretarul său de stat Robert Lansing se temeau că Germania ar putea anexa Danemarca și lansa atacuri din Indiile de Vest Daneze asupra rutelor maritime din largul SUA.

Liderii danezi de la momentul respectiv s-au împotrivit însă ideii de a ceda insulele și locuitorii lor majoritar de culoare Statelor Unite, care încă practicau segregarea pe bază rasială.

Furios din această cauză, Lansing a insinuat că, dacă Danemarca nu va vinde insulele Statelor Unite, Washingtonul ar putea pur și simplu să le ia cu forța pentru a împiedica Germania să le preia. A fost o tactică de intimidare care a funcționat.

Dorind să evite un atac al SUA, Danemarca fiind în acel moment o țară neutră în Primul Război Mondial, Copenhaga a negociat un tratat de vânzare a insulelor. Președintele Wilson l-a semnat pe 16 ianuarie 1917. Pe 31 martie 1917, după ce organizat un referendum pentru aprobarea înțelegerii, Danemarca a transferat oficial guvernarea insulelor către SUA, iar Statele Unite au plătit în schimb statului danez 25 de milioane de dolari, echivalentul în monede de aur din Trezoreria de la Washington.

Transferul insulelor nu a fost lipsit de controverse

Trecerea sub suveranitatea SUA nu a însemnat automat însă și primirea cetățeniei americane pentru locuitorii St. Thomas, St. John și St. Croix. În 1920, secretarul american de stat de la momentul respectiv a precizat că locuitorii insulelor aveau „naționalitate americană”, dar nu și „statutul politic de cetățeni”. Aceasta s-a schimbat abia în 1932, când locuitorii din Insulele Virgine au obținut cetățenia americană. 

Dreptul de vot a fost o altă luptă, locuitorii câștigând dreptul de a-și alege propriul guvernator abia în 1970. 

În prezent, Insulele Virgine Americane sunt organizate ca teritoriu neîncorporat al SUA, ceea ce înseamnă că americanii de aici își pot alege un delegat în Congresul de la Washington, însă acesta poate doar să participe la dezbateri, nu și să voteze asupra proiectelor de lege. La fel ca locuitorii celorlalte teritorii neîncorporate ale SUA – Puerto Rico, Guam, Samoa Americană și Insulele Mariane de Nord – cei din Insulele Virgine nu au drept de vot la alegerile prezidențiale din SUA.

Acest lucru se datorează particularității sistemului electoral american, în care președintele este ales formal de către Colegiul Electoral în urma votului popular. Cele 5 teritorii neîncorporate nu au însă niciun delegat în Colegiul Electoral. Acest lucru este rezervat doar celor 50 de teritorii organizate ca state constituante ale SUA.

La nivel internațional, Insulele Virgine Americane sunt mai degrabă cunoscute datorită statutului lor de paradis fiscal. De exemplu, Uniunea Europeană le include pe lista sa a celor 11 jurisdicții care refuză să coopereze cu autoritățile europene.

Ce spune Trump despre Groenlanda, ce spune Danemarca

Întrebat explicit, în timpul unei conferințe recente de presă, dacă exclude folosirea forței pentru a prelua controlul asupra Groenlandei și a Canalului Panama, despre care Trump spune că a ajuns sub controlul Chinei, el a refuzat să facă acest lucru. „Nu, nu pot să te asigur de asta. Te referi la Groenlanda și Canalul Panama, nu îți pot oferi asigurări în privința niciuneia dintre cele două”, i-a răspuns Trump jurnalistului care a formulat întrebarea.

„Groenlanda a spus clar că nu este de vânzare” și „aparține groenlandezilor”, a răspuns premierul danez Mette Frederisken. Ea a reiterat poziția formulată de Copenhaga în timpul primului mandat al lui Trump, când acesta a vehiculat ideea cumpărării insulei, cea mai mare din lume care nu este considerată un continent, precum Australia.

Ministrul danez de externe Lars Loekke Rasmussen a întărit comentariile lui Frederiksen, afirmând că Groenlanda, o fostă colonie daneză care a primit dreptul de a se guverna singură, cu un parlament și guvern propriu, poate deveni independentă, dar nu un teritoriu american.

Comentariile lui Trump vizavi de eventuala preluare a controlului asupra teritoriului danez au fost taxate în termeni atipici de duri de Franța, dar și Germania, cele mai mari cancelarii europene. „În discuțiile mele cu partenerii noștri europeni, a apărut o anumită lipsă de înțelegere în ceea ce privește declarațiile recente venite din SUA”, a ținut să puncteze cancelarul Olaf Scholz, cunoscut altfel pentru declarațiile sale rezervate.

Surse: History.com, The Conversation, U.S. State Department, Encyclopedia Britannica.