TVA crește la 21%. Cum sunt afectate buzunarul tău și economia. „Mie îmi place iaurtul grecesc produs în România”

Șef al secției economice de la HotNews, Dan Popa, este unul dintre jurnaliștii care, de decenii, citește zilnic de la Financial Times la rubricile economice ale site-urilor japoneze sau grecești, dar continuă să vorbească către oameni, explicând efectele concrete ale politicilor economice asupra vieții lor. Astăzi, el arată felul în care creșterea TVA ne poate modela viitorul imediat. 

De-a lungul anilor, am fost de mai multe ori martor la modul în care deciziile Guvernului mi-a dat peste cap planurile de pe o zi pe alta. Una dintre cele mai directe și, aș zice, uneori dureroase măsuri, este majorarea taxei pe valoarea adăugată (TVA). Deși pare o simplă ajustare contabilă, impactul ei se resimte rapid în fiecare familie și în micile business-uri.

Efectul de domino pornește de la raft și se termină în buzunar la noi

Când guvernul decide să majoreze TVA-ul, primul și cel mai evident efect este creșterea prețurilor pentru consumatori. Potrivit analizelor BNR, creșterea cu un punct procentual a TVA se duce în inflație în proporție de 60%. 

La două puncte procentuale creștere, scumpirile ar eleva inflația cu 1.2 puncte procentual. 

Aceasta nu este o teorie economică abstractă, ci o realitate imediată pe care o vom simți cu toții la casa de marcat a supermarketului, la pompă sau când plătim factura la telefon. Firmele, confruntate cu costuri operaționale mai mari, nu au adesea altă opțiune decât să transfere această povară fiscală către clientul final. Rezultatul? Un cost al vieții mai ridicat, după cum a explicat și profesorul Mircea Coșea.

Bani mai mulți cheltuiți pentru aceleași bunuri și servicii înseamnă, inevitabil, o putere de cumpărare redusă. Cu alte cuvinte, salariul meu sau al tău, indiferent cât de mare ar fi, va putea cumpăra mai puține lucruri. Este o erodare silențioasă, dar constantă, a bunăstării fiecăruia dintre noi. 

Cine va fi cel mai rău lovit

Din perspectiva mea, cel mai critic aspect al unei majorări de TVA este natura sa regresivă. Acest termen tehnic ascunde o realitate dură: familiile cu venituri mici sunt lovite cel mai puternic. De ce? Pentru că o proporție semnificativ mai mare din venitul lor este cheltuită pe bunuri și servicii esențiale – alimente, utilități, transport – toate supuse creșterii de TVA-ului. 

Spre deosebire de gospodăriile mai înstărite, care își pot permite să economisească sau să investească o parte mai mare din venit, cei cu bugete restrânse nu au această flexibilitate. Ei sunt prinși într-o menghină, forțați să facă compromisuri adesea dureroase în ceea ce privește calitatea sau cantitatea bunurilor esențiale.

TVA la iaurt

Impactul creșterii TVA nu se oprește la consumatori. Firmele,  în special cele mici și mijlocii, se confruntă cu decizii dificile. 

Ce să facă? Vor absorbi o parte din creșterea TVA-ului, fiindu-le afectate profiturile, sau o vor transfera integral clienților, riscând să-și piardă competitivitatea? Nu există soluție simplă, alegi între două rele.

Dincolo de această dilemă mai  există și o povară administrativă: actualizarea sistemelor contabile și de facturare, proces care nu este lipsit de costuri sau de timp. Mai mult, constrângerile privind fluxul de numerar pot deveni o problemă reală pentru companiile mai mici, care se luptă să se adapteze noilor costuri. 

Desigur, scopul primordial al unei astfel de măsuri este creșterea veniturilor guvernamentale. Banii suplimentari pot fi folosiți pentru a finanța servicii publice esențiale, a reduce datoria publică sau a acoperi deficitele bugetare. Numai că, e posibil ca speriați de creșterile de prețuri, oamenii să consume mai puțin sau mai ieftin, iar încasările Statului din TVA să fie mai mici. 

Și am să vă dau un exemplu: mie îmi place iaurtul grecesc produs în România (majoritatea sunt făcute la noi). Îl iau cu 10 lei, plus, minus. La acest preț, statul ia 0,8 lei lei reprezentând TVA (la o cotă de 9%). Dacă TVA creste la 21%, iaurtul meu ar urma să coste 11,5 lei, iar TVA-ul de colectat ar fi de circa 2 lei. 

Numai că eu n-o să-mi mai iau iaurtul preferat ci unul marcă privată, care costă 5 lei (din care TVA=0,87 lei). Preț din care statul va colecta mai puțini bani din TVA decât înainte.

Însă, ar trebui să ne întrebăm mereu: care este costul social al acestei creșteri de taxe și de ce îl punem tot în spatele oamenilor?

„Nu poți schimba direcția vântului, dar poți ajusta pânzele”

Experiența ne-a arătat că reacțiile publicului la o majorare de TVA sunt previzibile. Observăm o schimbare rapidă a obiceiurilor de consum: oamenii încep să cheltuiască mai puțin pe bunuri neesențiale, caută alternative mai ieftine și sunt dispuși să facă compromisuri în ceea ce privește calitatea. 

Sensibilitatea la preț crește exponențial, iar consumatorii devin adevărați „vânători” de oferte și reduceri.

Această prudență se reflectă și într-o încredere redusă a consumatorilor în economie, ceea ce poate duce la o spirală descendentă a cheltuielilor. În plus, majorările de TVA, percepute ca fiind nedrepte, alimentează adesea nemulțumirea publică și amplifică nemulțumirea generală, alimentând curente politice nepotrivite.

Cum să ne protejăm: Strategii practice

Dincolo de analizalizele macro, ce putem face pentru a ne proteja?

Ajustează-ți bugetul și planifică-ți atent cheltuielile: Revizuiește-ți bugetul personal. E enervant, dar necesar. 

Prioritizează achizițiile esențiale și identifică unde poți reduce cheltuielile ne-esențiale. O planificare riguroasă te poate ajuta să atenuezi mai ușor scăderea puterii de cumpărare.

Compară prețurile și caută alternative: Devino un consumator inteligent. Caută activ oferte mai bune, mărci alternative cu costuri mai mici și profită de reduceri. E obositor, dar necesar.

Pentru proprietarii de mici afaceri, revizuiți-vă cu atenție strategiile de preț. Poate fi necesar să absorbiți o parte din creșterea TVA-ului pentru a vă putea păstra clienții, compensând prin îmbunătățirea eficienței operaționale. Transparența față de clienți este cheia menținerii încrederii. Suntem cu toții în aceeași barcă, în care nu decidem noi cum bate vântul, dar controlăm velele.