Un an de la Revolutia Borfasilor. Spre ce merge Romania?

Romania continua soft ce a inceput hard acum un an. Guvernul Ponta se decupleaza metodic de modelul occidental de tara si de standardele europene, insa cu mai mult tact, rabdare si discretie decat in 2012. La un an de la Revolutia Borfasilor, numita asa din cauza numarului mare de cercetati penal din afaceri si politica mobilizati in spatele actiunii de suspendare a presedintelui Traian Basescu, USL a adoptat o serie de masuri in economie, justitie, educatie si in plan politic menite sa intareasca controlul unei oligarhii politico-financiare asupra statului. In tot Estul Europei climatul democratic s-a deteriorat in ultimele luni, dar Romania face caz de stabilitatea sa politica intr-o mare de crize.

Directia nu putea fi alta. Acum un an, premierul Victor Ponta si aliatii sai din USL, Crin Antonescu si Dan Voiculescu, au orchestrat o actiune de puci parlamentar impotriva presedintelui cu scopul de a prelua puterea totala. Doar asta le garanta linistea, doar asa puteau tempera actiunile unei justitii iesite de sub comanda politica. Chiar daca nu au obtinut alungarea lui Traian Basescu de la Cotroceni, actiunea de preluare a puterii totale si de control discretionar asupra resurselor publice a reusit.

In doua monitorizari realizate la fiecare trei luni de la Guvernare, HotNews.ro a identificat un regres masiv de la standardul occidental: mari privatizari esuate, alungarea managementul privat din companiile de stat, eliminarea licitatiilor la regii si companii de stat, slabirea mecanismelor de verificare si control la achizitii publice, mentinerea unor ministri judecati pentru coruptie in ciuda presiunilor UE, distrugerea reformelor din educatiei, dezastrul de la ICR si distrugerea rapida a unui bun muncit an de zile, trocul politic intre presedintele Basescu si premierul Ponta la numirea noilor procurori sefi, incetinirea vizibila a ritmului DNA, Parchetului General si ANI.

Au mai ramas cateva mari dosare pe masa judecatorilor, mostenite din trecut, dar nu s-au mai deschis altele noi. S-ar adauga apoi la inventarul marii decuplari elaborarea unui proiect de revizuire a Constitutiei puternic contestat de specialisti, care face din Parlament o superputere in stat, goleste institutia prezidentiala de atributii si intareste controlul politic asupra magistratilor.

Romania a inregistrat regrese notabile si la capitolul standarde politice: majoritatea de 70% din Parlament are parte de opozitie slaba, faramitata, macinata in razboie interne si de o presa in general prietenoasa, cel putin trei televiziuni de stiri fiind apropiate de PSD sau PNL. Aceasta este inca o schimbare majora de atmosfera, de fapt esentiala. Guvernul Boc era tratat cu ostilitate de televiziunile controlate de politicieni si de moguli indiferent de situatie.

Sub guvernarea Ponta, aceleasi televiziuni se comporta evazionist, evita marile teme sau le trateaza superficial. In tot cazul, falsifica agenda publica astfel incat cresterile de preturi, anularea regulilor care limitau furtul din banii publici nu mai contrariaza pe nimeni. Personajele acuzate de coruptie nu starnesc revolta acestor posturi TV, ci un straniu sentiment de solidaritate.

Presedintele Traian Basescu si premierul Victor Ponta au semnat imediat dupa alegeri un acord de coabitare menit sa aplaneze efectele crizei politice si sa prezinte Romania drept un stat guvernabil in ochii investitorilor si Occidentului ingrijorat. Din punct de vedere politic, Romania pare astazi o tara mai stabila, dar din punct de vedere practic, dar statul a intrat in recul masiv, cu girul presedintelui in functie. Traian Basescu a criticat mai vocal doar modificarile aduse Constitutiei, dar cu aceasta iesire nu se plaseaza in mod necesar in afara coabitarii. E inca neclar daca Victor Ponta isi doreste cu adevarat modificarile adoptate in comisia speciala condusa de Crin Antonescu, dovada cateva iesiri din timpul dezbaterilor care au subminat procesul revizuirii.

Ceea ce Guvernul Ponta si USL continua sa puna in discutie este modelul occidental de tara, dominat de reguli clare, de valori si principii democratice. Liderii USL, in special Crin Antonescu si Dan Voiculescu, au contestat explicit in vara anului trecut orientarea pro-UE si pro-americana a Romaniei, sub sloganul „Romania a devenit colonia Occidentului”. Acum, Victor Ponta intalneste importanti lideri europeni la Bruxelles, este primit la Berlin de Angela Merkel, cea care devenise anul trecut tinta ironiilor USL, fiind trecuta in capul listei „basistilor” din afara Romaniei, la pachet cu administratia SUA.

Strategia s-a schimbat radical. Crin Antonescu si Dan Voiculescu, prin Antena 3, au renuntat la tonul belicos. Au incercat sa se rebrenduiasca, prezentandu-se in mod strident, prin actiuni propagandistice, drept pro-europeni. Aceasta noua fatada nu poate camufla totusi realitatea: deciziile adoptate de majoritatea USL plaseaza Romania in afara spatiului UE. Puciul de anul trecut continua, cu diferenta ca tactica blietzkrieg a fost abandonata si inlocuita cu strategia pasilor marunti, cu razboiul de uzura.

Din pacate, la Bruxelles se simte o oarecare oboseala fata de Romania. Trocul politic la numirea noilor procurori sefi, ignorarea criteriilor de performanta si transparenta cerute de Bruxelles au trecut netaxate la nivelul de oficiali UE. Doar purtatorul de cuvant al Comisiei si-a exprimat o nemultumire vaga dupa „laptele varsat”, invitand totusi la optimism. Ambasadele SUA si Marii Britanii au salutat compromisul.

Fata de Romania in particular si Estul Europei in general, Occidentul manifesta saturatie si dezinteres crescand. „Romania si Bulgaria sunt in mod fundamental neguvernabile”, a declarat recent comisarul pentru energie, care avea sa-si mai nuanteze declaratiile, insa a exprimat o exsperare generalizata. Cu o Bulgarie gata sa instaleze la sefia unui serviciu secret un mogul media, o tara la mana crimei organizate si o Romanie la mana catorva moguli, starea de spirit nici nu poate fi alta.

Pana la urma, atata poate Romania. Si apoi, cinic vorbind, asta e realitatea: guvernabila sau nu, Occidentul va discuta cu orice guvern ajuns la putere cu o majoritate de 70% in Parlament. Dar tot o realitate este si faptul ca Bruxelles-ul s-a cam plictisit de eternele probleme ale „copiilor-problema”. Romania nu se mai poate baza la fel ca acum un an pe sprijinul Occidentului, macinat de propriile crize. La acestea se adauga disensiunile aparute intre Europa si Statele Unite din cauza acuzatiilor de spionaj, instalarea neincrederii intre aliati.

Caderea proiectului Nabucco, diminuarea interesului Statelor Unite pentru regiune si activarea Moscovei in regiune, interes manifestat cel putin prin vizita la Bucuresti a secretarului Consiliului de Securitate al Rusiei, Nicolai Patrusev, la initiativa rusilor, indica faptul ca occidentalizarea regiunii nu este un proces ireversibil. Dimpotriva, o recadere in sfera de influenta a Rusiei este oricand posibila. Ca Moscova a iesit la vanatoare, stim deja. Ca avansurilor sale i se raspunde cu deschidere, iarasi putem nota.

Pe 6 decembrie 2012, fostul secretar de stat american, Hilary Clinton, a denuntat, cu cateva ore inaintea unei intalniri cu omologul sau rus Serghei Lavrov, „o miscare destinata sa re-sovietizeze regiunea „, referindu-se la proiectul unei uniuni comerciale intre Rusia si foste republici sovietice. Ulterior, a avertizat asupra pericolelor la adresa valorilor democratice si a drepturilor omului in anumite tari europene si din Asia Centrala, mentionand cu ingrijorare ca „exista semne de recul democratic in Ungaria si atacuri la adresa procesului constitutional in Romania”.

Nu este foarte clar astazi cine a invins in acest razboi nevazut al negocierii sferelor de influenta. Veti spune ca problema s-a transat cand Romania a intrat in UE si NATO. Fals. Pe harta marilor puteri, nimic n-a ramas batut in cuie de-a lungul istoriei.

Stim doar ce s-a intamplat in trecut cu aceasta tara de frontiera, aflata mereu la granita marilor imperii. Racordarea la occident a produs mereu forme fara fond, adica institutii, principii si valori ale caror radacini nu au reusit sa patrunda adanc in spiritul natiunii, astfel ca au fost usor de daramat. Etica protestanta a muncii si spiritul capitalismului nu se prea potrivesc cu o tara mai aproape ca traditie si mentalitate de Turcia si Grecia. Romania a pendulat intreaga sa istorie intre Orient si Occident, inregistrand scurte procese de occidentalizare fortata, de aculturatie, urmate de lungi perioade de stagnare sau chiar regres. De ce acum ar fi altfel?