Un an slab pentru Cannes, un an bun pentru "The Square", care castiga la Palme d'or

Juriul prezidat de Pedro Almodóvar a anuntat in aceasta seara un palmares surprinzator care inchide o editie aniversara, a 70-a, ce a stralucit prin absenta unor competitori reali. Drama activista “120 battements par coeur” de Robin Campillo a primit Grand Prix, iar “Loveless” de Andrei Zviaghintev a luat Premiul Juriului.

Dupa experienta de anul trecut, cand juriul a dat premii in mare parte unor filme care nu intrunisera aprecierile unanime ale criticilor, in acest an juriul prezidat de spaniolul Pedro Almodóvar a oferit parte lui de surprize.

La Palme d’or rasplateste un film bine primit de critici, dar care nu fusese dat ca favorit pentru trofeu. Filmul suedezului Ruben Östlund e o satira plasata in lumea artei si a fost laudat pe Croazeta mai ales pentru lansarea pe plan international a unui actor olandez de teatru foarte cunoscut in tara lui, Claes Bang, care joaca aici rolul curatorului unui muzeu suedez.

Cum nu am reusit sa vad filmul – chiar in momentul proiectiei de presa scriam prima corespondenta pentru HotNews.ro., o sa citez publicatia Variety care scria ca, dupa surpriza placuta cu “Force majeure”, Ostlund livreaza o alta poveste de suspans psihologic, dar nu la fel de majora.

Clip “ The Square”:

“Deliberarile au fost grele (engl. tough)”, spusese Almodóvar pe covorul rosu, inaintea ceremoniei de inchidere. Pentru ca al doilea premiu ca importanta i-a fost acordat dramei activiste “120 battements par coeur” de Robin Campillo, istoria grupului militant pentru drepturile bolnavilor de SIDA Act Up – Paris, e clar ca batalia pentru trofeu s-a dat intre aceste doua filme.

In acest an, presa a cazut de acord ca rolurile feminine nu au fost la inaltime, asa ca premierea Diane Krüger pentru “Aus dem nichts” de Fatih Akin a fost o surpriza pana si pentru ea. Actrita germana aflata la primul sau film in limba materna, (pana acum a lucrat numai in strainatate), interpreteaza rolul unei femei al carei sot a fost ucis intr-un atentat terorist.

Trailer “In the Fade” / ““Aus dem nichts”:

Premiul pentru interpretare masculina i-a fost acordat lui Joaquin Phoenix pentru “You Were Never Really Here”, de Lynne Ramsay, ultimul film prezentat in Competitie. Actorul american joaca in acest thriller rolul unui veteran de razboi care se straduieste sa salveze o fetita din ghearele unei retele de prostitutie. Filmul a fost foarte bine primit si de critici, aproape la fel de bine ca “Loveless” de Andrei Zviaghintev, juriul oferindu-i si un al doilea premiu, ex-aequo, Premiul pentru scenariu.

Teaser “You Were Never Really Here”:

Andrei Zviaghintev s-a multumit cu Premiul Juriului dupa ce filmul sau, “Loveless”, a condus in topul optiunilor criticii inca de la inceputul festivalului. Dar rusul nu si-a aratat dezamagirea.

Joaquin Phoenix nu se astepta sa castige, de aceea a venit la ceremonie in frac si tenisi. Primul lucru pe care l-a spus cand a urcat pe scena sa-si ridice premiul a fost sa-si ceara scuze ca nu e incaltat corespunzator.

Surprinzator, Sofia Coppola a fost recompensata cu Premiul pentru regia lui “The Beguilded”, desi cronicile de intampinare au fost moderate, presa apreciind remake-ul sau dupa “The Beguilded” (1971) de Don Siegel, dar fiind de parere ca in spatele esteticii filmului nu e prea multa substanta.

Trailer “The Beguilded”:

Premiul pentru scenariu a fost acordat ex-aequo filmelor “The Killing of a Sacred Deer” de Yorgos Lanthimos si “You Were Never Really There” de Lynne Ramsay. Primul e inspirat din tragedia greaca si infatiseaza odiseea familiei unui medic (Colin Farrell) care trebuie sa platesca un pret greu pentru uciderea din neglijenta a unui pacient.

Premiul Special cu ocazie celei de-a 70-a editie a festivalului i-a fost acordat lui Nicole Kidman, pentru a saluta faptul ca reprezentanta lui a participat in acest an cu nu mai putin de patru filme in Selectia Oficiala, dar si pentru a omagia o legenda vie a cinemaului american si mondial.

Scurta istorie

„Anul trecut juriul nostru din noua persoane a fost o fiara cu noua capete”, i-a spus George Miller criticului Eric Kohn de la IndieWire, care a fost anul acesta in juriul sectiunii Semaine de la Critique. Tatal lui Mad Max a facut parte in 2016 din juriul care a dat unul dintre cele mai contestate palmaresuri din toate timpurile, reusind anti-performanta de a nu da nici un premiu filmului cel mai apreciat de critica, coproductia germano-austriaca „Toni Erdmann”, de Maren Ade.

„Daca am fi fost jurati la un proces de omor, ar fi fost groaznic pentru ca te poti insela foarte usor”, i-a spus Miller lui Kohn si a recunoscut ca a dat nas in nas cu Ade la Cannes. De fapt, nemtoaica ar fi fost cea care s-a dus la Miller la petrecerea de sarbatorire a 70 de ani de festival si i-ar fi spus: „Te iert”. Oare chiar l-o fi iertat?

De foarte putine ori juriul si criticii pica pe acelasi film. Unul dintre exemplele cele mai recente (desi a implinit anul acesta 10 ani ) e “4 luni, 3 saptamani si 2 zile”, de Cristian Mungiu, care a devenit “le chouchou de Cannes” inca din debutul festivalului si a ramas asa pana dupa festivitatea de inchidere.

Istoria festivalului consemneaza momentele intense doar atunci cand membrii juriilor decid sa vorbeasca. E cazul lui Stephen Frears, care a condus juriul ce l-a premiat pe Mungiu in 2007. Intr-un interviu din 2013 pentru BBC acesta a recunoscut ca a luptat ca patru filme preferate de el sa intre pe lista scurta.

Cu trei dintre ele a reusit, insa “cineva mai lipsit de scrupule ar fi reusit si cu al patrulea”, a spus Frears, adaugand: “Filmul caruia i-am dat la Palme d’or era foarte bun, dar nu a fost o decizie unanima, lucru care m-a socat si m-a surprins. Un alt lucru care m-a socat a fost ostilitatea fata de filmele americane”.

Din juriul din 2007 au mai facut parte: Marco Bellocchio, Maggie Cheung, Toni Collette, Maria de Medeiros, Orhan Pamuk, Michel Piccoli, Sarah Polley si Abderrahmane Sissako. Daca tin bine mine, pe scena Grand Théâtre Lumière s-a spus in 27 mai 2007 ca juriul a decis la Palme d’or in unanimitate.

Sunt situatii si mai dramatice. In volumul sau de amintiri “La vie passera comme un rêve”, fostul director al festivalului, Gilles Jacob, rememoreaza anul 1997, cand presedintele juriului mare, Nanni Moretti, a facut tot posibilul ca filmul lui preferat,“Le Goût de la cerise”, de Abbas Kiarostami sa ia trofeul. (Filmul lui Kiarostami fusese inclus in ultimul moment in selectie, cand festivalul deja incepuse.).

Gilles Jacob dezvaluie in cartea sa si cele doua modalitati de vot ale juriului. Prima e sa se voteze premiu cu premiu, incepand cu la Palme d’or, iar cealalta sa se aleaga o lista scurta de pe care sa se negocieze premiile.

In 1997, desi preferatul colegilor si mai ales al lui Isabelle Adjani, era “L’Anguille” de Shohei Imamura, Moretti a reusit sa intoarca situatia in favoarea lui si sa-i determine pe jurati sa-i dea trofeul lui Kiarostami, iar lui Imamura al doilea premiu ca importanta, Grand Prix. Victoria lui Moretti o va supara foc pe Adjani care il va acuza ulterior in mod public de machiavelism.

Cum a fost a 70-a editie

Detalii de culise despre cum s-a votat anul trecut sau in acest an nu vom afla, poate, decat peste cativa ani. Oricum, a 70-a editie, salutata de marile publicatii anglofone de specialitate (Variety, ScreenDaily, The Hollywood Reporter, IndieWire) ca una inovatoare s-a dovedit pana la urma a fi una dintre cele mai modeste in privinta calitatii filmelor din Competitie.

Comitetul de selectie condus de Thierry Frémaux a ales in Competitie nume, nu filme, lasand descoperirile si surprizele placute pentru Un Certain Regard sau sectiunile paralele – Quinzaine des Réalisateurs si Semaine de la Critique.

S-a spus ca 2017 va fi un an special pentru ca nu a fost ales in Selectia Oficiala nici un film produs de un mare studio american. E adevarat. Drept compensatie, Will Smith si Jessica Chastain au fost cooptati in juriul mare, Uma Thurman a prezidat juriul Un Certain Regard, iar producatorul Jeffrey Katzenberg a primit un Palme d’or pentru intreaga cariera.

S-a mai spus dupa anuntarea selectiei ca e supertare selectionarea in Competitie a doua filme produse de Netflix – “Okja” de Bong Joon Ho si “The Meyerowitz Stories” de Noah Baumbach, precum si a unuia produs de Amazon- “Wonderstruck” de Todd Haynes. Dar inca inainte de inceperea festivalului, Cannes-ul a anuntat ca in urma presiunilor Federatiei Nationale a Cinemaului Francez (FNCF), adica a exploatantilor francezi, a refuzat sa scoate aceste filme din competitie, dar ca din 2018 nu va mai selectiona filme care nu fac dovada distributiei lor in Franta.

Deci ceea ce fusese initial un act de curaj in promovarea unor modalitati noi de distributie a fost asumat doar pe jumatate, ingradind pana la urma definitiv tendintele inovatoare. Cele trei filme cu pricina s-au dovedit, din punctul meu de vedere, mai ales accesibile si mai putin cu pretentii la palmares, desi interpretarea lui Adam Sandler din “The Meyerowitz Stories” era pentru unii critici demna de un premiu de interpretare, iar pentru IndieWire “Wonderstruck” a fost al treilea in topul preferintelor (filmul lui Todd Haynes a impartit de fapt presa.).

O alta bila alba a fost considerata includerea in Selectia Oficiala a catorva episoade din doua productii TV proaspete – noul Twin Peaks, de David Lynch, si al doilea sezon al serialului Top of the Lake, de Jane Campion. Adevarul e ca nu stii daca acest lucru va deveni o traditie.

Australiana Jane Campion e o prietena a festivalului, e singura femeie care a cucerit la Palme d’or pentru lungmetraj cu “The Piano Lesson”, in 1993, dupa ce in 1986 luase la Palme d’or pentru scurtmetraj cu “Peel”. Ea a prezidat si juriul mare in 2014.

Iar David Lynch este David Lynch, premiat cu la Palme d’or pentru “Wild at Heart” (1990) si Premiul pentru regie cu “Mulholland Drive” (2001). Cum sa nu-i arati continuarea serialului cult al anilor 90 si sa il ai in persoana, mai ales cand aniversezi 70 de ani de existenta?

Singurul lucru ramas valabil si inaintea festivalului si dupa – si pentru mine a fost, de fapt, cea mai interesanta experienta traita in acest an, in lipsa unor filme cu totul remarcabile, a fost includerea pentru prima data in Selectia Oficiala a unui proiect de realitate virtuala.

“Carne y arena”, de Alejandro González Iñárritu, despre care am scris in prima corespondenta, e de fapt o instalatie, nu scurtmetraj – cum l-a recomandat Thierry Frémaux in aprilie, largind experienta spectatorului si provocandu-l sa renunte la viziunea detasata din fotoliu, sa se scufunde in subiect si chiar sa participe la actiune. Nu sunt filme vazute la acest Cannes pe care sa vreau sa le revad, dar la “Carne y arena” m-as inscrie de mai multe ori.

Peste 80 de titluri au fost prezentate in Selectia Oficiala, care pe langa traditionalele subsectiuni Competitia, Un Certain Regard, Competitia Scurtmetrajelor, Cinéfondation (filme de scoala), Proiectiile in afara competitiei, Proiectiile speciale si Proiectiile de la miezul noptii, a mai adaugat una consacrata filmelor pentru copii, sub umbrela careia a aratat animatia Zombillénium, de Arthur de Pins și Alexis Ducord.

Tara gazda a avut patru filme in competitie (de la agonie la extaz, “Rodin”, de Jacques Doillon fiind cel mai balacarit, iar “120 battements par minute” de Robin Campillo cel mai apreciat), in vreme ce un film frantuzesc a deschis festivalul in afara competitiei, “Ismael’s Ghosts”, de Arnaud Desplechin, iar “Barbara”, de Mathieu Amalric a deschis Un Certain Regard, inventandu-i-se un premiu cu un titlu cam ridicol, Prix de la Poésie du Cinéma.

Juriul Competitiei a fost prezidat in acest an de Pedro Almodóvar si compus din: Maren Ade, Jessica Chastain, Fan Bingbing, Agnès Jaoui, Park Chan-wook, Will Smith, Paolo Sorrentino, Gabriel Yared.

Juriul Un Certain Regard Juriu a fost prezidat de Uma Thurman si compus din Mohamed Diab, Reda Kateb, Joachim Lafosse si Karel Och.

Juriul Cinéfondation si al scurtmetrajelor a fost prezidat de Cristian Mungiu si compus din Clotilde Hesme, Athina Rachel Tsangari, Barry Jenkins si Eric Khoo.

Juriul Semaine de la Critique a fost compus din: Kleber Mendonça Filho (presedinte), Diana Bustamante Escobar, Eric Kohn, Hania Mroué si Niels Schneider.

Juriul Camera d’or a fost compus din: Sandrine Kiberalain (presedinta), Patrick Blossier, Elodie Bouchez, Guillaume Brac, Thibault Carterot, Fabien Gaffez si Michel Merkt.

Din juriul Oeil d’or au facut parte: Sandrine Bonnaire, Lucy Walker, Dror Moreh, Thom Powers si Lorenzo Codelli.

PALMARES CANNES 70

Selectia Oficiala – Competitie:

La Palme d’or – “The Square” de Ruben Östlund

Grand Prix du Jury – “120 battements par coeur” de Robin Campillo

Prix du Jury – “Loveless” de Andrei Zviaghintev

Premiul pentru regie – Sofia Coppola pentru “The Beguilded”

Premiul pentru scenariu ex-aequo – “The Killing of a Sacred Deer” de Yorgos Lanthimos

si “You Were Never Really There” de Lynne Ramsay

Premiul pentru interpretare feminina – Diane Krüger pentru “Aus dem nichts” de Fatih Akin

Premiul pentru interpretare masculina – Joaquin Phoenix pentru “You Were Never Really There” de Lynne Ramsay

Premiul Special cu ocazia celei de-a 70-a editii a festivalului – Nicole Kidman

Selectia Oficiala – Un Certain Regard:

Premiul Un Certain Regard – „Lerd” / „A man of Integrity”, de Mohammad Rasoulof (Iran)

Premiul pentru interpretare feminina – Jasmina Trinca pentru „Fortunata” de Sergio Castellitto (Italia)

Premiul poeziei cinemaului – „Barbara” de Mathieu Amalric (Franta)

Premiul pentru regie – Taylor Sheridan pour „Wind River” (SUA)

Premiul Juriului – „Las hijas de Abril” / „April’s Daughters” de Michel Franco (Mexic)

Premiul Caméra d’or pentru un film de debut din orice sectiune – “Jeune femme” de Léonor Seraille (Franta)

La Palme d’or pentru scurtmetraj – A Gentle Night pentru Xiao Cheng Er Yue (China)

Mentiune – Kato de Teppo Airaksinen (Finland)

Selectia Oficiala – Cinéfondation:

Premiul I – „Paul est la” de Valentina Maure (INSAS, Belgia)

Premiul al II-lea – „Heyvan” / „AniMal” de Bahram & Bahman ARK (Iranian National School of Cinema, Iran)

Premiul al III-lea – „Deux égarés sont morts” de Tommaso Usberti (La Fémis, France)

Premiul Oeil d’or / Golden Eye pentru un documentar din orice sectiune – „Visages Villages” / „Faces Places” de Agnes Varda and JR

Mentiune Oeil d’or – „Makala” de Emmanuel Gras

xxxxxx

Sectiunile paralele

Quinzaine des Réalisateurs:

Premiul Art Cinema pentru lungmetraj – „The Rider” de Chloé Zhao

Premiul SACD pentru un film in limba franceza – „Lover For A Day” de Philippe Garrel si „Let The Sunshine In” de Claire Denis

Premiul Europa Cinemas Label pentru un film european – „A Ciambra” de Jonas Carpignano

Semaine de la Critique:

Marele Premiu Nespresso – „Makala” de Emmanuel Gras (Franta)

Premiul Révélation France 4 – „Gabriel e a montanha” de Fellipe Gamarano Barbosa (Brazilia)

Premiul Découverte Leica Cine pentru scurtmetraj – „Les desheredados” de Laura Ferrés (Spania)