Un consilier al lui Ilie Bolojan apără propunerea premierului ce îi vizează pe medicii rezidenți: „Cazul nu e deloc unic”

„Ilie Bolojan a călcat pe un alt mușuroi de furnici, de data asta plin cu medici rezidenți”, spune Dragoș Damian, CEO al producătorului de medicamente Terapia și consilier onorific pe teme de sănătate al premierului Bolojan. El face referire la propunerea avansată de șeful executivului, ca absolvenții facultăților de medicină de stat să fie condiționați să profeseze o perioadă în țară. 

Premierul Ilie Bolojan a călcat pe un alt ”mușuroi de furnici”, de data asta plin cu medici rezidenți. Un subiect mult, mult mai complicat decât la prima vedere.

Dintr-un „mușuroi de furnici” pe care a călcat ieri Premierul Ilie Bolojan – a călcat pe foarte multe, sunt peste tot – țâșnește la suprafață un subiect foarte complicat. S-au iscat dezbateri – citiți vă rog „s-au iscat schimburi de replici în notă de hating, trolling, bitching, etc, fără nici un fel de date și argumente, doldora de emoții personale” – pe subiectul reținerii pentru un număr de ani în sistemul public de sănătate a medicilor rezidenți, după ce au fost calificați și specializați din bani publici. 

„Exemplu răspândit larg în mediul privat”

Dar dezbaterile depășesc sfera sistemului de sănătate, ele sunt mult mai complicate și se referă la întreaga piață a muncii, fie ea din public sau din privat. 

Iată alt exemplu, foarte larg răspândit în mediul privat. Ești antreprenor, ai o fabrică, cauți personal calificat și specializat. Și pentru că ești un bun român și vrei să reții în țară tinerii absolvenți de facultate, îi angajezi (sunt complet neinstruiți), începi să îi dezvolți profesional, timp de trei luni, șase luni, douăsprezece luni, cursuri interne și externe. Îi dezvolți profesional pe banii tăi și îi aduci la un nivel foarte bun de calificare și specializare. După care, din senin, angajatul își dă demisia și afli că a fost furat de un angajator din același sector economic, care îi poate da un salariu mai mare 1) pentru că îl ia gata instruit și îl pune pe o gradație superioară sau 2) pentru că primește ajutor de stat prin care poate da un salariu mai mare.

Așadar, subiectul este foarte complicat, omniprezent în public și privat. 

Clauzele care pot fi oricând anulate

Iar cauza de la rădăcină este de fapt criza de resursă umană calificată și specializată care, în cazul unor sectoare cum ar fi sănătatea, industria prelucrătoare, construcțiile și agricultura, are complicații care se ramifică la nivel european.

Dacă întrebi în stânga și în dreapta ce este de făcut, ți se spune că poți încheia cu angajatul 1) un contract care să prevadă restituirea unor cheltuieli făcute de angajator; 2) un contract care să prevadă reținerea sa pentru un număr de ani echivalent cu durata dezvoltării profesionale sau 3) un contract cu clauze de „non-compete”. Nici pomeneală. 

Pe legislația din România, orice avocat obține rapid anularea în instanță a acestor tipuri de contracte pe argumente de încălcare a Directivei 2004/38/CE (privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, n. red.) . Sau pe alte argumente. 

Mai mult, în privat, sunt angajatori care plătesc cheltuielile care trebuie restituite de către angajat, atât de mare este disperarea datorată absenței resursei umane calificate și specializate.

„Cazul medicilor rezidenți nu este deloc unic”

În domeniul privat exista o soluție, desigur nu ideală, dar care a fost deja avansată Ministerului Muncii și Solidarității Sociale (MMSS). Companiile care nu fac dovada că investesc în calificarea și specializarea resursei umane să fie obligate prin lege la plata unei contribuții pentru calificare și specializare, după modelul contribuției la fondul de handicap. Deși propunerea a fost primită cu interes de MMSS, ia ghiciți cine i s-a opus cu succes? Exact!

Știm că există mulți, foarte mulți angajatori care își tratează angajații ca sclavii pe plantație.

Dar ce facem cu acei mulți, foarte mulți angajatori care își respecta angajații, care plătesc sume enorme pentru calificare și specializare, care vor să le asigure o cariera și un viitor? Pentru ca apoi angajații să fie furați de companii care nu au dat un leu pentru calificare și specializare. Ce facem cu acei angajatori?

Cazul medicilor rezidenți nu este deloc unic. El este doar un vârf al icebergului care reflectă o situație generalizata în multe sectoare. Ține de lipsa de resursă umană calificată și specializată. Englezii spun la asta ”employee is king”.

În realitate, nu există nici o soluție pe legislația din România.