Un jurnalist a ales să stea acasă cu ambele fetițe, în concediu de creștere a copilului: „Credeam că părinții cu copii mici se plâng cam mult”

După nașterea fiecăreia dintre fetițele sale, Vlad Odobescu (43 de ani) a fost cel care a rămas acasă, în concediu pentru creșterea copilului. Mai întâi cu Mara, care are acum 4 ani, apoi cu Otilia, mezina familiei, în vârstă de 2 ani și 4 luni. Le-a adormit, le-a plimbat cu căruciorul, a petrecut ore întregi în parcuri și la locurile de joacă, a desenat și a dansat cu ele și a învățat cine sunt Elsa și Olaf.

În tot acest timp, soția lui, Oana, și-a continuat activitatea în mica agenție de comunicare pe care o conduce, lucrând adesea în timp ce fetele dormeau sau erau afară cu tatăl lor.

Vlad este jurnalist și, înainte de a deveni tată, recunoaște că i se părea uneori că părinții copiilor mici „se plâng cam mult”.

Au urmat trei ani și jumătate cu foarte puțin somn, cu vinovății, frustrări și îndoieli, care i-au schimbat felul în care privește munca nevăzută a părinților, rolul taților și propria identitate profesională. Dar în tot acest timp și-a construit, împreună cu fetele lui, o lume despre care spune că nu ar fi existat dacă ar fi mers la serviciu ca un tată „normal”.

„Rămân eu cu copiii acasă”

Decizia de a rămâne Vlad acasă în concediu de creștere a copilului, atât la primul, cât și la al doilea bebeluș al familiei, a venit după ce au cântărit foarte bine toate plusurile și minusurile.

„Am întors situația pe toate părțile, cu avantajele și dezavantajele pentru fiecare variantă: de la beneficii pentru copil la venituri sau contextul profesional al fiecăruia. N-au fost discuții în contradictoriu, pentru că amândoi ne doream să stăm cât mai mult cu copilul / copiii. Și în niciun moment n-a zis vreunul dintre noi că n-ar face asta, iar celălalt să-l preseze în vreun fel. Acum, e greu de spus ce-am fi hotărât dacă nu era implicat un factor sau altul, it was what it was la momentul respectiv”, mărturisește Vlad Odobescu.

Citește continuarea articolului AICI.