„Un lanț întreg de imitatori agresivi”. Ce spune autoarea care a studiat violența lingvistică a românilor de la Eminescu încoace despre mesajele instigatoare din spațiul public

Poetă, prozatoare și profesoară la Litere în Cluj, Ruxandra Cesereanu este autoarea studiului „Imaginarul violent al românilor”, un glosar al violenței în discursul politic și gazetăresc care ajunge până la pamfletele lui Eminescu din revista „Timpul”. Ea comentează, într-un interviu pentru HotNews, derapajele apărute recent în spațiul public. 

• „Derapajele de la începutul lui 2025 mi-au adus aminte de brutalitățile stradale și verbale din 1990. E păcat și blamabil că ne-am întors cu 35 de ani înapoi”, spune autoarea. 
• Despre George Simion, care a îndemnat la „jupuire în piața publică” după decizia BEC de respingere a candidaturii lui Călin Georgescu, Ruxandra Cesereanu declară că „vrea să apară în ipostaza de nou Vlad Țepeș, care i-ar pedepsi, odată votat, pe politicienii rivali”. 
• Discursul lui Horațiu Potra, care a spus „Săriți la luptă cu topoare!”, este asemănător celui al extremei drepte de acum un secol: „Și atunci limbajul se pervertise și schimononise, iar ideea de democrație era blamată”. 
• Despre Călin Georgescu crede că este „un manipulator abil și viclean”. „Printr-o manevră mutantă, acesta a venit cu un discurs de falsă evanghelie, prin care le propovăduia oamenilor un fel de re-românizare a României”

– Un politician a spus: „Să fie jupuiți, jupuiți!” – pentru că o decizie oficială nu i-a convenit. Ce presupune în imaginar „a fi jupuit”?
– George Simion este cel care a declarat că ar trebui jupuiți cei care au gestionat (juridic ori politic) interzicerea candidaturii lui Călin Georgescu. 

Limbajul lui George Simion e unul al urii, iar acest lucru ține atât de impulsivitatea și agresivitatea personală a acestui politician, cât și de viclenia lui de a-i ațâța pe românii sătui de tot ce se întâmplă în țara lor ori pe românii care sunt confuzi și instabili emoțional. 

Sună ca și cum Simion ar fi preluat limbajul ațâțător și belicos al lui Horațiu Potra. Potra îl imită pe Prigojin, Simion îl imită pe Potra, avem de-a face cu un lanț întreg de imitatori agresivi, care instigă la violență, întrucât acesta e cel mai ușor lucru de făcut. Mult mai ușor decât să fii echilibrat, moderat ori înțelept. 

Ipostaza de nou Vlad Țepeș

Cine ar putea să creadă în George Simion „Jupuitorul” în ipostaza de candidat la prezidențiale?! E retorică întrebarea mea, desigur. E limpede că acest politician mizează și pe o ipostază de nou Vlad Țepeș (simbolic vorbind) care i-ar pedepsi la o adică (odată votat) pe politicienii rivali. 

George Simion a precizat ulterior că apelul său la jupuiala celor care au interzis candidatura lui Georgescu ar fi fost o metaforă. Precizarea sa a fost irelevantă ca om politic, căci politicianul trebuie să fie foarte atent ce termeni folosește, nu își poate permite să utilizeze termeni riscanți. Avea destule alte cuvinte la îndemână, nu era nicidecum necesar verbul brutal și primitiv a jupui.

Limbajul extremei drepte de acum 100 de ani

– Un șef de Legiuni Străine cere pe TikTok: să se iasă cu topoare împotriva celor care se opun. Ce înseamnă apelul la topoare?
– Limbajul ațâțător al lui Horațiu Potra îmi aduce aminte de felul în care se manifesta lingvistic extrema dreaptă acum mai bine de un veac. Și atunci limbajul se pervertise și schimononise, iar ideea de democrație era blamată. 

Partidele politice (exceptând partidele extremei drepte) erau considerate „ruginite” ori „mortăciuni” parazitare pe trupul României, aceste partide reprezentând o Europă învechită și agonică. Constituţia era proiectată ca un „bastard ignobil”, iar democraţia, ca anarhie „scârnavă”. 

Pe acest fond de contestare a democraţiei se născuse atunci ideea necesităţii unei masive deparazitări, lansată de extrema dreaptă. Extrema dreaptă antisemită decretase atunci o stare de salubrizare, mai cu seamă reprezentanţii şi simpatizanţii Mişcării Legionare dorindu-se a fi „chirurgii” „cancerului naţional”, urgenţa fiind purificarea şi epurarea! 

Mişcarea Legionară apela la violență fizică pentru a-şi lichida adversarii politici. Varii teoreticieni ai Mişcării Legionare au încercat atunci o legitimare a asasinatului ca metodă politică (de profilaxie şi securizare, după cum pretindeau capii legionari), dar şi ca metodă existenţială (de construcţie etnică românească). Am recunoscut în limbajul agresiv al lui Potra și în ațâțarea la violență venită din partea lui niște metode specifice ale legionarilor de odinioară.

– A fost devastat Lipscaniul bucureștean într-o noapte doar pentru că s-a dat o decizie negativă. De unde atâta furie?
– Pe fondul nemulțumirilor economice și social-politice actuale, mulți români sunt manipulabili emoțional. Dar, categoric, nu este vorba doar despre manipulare. Ci și despre o insatisfacție reală, concretă, legată de o întreagă serie de politicieni (de la președinți de stat la prim-miniștri, miniștri, parlamentari etc.) incompetenți, mediocri, corupți, prost pregătiți, ignoranți ori chiar stupizi care au reprezentat și condus România în cei 35 de ani de la prăbușirea regimului comunist. 

Această nemulțumire este incendiară actualmente și caută să repereze figuri relativ mesianice (desigur, acestea la rândul lor pot fi mincinoase, corupte, mediocre) de care să se agațe ca de un colac de salvare. 

Nu este un colac real, nu este o soluție, însă mulțimile simt nevoia să iasă în stradă, să protesteze fie chiar violent. E o furie care acceptă fie un lider mesianic fie, dimpotrivă, un lider furios, înverșunat.

„Zoopolitica” actuală

– Românul este violent? De ce? De la ce se inflamează?
– Am publicat, în 2003, o carte amplă (Imaginarul violent al românilor) – reeditată în 2016 – despre trăsăturile de violenţă lingvistică ale românilor (de la pamfletele lui Eminescu pe când scria la revista „Timpul” până la mass-media agresivă din proaspătul postcomunism românesc). Violenţă care este concretizată, de obicei, printr-o teatralitate demonstrativă (mai ales în campaniile electorale, dar nu numai). 

Am identificat atunci nouă registre ale limbajului violent, specifice mentalului românesc: registrul subuman (X este taxat a fi retardat, un nimic), registrul igienizant (X este taxat ca infectat, imund etc.), registrul infracțional (X este taxat a fi delincvent, declasat, derbedeu), registrul de tip bestiariu (X este taxat ca un animal repugnant), registrul apocaliptic (X este taxat ca Satana etc.), registrul scatologic (X este taxat ca dejecție), registrul libidinos (X este taxat ca un organ sexual), registrul funebru (X este taxat ca un cadavru) și, ultimul, registrul xenofob și rasist (X este taxat ca străinul care canibalizează România). 

Aproape nimic nu s-a schimbat în zoopolitica actuală, ea a rămas exact așa ceva, zoopolitică. Patru registre au făcut carieră aparte în spațiul românesc: registrul infracţional, cel bestial, cel excremenţial şi cel libidinos. Cred că acum ar trebui adăugat și registrul xenofob, fie și numai parțial.

Violența lingvistică din campaniile electorale

– Ce s-a întâmplat cu românul după 1990?
– Din 1990 încoace, defularea lingvistică a fost o urmare firească, la nivel emoţional, după prăbușirea regimului comunist în care funcţionase definitoriu cenzura. Explozia verbală de după decembrie 1989 a adus însă cu sine și o violenţă lingvistică mult prea descătuşată, care a promovat uneori derapaje verbale. Cea mai vizibilă a fost tendinţa de sexualizare a limbajului. 

În campaniile electorale, care au fost întotdeauna dure (din 1990 încoace până acum), violenţa lingvistică a ţinut şi de o teatralitate ce implica reglarea de conturi, rivalitatea colerică (la nivel politic) ori supravieţuirea în legea junglei politice. Anumiți politicieni și anumite segmente din mass-media au promovat o violenţă lingvistică pentru a seduce subliminal publicul, într-o formă de captatio benevolentiae de tip aproape morbid. 

„Derapajele de la începutul lui 2025 mi-au adus aminte de brutalitățile stradale și verbale din 1990”

Românii de azi (în 2025) nu sunt altfel decât au fost în 1990, să spunem, un an foarte violent faptic și lingvistic. Derapajele de la începutul lui 2025 mi-au adus aminte de brutalitățile stradale și verbale din 1990. E păcat și blamabil că ne-am întors cu 35 de ani înapoi ; ar fi de dorit să lăsăm în spate violențele lingvistice și stradale de odinioară și să fim mai moderați, mai prudenți, mai puțin colerici și temperamentali. Vom vedea dacă lucrul acesta e realizabil. 

M-am ocupat de imaginarul violent al românilor și în romanul meu publicat în 2024 – „Regii gunoaielor” – care înfățișează un asemenea portret grotesc al României de azi (cu limbajul său agresiv, cu manipulările sale și corupția hemoragică la nivel politico-economic) încât s-ar putea spune că proza mea a fost profetică pentru tumultul actual. Nu sunt fericită defel că țara mea e tot grotescă, la nivel socio-politic, dar așa stau lucrurile și nu am cum să mă prefac că nu le văd.

„Georgescu a fost un manipulator abil și viclean”

– Ce deosebește acest moment 2025 de celelalte momente din istoria de violențe de după 1990?
– Percepția misticoidă a unei părți a românilor este cea nouă, ca să zic așa, față de anii anteriori și față de alegerile politice anterioare. De unde s-a născut acest val misticoid, de a considera că un candidat-escroc de tipul lui Călin Georgescu are trăsături de Mesia, nu știu să explic exact. 

Am fost mirată de exaltarea și extazul susținătorilor lui Călin Georgescu. Nu vreau să cred că acești votanți ai lui C.G. sunt doar naivi, ignoranți ori nătângi, probabil că au fost vrăjiți de demagogia calmă și fals-securizantă a candidatului respectiv. Georgescu a fost un manipulator abil și viclean.

„În comunism a fost definitoriu antioccidentalismul”

– De ce numirea unui „Doamne Ajută!” se asociază cu violența?
– Ce s-a petrecut în cazul escrocheriei practicate politic de Călin Georgescu a fost o confiscare a creștinișmului. Până când și oameni ai bisericii au căzut în capcana lui Călin Georgescu, la început. 

Printr-o manevră mutantă, acesta a venit cu un discurs de falsă evanghelie, cu un discurs când new age – când simili-legionar, prin care le propovăduia oamenilor un fel de re-românizare a României, adică o așa-zisă recucerire a țării din „ghearele” invadatorilor occidentali ori ale co-naționalilor pervertiți întru Occident. 

Readuc aminte că în comunism a fost definitoriu antioccidentalismul cultivat de liderii români fie din subordonare politică faţă de sovietici (epoca Gheorghiu-Dej), fie din naţionalism megalomanic (epoca Ceauşescu). 

Ideea cu care Georgescu a cucerit și a instrumentat abil alegătorii a fost aceea de mântuire a neamului. Intenția lui a fost să fie perceput ca un misionar… 

„Putin a înțeles meteahna de comerciant a lui Trump și profită de ea”

– Ce violență simbolică are Trump, care-l atacă pe Zelenski și crede în Pacea lui Putin?
– Donald Trump este un comerciant care percepe lucrurile din politică precum niște mărfuri de schimb. Orice țară, națiune pe care o ajută America e percepută de Trump ca o marfă care poate fi negociată, vândută, revândută etc. Orice inamic poate deveni prieten al Americii, pe o perioadă oarecare, dacă mărfurile schimbate sunt negociate de comun acord și aduc profit. 

Zelenski, în schimb, e un războinic, fiindcă are vocație în acest sens, dar și fiindcă nu are încotro: dacă Ucraina capitulează, ucrainenii oricum vor pieri, vor fi deportați ori recolonizați și reeducați. Așa încât Zelenski nu poate fi decât soldat și nu poate decât să lupte pentru țara lui, inclusiv în condițiile extrem de dificile în care se află Ucraina acum (cu o parte din teritorii nu doar invadate, ci cucerite de armata rusă, cu segmente ample din populație deportate, cu crime, bombardamente, civili considerați carne de tun de către ruși, cu penurie în armata ucraineană etc.).

Ucraina nu e țară perfectă, are destule cusururi și e marcată de corupție. Dacă războiul se va încheia cu adevărat cândva-cumva, Ucraina va avea enorm de muncit ca să fie stabilă democratic, economic, financiar etc. 

Până atunci, Zelenski, indiferent că acest lucru convine sau nu, este un erou, un lider care a înțeles că lupta până la moarte pentru libertatea poporului din care face parte este obligatorie. Sună patetic, desigur, și e tragic, dar așa consider că stau lucrurile. 

Trump și Zelenski nu au nimic în comun: comerciantul se adaptează mult prea greu ori deloc la războinic, iar războinicul nu înțelege limbajul comerciantului… Putin, în schimb, a înțeles meteahna de comerciant a lui Trump și profită de ea, folosind tactici de tergiversare, lingușeală, minciună și, firește, manipulare.

Cine este Ruxandra Cesereanu

Ruxandra Cesereanu este poetă, prozatoare și eseistă. Profesoară la Departamentul de literatură comparată al Facultății de Litere din Cluj, face parte din staful Phantasma, Centrul de Cercetare a Imaginarului, de la Cluj, în cadrul căruia susține ateliere de scriere creativă în poezie, proză și scenariu de film. 

Dintre volumele de poezie și proză ale scriitoarei publicate până acum amintim:

• Oceanul Schizoidian (poeme, 1998, 2006); 
• Tricephalos (roman, 2002, 2019); 
• Veneția cu vene violete. Scrisorile unei curtezane (poeme, 2002, 2016); 
• Kore-Persefona (poeme, 2004); 
• Nașterea dorințelor lichide (proză scurtă, 2007); 
• Scrisoare către un prieten și înapoi către țară (poem-manifest, 2018, 2019);
• Sophia România (balade postumane, 2021). 
• Douăsprezece din cărțile sale de poezie și proză au fost traduse în engleză, italiană, maghiară, bulgară, franceză, germană. Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții (2004, 2009); 
• Gulagul în conștiința românească. Memorialistica și literatura închisorilor și lagărelor comuniste (2005); 
• Nebulon (2005); Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național (coord., 2006); 
• Năravuri românești. Texte de atitudine (2007); 
• Un singur cer deasupra lor (2013, 2015; prima carte de proză realistă a autoarei); 
• Panopticum. Eseu despre tortură în secolul XX (2014); 
• Fugarii. Evadări din închisori și lagăre în secolul XX (2016); 
• De la Golania la #rezist. Jurnal civic, 2017-2019 (2020).