Un les in dulapul SRI (de Dan Tapalaga)

Cum procedeaza un terorist mioritic? Suna o butelie. Cazul Lesch pare un banc prost. Oare n-o fi mai grav? Daca SRI a tratat drama unui om bolnav cu o cruzime institutionala fara margini? Puteau sa opreasca dementa sau au profitat, in chip monstruos, de ea?

Presa este impartita in doua: fie inghite pe nemestecate versiunea SRI, fie ridiculizeaza cazul „teroristului in slapi“. Unii ziaristi gasesc suficiente detalii si argumente din care rezulta ca lugojanul era o amenintare verosimila, dar trec in plan secund ipoteza ca ar putea fi pur si simplu dement.

Altii subliniaza ridicolul actiunii „antiteroriste“ aducind probe ca Lesch era plecat cu sorcova, si trec in plan secund pericolul.

Variantele nu se exclud, insa ziaristii s-au impartit din nou in cei care, voluntar sau nu, contribuie la spalarea imaginii SRI aplaudindu-i „vigilenta“ si cei care vad in episodul Lesch o continuare a comediei „Curca“, criticindu-i „trucajele“.

In fond, optiunea presei este mai putin importanta, desi ea spune multe despre onestitatea, profesionalismul si discernamintul breslei. Esentiala este discutia despre modul in care s-au raportat autoritatile la acest caz, ce a mobilizat institutii si a consumat resurse publice timp de aproape doi ani.

S-au purtat ele corect, profesionist si onest? Sau avem indicii ca au tratat un potential caz clinic cu o seriozitate care poate fi suspectata de incompetenta crasa sau de premeditare macabra.

Cazul Lesch aminteste de „Taxi Driver“, una dintre capodoperele lui Scorsese. Ni-l putem imagina pe Lesch repetind in oglinda celebra replica „Are you talking to me?“. Personajul are ceva din Travis, soferul de taxi alienat cuprins progresiv de dementa din pelicula cu De Niro. Caz psihanalizabil, soferul de taxi e obsedat de mizeria si coruptia politica.

Macinat de propria singuratate, bintuie cinematografe porno, esueaza intr-un amor imposibil si, drept razbunare, pune la cale cu o meticulozitate bolnava un atentat impotriva unui politician aflat in plina campanie electorala.

Isi procura garderoba „nazi“ si armament sofisticat, pistoale pe sina tisnind automat de sub manta, se rade pe cap (parca nici Lesch n-avea plete) si isi trage o creasta portocalie, repeta in fata oglinzii ritualul criminal patruns de importanta misiunii.

Se dovedeste prea slab sa-l ucida pe marele politician, asa ca schimba misiunea „salvind“ o prostituata care nu voia sa fie salvata. Macelareste cu micul sau arsenal „terorist“ un peste de cartier, insa crima sa oribila trece, in ochii politistilor, drept un act de eroism. Final imprevizibil: nebunul pacaleste sistemul.

Cum nu sintem in Statele Unite, finalul serialului tragicomic „Lesch“ este substantial diferit: sistemul invinge nebunul, striveste un individ aparent alienat social si cu tulburari psihice, prezentat intr-un show mediatic fara precedent drept inamicul public numarul unu.

Daca ar fi sa luam de bun comunicatul SRI, monitorizarea lui Florin Lesch a inceput in decembrie 2004. In mod normal, in citeva luni se puteau lamuri daca au de-a face cu un zurliu, asa cum il descriu azi prietenii si propria familie. Or, altele sint metodele de vindecat „teroristi“ deprimati din Lugoj.

Ar fi trebuit, poate, sa inteleaga ca omul are nevoie de medicamente, si nu de catuse. Insa Lesch este victima perfecta, personaj ideal intr-un scenariu halucinant cu teroristi si happy end cinic regizat. Este de neinteles de ce Parchetul, daca i-a deschis dosar penal inca din septembrie 2005, n-a actionat pina azi si l-a lasat pe Lesch sa-si traiasca nestingherit halucinatiile.

Apoi, disponibilitatea SRI si a Parchetului de a furniza presei probele din dosar, casete video si detalii abracadabrante din universul tenebros al teroristului cu butelie amplifica suspiciunea ca au pus in scena o monstruozitate propagandistica. Ca au demonizat un personaj demn de compatimit, ca i-au exploatat nebunia in scopuri propagandistice, asa cum procedau vechii militieni.

Cam brusc s-a specializat SRI in depistarea teroristilor, Lesch fiind al doilea specimen capturat la numai o saptamina de la expulzarea unui alt odios atentator irakian. Cam rapid vrea sa faca Timofte trecerea de la curca la amenintarile globale si de la dezastru la glorie.

In fond, Romania este tara in care cei mai periculosi nebuni sint in interiorul sistemului, nu in afara lui. De aceea, pare aproape logic ca senatorii sa ancheteze modul in care Rusia, Statele Unite si Israelul ataca Romania cu arma meteorologica, mutind apele din Marea Neagra prin vaile patriei. Ar fi o tema de reflectie si pentru SRI.