Un mesaj ignorat de autorități prea mult timp

Pereții orașului nostru devin periodic panouri pentru ură, iar de cele mai multe ori astfel de mesaje rămân acolo, netulburate, scrie activistul pentru drepturile omului Ciprian Necula, într-un articol de opinie publicat de HotNews. El relatează ce s-a întâmplat după ce a semnalat, pe Facebook, apariția unor mesaje antisemite și misogine pe zidurile unei clădiri din Sectorul 2.

Zilele trecute, am semnalat pe pagina mea de Facebook, apariția unor mesaje antisemite și misogine în Sectorul 2:„Acest tip de mesaj a fost ignorat de autorități prea mult timp. Nu e «sensibilitate» să denunți ura, e normalitate. Antisemitismul, misoginismul și rasismul nu sunt opinii, sunt pericole reale. Ori reacționăm ca societate, ori acceptăm să trăim printre ziduri care ne scuipă ură în față”.

„Obișnuința este primul pas spre acceptare”

Din păcate, asemenea situații nu sunt o noutate. Pereții orașului nostru devin periodic panouri pentru ură, iar de cele mai multe ori aceste mesaje rămân acolo, netulburate. Încet-încet, ele se normalizează, se integrează în peisaj și ajung să ne obișnuiască privirea cu intoleranța. Iar obișnuința este primul pas spre acceptare.

De data aceasta, însă, s-a întâmplat ceva diferit. Am informat Primăria Sectorului 2 și, nu doar că a reacționat prompt, dar Rareș Hopincă, primarul sectorului, a ales să vină personal să șteargă aceste mesaje, împreună cu echipa sa.

Gestul său este, la prima vedere, unul simplu, dar de fapt încărcat de simbolism. Pentru că el arată că liderii politici pot transmite un mesaj ferm: ura nu are ce căuta nici pe ziduri, nici în spațiul public al unei capitale europene.

Unii ar putea privi această acțiune ca pe un act de igienă urbană. Dar ar fi reductiv să o lăsăm doar la atât. În realitate, e vorba despre o formă de responsabilitate civică și politică. Într-o perioadă în care discursurile antisemite, misogine sau rasiste câștigă teren în spațiul online, reacția promptă a autorităților în spațiul fizic are un impact moral uriaș. Ea le transmite cetățenilor că există o linie roșie care nu trebuie depășită.

„A ignora ura înseamnă a o lăsa să se instaleze” 

Și totuși, să nu ne amăgim: lupta cu ura nu se câștigă doar cu bidineaua și vopseaua. Internetul, cu dinamica sa accelerată și cu camerele de ecou pe care le creează, multiplică și amplifică discursurile urii mult mai rapid decât le putem contracara. De aceea, avem nevoie de politici ferme, de educație civică și de o implicare reală a platformelor digitale. Însă ceea ce s-a întâmplat în Sectorul 2 ne arată că există și un alt tip de reacție: cea rapidă, vizibilă, asumată – care arată cetățenilor că autoritățile nu sunt indolente, că nu consideră ura „un moft” sau „o problemă minoră”.

Este momentul ca și alți politicieni – mai ales cei care se revendică din valorile europene – să urmeze acest exemplu. A ignora ura înseamnă a o lăsa să se instaleze. A acționa, chiar și simbolic, înseamnă a apăra demnitatea comunității. Pentru că, în cele din urmă, spațiul public nu este neutru: el reflectă cine suntem ca societate și ce acceptăm să ni se spună în față, pe zidurile pe lângă care trecem zilnic.

Și pentru cei care l-ar putea suspecta pe Rareș Hopincă de populism sau oportunism de imagine, lucrurile trebuie clarificate: primarul nu a venit însoțit de fotografi, cameramani sau consultanți în comunicare. A venit doar cu o echipă tehnică, cu trafalet, vopsea și unelte. Noi, cei care am sesizat situația, surprinși de promptitudinea și determinarea reacției, am fost cei care am făcut fotografii și filmări. Tocmai pentru că astfel de gesturi sunt, din păcate, încă rare.

Poate că nu vom reuși să ștergem ura din toate colțurile internetului. Poate că nu vom reuși să eliminăm intoleranța din toate spațiile publice. Dar putem arăta că nu o acceptăm, că nu o trecem cu vederea și că nu facem compromisuri cu valorile unei societăți democratice.