Un nou film romanesc: Dan Chisu plimba "Ursul" din 6 mai

Intre doua lungmetraje independente, „Websitestory”, respectiv „Si caii sunt verzi pe pereţi”, Dan Chisu a facut „Ursul”, cu bani de la CNC si productie asigurata de Libra Film. O productie dificila sabotata de Circul de Stat si construita in jurul ursului capricios adus din Cehia dar, in final, o comedie fara umor si o parodie stangace a tranzitiei postdecembriste.

Povestea a circulat ca legenda prin anii ’90 si a devenit proiect de lungmetraj in 2008. Dan Chisu a scris scenariul cu care Libra Film a castigat finantare de la Centrul National al Cinematografiei, bugetul total fiind de 800.000 de euro. Ideea suna foarte bine: in 1990, directorul Circului de Stat din Bucuresti, care nu are bani sa plateasca salariile angajatilor, decide sa vanda ursul care oricum trage sa moara.

Aranjeaza cu Asociatia Vanatorilor si Pescarilor, si, pentru ca angajatii nu sunt de acord, fura necuvantatorul si il duce undeva langa Buzau, unde un vanator german este asteptat sa apara si sa-l impuste.

Cand descopera ca ursul a disparut, angajatii isi dau seama ca a fost furat de director si se grabesc pe urmele lui ca sa-l salveze. In asteptarea ursului, vanatorul neamt a fost dus la o nunta tiganeasca si imbatat, iar un alt vanator, tot german, soseste incognito si da peste cap planurile tuturor, indreptand comedia spre o zona tragica.

Gandit sa aiba un prim nivel comic si un nivel secund reflexiv despre ce a insemnat tranzitia din societatea romaneasca imediat dupa decembrie ’89, „Ursul” e un film nereusit la amandoua capitolele. „Daca as putea schimba ceva, as da timpul inapoi, m-as repozitiona la 18 ani si as face altceva”, a spus Dan Chisu pentru HotNews.ro, dand de inteles ca filmul nu a iesit cum dorea.

Regizorul pune nereuşitele pe seama unei producţii intarziate cu doua saptamani de faptul ca Circul de Stat, dupa ce semnase contractul, a revenit cerand o suma exagerata, programul modificandu-se si cand ursul adus din Cehia a trebuit sa filmeze finalul in primele zile, ca sa nu se enerveze mai tarziu si sa dea peste cap productia. (Ursul avea doar noua zile de filmare in pasaport.).

„Cand aveam aprobarea dresorului, nu aveam aprobarea directorului de imagine”, a spus Dan Chisu, adaugand ca momentul cel mai greu, cel de la final, ar fi fost mai reusit daca ar fi apucat sa filmeze doua saptamani inaintea lui si nu sa-l traga din a doua zi de filmare.

Nu a fost usor nici sa filmezi cu un urs. Serban Pavlu, care il joaca pe directorul circului, a spus la conferinta de presa ca doar sa zareasca masina salvarii in platou si pe vanatorul echipat cu tranchilizante era suficient ca sa devina stresat.

Iar Tudor Giurgiu, producatorul filmului, a dat cateva informatii despre ce a insemnat munca cu ursul in postproductie, unde multe scene au fost refacute luandu-i-se botul din alte cadre pentru ca de multe ori a trebuit sa filmeze cu botnita, pentru siguranta actorilor.

Pentru Dan Chisu, care se gandea la povestea cu ursul inca din anii 90, filmul pare sa fie mai important pentru felul cum se raporteaza la acel moment istoric decat pentru valentele sale (presupus) comice: „Anul 1990 a fost foarte important pentru cei care au inteles ce s-a schimbat atunci.”

Filmul trateaza prin intermediul povestii petrecute la circ despre „gestionarea libertatii”, despre „cat de usor scapau in sedinte de <>” sau „ce inseamna da si ce inseamna nu” la vot.

Bunele intentii ale regizorului-scenarist nu se regasesc pe ecran. Povestea e cinematografica in absolut, dar filmul e prost construit in jurul unui scenariu deficitar, cu actori care striga in loc sa joace, o regie inexistenta si o viziune compusa din franturi si impresii luate din alte filme.

Regizorul isi compara generos eroii cu niste personaje de „tinuta felliniana”, il citeaza pe Milos Forman care dupa „Amadeus” a declarat ca, daca ar re-face filmul, l-ar face altfel, dar ecranul mare nu ascunde nicio nota falsa, nicio greseala.

Iar toate lucrurile pe care nu poti sa nu le observi, de la replicile false si ilogice pana la devalmasia actorilor (fiecare joaca cum crede, toata lumea tipa, cu foarte putine exceptii) si la faptul ca unii figuranti stau stingheri in cadru nu te duc decat la o singura concluzie.

Poate ca nu ar fi fost rau ca Dan Chisu sa fi exersat pentru inceput cu niste scurtmetraje ca sa vada daca are talent si cum il poate cultiva. Nu e nicio rusine. Nu trebuie ca toata lumea sa faca lungmetraj. Dupa cum nici nu trebuie ca toata lumea sa faca film.

Din distributie fac parte: Serban Pavlu, Mihai Constantin, Magda Catone, Cosmin Selesi, Claudiu Bleont, Gabriel Spahiu, Andreea Gramosteanu, Serban Celea, Nicodim Ungureanu, Toma Cuzin, Constantin Draganescu, Bogdan Marhodin, Axel Moustache. Imaginea e semnata de Vivi Dragan Vasile, iar montajul de Nita Chivulescu. Muzica a fost compusa de Goran Bregovic. Filmul intra in 6 mai in cinematografe, dar si pe www.webkino.ro.