Un nou studiu a tranșat după 40 de ani o dezbatere aprinsă despre cel mai cunoscut dinozaur: „Răstoarnă cu totul decenii de cercetare”

Timp de patru decenii, în cercurile paleontologice s-a purtat o dezbatere adesea aprinsă privind clasificarea corectă a câtorva fosile rare. O tabără susținea că fosilele aparțin unor exemplare juvenile de Tyrannosaurus rex, în timp ce cealaltă afirma că acestea reprezintă o specie nouă, denumită Nanotyrannus lancensis. Acum, paleontologii cred că au pus capăt definitiv disputei, datorită unei noi analize a unei fosile foarte bine conservate, relatează Ars Technica.

Verdictul: este într-adevăr o specie nouă, potrivit unui studiu publicat în revista Nature. Autorii au reclasificat, de asemenea, un alt exemplar ca aparținând unei a doua specii noi, distinctă de N. lancensis. Pe scurt, Nanotyrannus este un taxon valid și cuprinde două specii.

„Această fosilă nu doar că încheie dezbaterea, ci răstoarnă cu totul decenii de cercetare despre T. rex”, a declarat Lindsay Zanno, paleontolog la North Carolina State University și șefa departamentului de paleontologie de la North Carolina Museum of Natural Sciences.

Ea se referă la faptul că paleontologii s-au bazat pe astfel de fosile pentru a modela creșterea și comportamentul lui T. rex. Noile descoperiri sugerează că ar fi putut exista mai multe specii de tiranozauri și că diversitatea dinozaurilor din acea perioadă a fost subestimată.

Cercetătorii erau convinși până recent că Nanotyrannus era doar un T. rex juvenil

Povestea începe în 1942, când craniul fosilizat al unui Nanotyrannus, poreclit „Chomper”, a fost descoperit în statul american Montana de o expediție a Muzeului de Istorie Națională din Cleveland. Paleontologii au crezut inițial că aparține unui Gorgosaurus, dar un articol din 1965 a contestat această identificare și a susținut că ar fi vorba de un T. rex juvenil. Abia în 1988, oamenii de știință au propus că, de fapt, craniul aparținea unei specii noi, Nanotyrannus. De atunci, dezbaterea a fost neîntreruptă.

Chiar și în 2020, un studiu foarte influent a susținut că Nanotyrannus este, fără îndoială, un T. rex juvenil. Totuși, un număr considerabil de paleontologi au continuat să creadă că trebuie clasificat ca specie distinctă. De pildă, un articol publicat în ianuarie 2024 s-a situat ferm de partea Nanotyrannus în această controversă.

Cofirmat de Nicholas Longrich (Universitatea din Bath) și Evan Saitta (Universitatea din Chicago), studiul a analizat inelele de creștere din oasele de Nanotyrannus și a concluzionat că specimenele erau aproape complet dezvoltate în momentul morții.

În plus, nu exista nicio dovadă a unor fosile hibride care să combine trăsături ale ambelor – Nanotyrannus și T. rex – așa cum s-ar fi așteptat dacă prima specie ar fi fost o formă juvenilă a celei de-a doua. Longrich și Saitta au descoperit, de asemenea, un os cranian arhivat într-un muzeu din San Francisco, care aparținea unui T. rex juvenil, și au putut face o comparație anatomică. Ei au arătat că Nanotyrannus avea o structură mai ușoară, membre mai lungi și brațe mai mari decât T. rex și, probabil, era mai mic, mai rapid și mai agil.

De ce le-a fost atât de greu cercetătorilor să se pună de acord

O parte din problemă este că astfel de exemplare sunt extrem de rare și, de obicei, constau doar din fragmente. Însă acest studiu nou din Nature analizează o fosilă excepțional de bine conservată, cunoscută drept „dinozaurii în duel” – rămășițele unui triceratops alături de un tiranozaur. Fosila nu fusese disponibilă pentru cercetare paleontologică până acum, din cauza unor probleme juridice, dar Muzeul de Științe Naturale din Carolina de Nord a achiziționat-o în 2020.

Pe lângă analiza inelelor de creștere, cercetătorii au examinat fuziunile vertebrale și anatomia dezvoltării. Ei au studiat, de asemenea, peste 200 de alte fosile de tiranozauri pentru comparație și au reanalizat o a doua fosilă aproape completă, poreclită „Jane”, considerată anterior un T. rex juvenil.

Potrivit autorilor, specimenul din fosila „dinozaurii în duel” era aproape matur, având în jur de 20 de ani. Acesta avea membre anterioare mult mai mari decât T. rex, un posibil al treilea deget vestigial, mai puține vertebre în coadă și mai mulți dinți în craniu, precum și tipare nervoase craniene distincte, evidențiate prin scanare CT.

Zanno și colegii săi au concluzionat, de asemenea, că „Jane” este tot un Nanotyrannus, însă nu din aceeași specie cu N. lancensis. Ei au numit noua specie N. lethaeus.

Noul studiu aduce o „lovitură decisivă” vechii teorii

„Situația este complexă, motiv pentru care dezbaterea a durat decenii”, a declarat Zanno pentru publicația Ars Technica. „Exemplarele analizate în studiul din [2020] erau încă imature la momentul morții, ceea ce se potrivește ipotezei că Nanotyrannus era un T. rex juvenil. Iar unul dintre ele reprezintă o specie diferită de Nanotyrannus lancensis, pe care o denumim în noul nostru articol. Prin urmare, nu doar că unul dintre acele exemplare era un individ aflat în creștere activă, ci putem afirma acum și că nu aparține aceleiași specii cu Nanotyrannus lancensis”, a explicat acesta.

Thomas Holtz, de la Universitatea Maryland, a declarat pentru The New York Times că aceste noi descoperiri reprezintă „o lovitură decisivă” pentru interpretarea conform căreia Nanotyrannus ar fi un T. rex juvenil.

Chiar și Thomas Carr, un cercetător de la Carthage College din Wisconsin și un susținător de lungă durată al teoriei T. rex, a descris concluziile echipei lui Zanno drept „destul de convingătoare”, deși s-a arătat sceptic față de identificarea lui „Jane” ca a doua specie din cadrul taxonului Nanotyrannus.