Un politolog român care lucrează în străinătate avertizează cum pot arăta alegerile anticipate: „Deschid calea ca dreapta radicală să ajungă la putere de una singură și să-i lege mâinile președintelui”
Criza politică din România se poate prelungi până la Crăciun și Bobotează. „Votanții domnului Nicușor Dan vor schimbare în sens de reformă. Votanții domnului Simion și ai domnului Georgescu vor schimbare în sens de radicalism, de revoluție”, spune politologul Marius Ghincea, cercetător la Zurich, într-un interviu pentru HotNews.
- Care sunt numele din guvernul Mureșan care surprind și care sunt cele oferite de „compromisul politic”.
- Ce semnal trimite Liei Savonea și cercurilor loiale ei propunerea ca ministru al Justiției a magistratei din documentarul Recorder.
- Cine din PNL va folosi sloganul: „Pentru binele țării și al partidului să-l dăm jos pe Bolojan”.
- „Blocul acesta social și politic reformist nu abandonează lupta”.
- Dacă vă faceți în septembrie un abonament anual la HotNews Premium, un profesor primește gratuit un abonament pe 12 luni.
- Abonamentele dascălilor sunt distribuite prin două organizații de educație care investesc în profesori.
Siegfried Mureșan a declarat sâmbătă că, dacă PSD nu va vota guvernul, va deschide calea alegerilor anticipate.
Însă anticipatele nu sunt o soluție dorită nici de Nicușor Dan, nici de partidele pro-europene, spune Marius Ghincea, politolog și cercetător postdoctoral la universitatea elvețiană ETH Zurich, co-fondator al Institutului Quartet, un think tank din București.
-HotNews: Domnule Marius Ghincea, cum comentați programul de guvernare și lista miniștrilor propuși de Siegfried Mureșan?
-Marius Ghincea: M-am uitat peste programul politic, care e neimpresionant. La nominalizarea miniștrilor au fost o serie de mișcări strategice, cu niște compromisuri politice interne necesare.
Practic, dacă ne uităm la componența listei de miniștri nominalizați, care probabil nu vor ajunge în funcție, vedem, pe de o parte, dorința de arăta pisica, dar și realizarea unor compromisuri interne, pentru a asigura o coaliție atât între partide, cât și în interiorul partidelor, în special în interiorul PNL.
Ce semnal transmite nominalizarea judecătoarei din documentarul Recorder
– Puteți să vorbiți și despre niște nume? Cine e „pisica”?
– Avem acest set de nominalizați, candidații așteptați, care erau deja miniștri despre care toată lumea se gândea că vor rămâne în cabinet. Avem, pe de altă parte, câțiva oameni care au fost aleși, cred eu, strategic, pentru a transmite niște semnale, începând cu nominalizarea pentru postul de ministru a doamnei Andrea Chiș, care apare în reportajele Recorder.
Nominalizarea acestei doamne la Ministerul Justiției o văd mai degrabă ca pe o mișcare strategică de semnalizare. Pe de o parte, către electoratul reformist, care voia niște dovezi că lucrurile se vor schimba cumva.
„Blocul acesta social și politic reformist nu abandonează lupta”
Dar eu cred că are și o altă funcție de semnalizare, către rivalii politici: să arate puțin pisica în fața social-democraților, a rețelelor clientelare din spate, a rețelelor din justiție din jurul doamnei Savonea.
Are un scop strategic, din punctul meu de vedere: de a arăta, cred eu, că blocul acesta social și politic reformist nu abandonează lupta și e dispus, cel puțin în acest moment, să facă niște compromisuri.
Rațiunea, înapoi!
Înțelege cele mai importante evenimente politice, naționale și internaționale, prin analize echilibrate, realizate de jurnalistul Gabriel Bejan.
Rațiunea, înapoi!
Înțelege cele mai importante evenimente politice, naționale și internaționale, prin analize echilibrate, realizate de jurnalistul Gabriel Bejan.
Felicitări! Te-ai abonat la „Rațiunea, înapoi!”.
Confirmă abonarea pe e-mail.
Apasă pe linkul din email pentru a primi edițiile.
Burduja, compromisul ca să se întărească Bolojan
În al treilea set de nominalizați intră, de exemplu, domnul Burduja, pe care eu îl văd mai degrabă ca rezultatul unui compromis intern în Partidul Național Liberal și, în general, la nivelul Alianței, pentru a se asigura că există totuși un front comun.
În acest moment, Partidul Național Liberal, în special Ilie Bolojan, are nevoie să-și solidifice flancurile în această bătălie internă cu disidenții, cu domnul Thuma, cu domnul Predoiu. Și pentru asta trebuie să țină o cât mai mare parte a partidului împreună.
Poate să facă asta prin niște compromisuri, punând niște oameni afiliați cu toate taberele din partid, care nu sunt chiar cu tot sufletul în tabăra domnului Bolojan, dar care, cel puțin oportunist, momentan, sunt dispuși să se alinieze cu pozițiile lui. Iar, în schimb, domnul Bolojan trebuie să dea dovadă de bunăvoință și de loialitate și să nominalizeze și astfel de persoane.
Acestea sunt interpretările mele de politolog din afara partidelor, modul în care văd eu jocul politic. Nu am atât de multe informații din interior.
Cazul Dimian: Se potrivește cu filozofia contabilicească a lui Bolojan
– Pe domnul Mihai Dimian, care a avut niște poziții extrem de criticate la Educație, unde îl încadrați?
– Cazul lui e interesant. Eu l-aș încadra în rândul oamenilor despre care era de așteptat să continue în funcție. Nu pentru că ar fi fost competent, ci pentru că a fost foarte loial în aplicarea unora dintre aceste reforme absolut macabre ale domnului Bolojan.
Pentru că, dacă ne uităm la tăierile de cheltuieli, la creșterea normelor de predare și așa mai departe, acestea nu au venit de la domnul Dimian.
Domnul Dimian oricum a apărut așa, din senin, unul dintre puținii rectori care au acceptat să facă parte dintr-un cabinet și a implementat, practic, direcția domnului Bolojan. Din punctul meu de vedere, această nominalizare era așteptată, pentru că se potrivește cu filozofia contabilicească a domnului Bolojan.
„Domnul Bolojan are o viziune economică extrem de problematică”
Trebuie să fim realiști: chiar dacă, pe de o parte, blocul acesta social de reformiști îl susține pe domnul Bolojan pentru că alternativa este mult mai dezagreabilă, realitatea este că domnul Bolojan a luat niște măsuri și are o viziune economică extrem de problematică.
Iar acest sprijin din partea blocului reformist, inclusiv faptul că va înghiți, cel mai probabil, nominalizarea lui Dimian la Educație, vine din faptul că nu are opțiuni mai bune.
Dacă am de ales între blocul Grindeanu – Olguța Vasilescu – AUR și cealaltă parte, cu domnul Bolojan, atunci lucrăm cu ce avem, nu cu ce ne-am fi dorit. E o diferență între a ne dori lumea ideală, dar imposibilă, și ceea ce numim realitate.
Guvernul Mureșan va ajunge în Parlament. Și asta va avea două efecte
– Care sunt șansele ca acest Guvern să treacă?
– Șansele acestei nominalizări sunt foarte scăzute. Eu cred că va merge la vot, deci că domnul Mureșan nu va asculta apelurile venite din partea lui Kelemen Hunor (n.r. care s-a răzgândit între timp ) și a social-democraților de a-și depune mandatul. Și este important ca acest lucru să se întâmple pentru interesele strategice ale USR și ale PNL.
Partidele din Alianță continuă să joace cartea: PSD e responsabil pentru criză
Acestea vor putea apoi să acuze Partidul Social Democrat, că nu dorește să termine criza politică și să continue acuzațiile la adresa președintelui: că joacă, de fapt, un joc incorect, că nu este un mediator onest între partidele politice și că favorizează o anumită formațiune politică, inclusiv prin secvența, prin ordinea nominalizărilor.
Deci mersul la vot și obținerea a doar 170 de voturi are, evident, ca efect principal extinderea crizei politice. Dar, ca efect secundar, le permite partidelor din Alianță, în special USR și PNL, să semnalizeze că PSD continuă să fie principalul responsabil pentru criză.
Liniile roșii ale lui Nicușor Dan și UDMR
– În scenariul probabil că Guvernul nu va trece, ce urmează?
– Avem, evident, un scenariu în care președintele României va organiza din nou consultări cu partidele și îl va nominaliza, poate, la un moment dat, în poziția de premier pe domnul Sorin Grindeanu.
Aici situația e problematică pentru președinte, pentru că pare să continue să aibă această linie roșie, chiar dacă diluată, legată de cooperarea cu AUR și cu forțele extremiste. Și, mult mai important decât atât, există o linie roșie pe care UDMR o repetă constant: că nu va susține o nominalizare care este votată și de forțele de dreapta radicală.
Deci, din punctul acesta de vedere, chiar și o nominalizare a domnului Grindeanu la poziția de premier s-ar putea să nu treacă de votul Parlamentului dacă nu reușește să convingă UDMR să renunțe la această linie roșie. Iar în acest moment nu avem semnale că acest lucru se întâmplă.
UDMR s-a ținut de cuvânt
Vedem că poziția domnului Kelemen Hunor s-a flexibilizat, vedem că inclusiv domnul Kelemen Hunor i-a sugerat domnului Mureșan să-și depună mandatul. Există speculații, există bârfe în oraș, în București, în țară, că a existat un aranjament între UDMR și PSD.
Dar, dacă ne uităm la semnalele politice pe care acest partid ni le-a trimis, constant, din vară, a menținut această linie roșie, pe care a și dovedit-o cu ocazia votului pentru guvernul Veștea: nu dorește să susțină un guvern care atrage voturile AUR sau ale altor forțe de dreapta radicală. Și înțeleg de ce.
Din perspectiva obiectivelor politice pe termen mediu și lung ale UDMR, este extrem de periculos pentru ei să susțină în orice fel creșterea politică a dreptei radicale.
„Simion făcea scandaluri și conflicte sociale în cimitirele maghiare din Transilvania”
Dacă dreapta radicală devine o forță politică indiscutabilă, ei vor fi, pe termen mediu și lung, una dintre victimele acestei forțe. Știm deja ce mesaje au avut de-a lungul anilor atât domnul George Simion și AUR, cât și domnul Georgescu, doamna Șoșoacă și așa mai departe.
Să ne amintim că domnul Simion făcea scandaluri și conflicte sociale în cimitirele maghiare din Transilvania. Deci, din această perspectivă, eu sunt sceptic că UDMR va fi dispus să renunțe la această linie roșie. Ceea ce creează posibilitatea prelungirii crizei politice până după Crăciun, după Bobotează, în ianuarie-februarie.
Thuma, Predoiu și Pauliuc pot relua ofesiva contra lui Bolojan „în numele interesului național”
– Mai există și alte opțiuni?
– O alternativă la situația aceasta este ca președintele să desemneze un premier tehnocrat care să atragă voturile Partidului Social Democrat, ale UDMR și, potențial, ale unor partide din actuala alianță. Practic, să avem un guvern tehnocrat, care pare să fie și preferința principală a președintelui.
Dar mai există, desigur, și scenariul în care, după ce domnul Mureșan pierde votul din Parlament, să avem un nou episod de competiție internă în Partidul Național Liberal.
Adică disidenții, domnul Thuma, domnul Predoiu, doamna Pauliuc, să reînceapă un asalt asupra conducerii partidului, evident în numele „interesului național”, că interesul național e întotdeauna ceea ce urmăresc politicienii noștri cu toată vlaga. Practic, să avem o reconfigurare a scenei politice prin schimbarea conducerii liberale.
„Pentru binele țării și al partidului să-l dăm jos pe Bolojan”
Veștea, Thuma, Predoiu să se ducă la baronii din teritoriu, la liderii din teritoriu ai PNL, și să zică: „Domnul Bolojan nu poate strânge voturile. Soluția este, pentru binele țării și al partidului, să-l dăm jos pe domnul Bolojan.” Deci să ajungem, practic, la scenariul de la care am plecat la începutul verii.
Nu aș diminua sau elimina posibilitatea acestui scenariu, a unei noi confruntări cu domnul Bolojan în partid. Iar domnul Bolojan, sunt deja sigur, se pregătește, pentru că a încercat deja să-și poziționeze oamenii fideli în fruntea filialelor locale din teritoriu.
Practic, astfel încât să controleze cine sunt delegații care ajung la congres sau în forurile superioare ale partidului. Deci și acesta este un scenariu posibil.
Cel mai puțin probabil scenariu: îndepărtarea lui Sorin Grindeanu
-Ar putea PSD să îl înlăture pe Grindeanu?
-Un alt scenariu posibil, dar nu foarte plauzibil, cel puțin pe termen scurt, este ca partidele să ajungă totuși la un compromis: să se desemneze un premier tehnocrat și, după multe discuții, să ajungem la aceeași coaliție de patru partide, cu un premier tehnocrat, și, practic, să rezolvăm această criză printr-un compromis reciproc între partide.
Și cred că aș încheia cu poate cel mai puțin probabil scenariu în acest moment: acela în care Partidul Social Democrat, prin liderii din teritoriu, să se sature de criza politică și de implicațiile ei asupra accesului primarilor și baronilor locali la resursele publice (în special în această ultimă lună apar discuții legate de revizuirea bugetului, de alocarea de noi resurse către teritoriu) și să-l zboare pe domnul Grindeanu.
„Niciodată să nu spui niciodată”
Iar această schimbare din funcție a domnului Grindeanu să ducă la o schimbare de poziționare a Partidului Social Democrat în privința opțiunilor fezabile pentru formarea guvernului. Acesta cred eu că este printre cele mai puțin plauzibile scenarii, dar totuși posibil. Niciodată să nu spui niciodată.
Dar, ca să închei această trecere în revistă a scenariilor: nu cred că criza politică se va rezolva pe termen scurt. Ipoteza mea de lucru este că vom fi într-o criză politică cel puțin până la Crăciun, dacă nu chiar până după Bobotează.
Alegerile anticipate, ca un pod prea îndepărtat
– Cât de aproape vi se pare că suntem de alegeri anticipate?
– Probabilitatea alegerilor anticipate mi se pare foarte redusă în acest moment, atât pentru că președintele le exclude, cât și pentru că niciuna dintre formațiunile politice pro-europene nu le dorește. Și adevărul este că alegerile anticipate nu ar rezolva, pe termen scurt și mediu, această criză politică. Chiar s-ar putea să o amplifice.
Să ne uităm la ce ar însemna alegerile anticipate. Să zicem că președintele dizolvă Parlamentul la începutul lunii octombrie, adică imediat după votul de învestitură pentru domnul Mureșan, care are loc miercuri. Dacă președintele dizolvă Parlamentul vineri-sâmbătă, începem cu o lună de precampanie și de creare a infrastructurii electorale prin AEP. Apoi mai avem o lună de zile, deci tot noiembrie, pentru campania electorală.
Alegerile parlamentare ar fi undeva la începutul lui decembrie, după care o să avem două-trei săptămâni în care se constituie noul legislativ. Deci ajungem în ianuarie cu noul legislativ, unde vom vedea cum se distribuie forța politică.
„Dacă mai intră și S.O.S. România al doamnei Șoșoacă, cu 5%…”
Și dacă sondajele de opinie pe care le vedem în presă sunt cât de cât corecte, la nivel median, atunci AUR se va prezenta în Parlament cu aproximativ 35-40% din voturi, care se vor traduce în undeva între 38% și 42-43% din mandate, în funcție și de câte formațiuni politice intră în Parlament.
Dacă mai intră și S.O.S. România al doamnei Șoșoacă, cu 5%, asta îi duce deja undeva aproape de 50%. Având în vedere obiectivele președintelui României de a ține la distanță dreapta radicală, asta face și mai dificilă rezolvarea crizei politice.
Deci scenariul anticipatelor și al dizolvării Parlamentului, de fapt, agravează criza, pentru că deschide calea ca dreapta radicală să ajungă la putere de una singură și să-i lege mâinile președintelui. Deci președintele nu are, în acest moment, niciun interes.
„Președintele are obiceiul de a tărăgăna lucrurile”
– Care credeți că au fost greșelile lui Nicușor Dan până în acest punct?
– Cred că au fost trei greșeli mari, strategice. Prima este că nu a dat dovadă (sau cel puțin percepția generală este că nu a dat dovadă) de statutul de mediator onest.
Impresia generală în rândul partidelor, pe baza comentariilor pe care le-am primit de la mai mulți politicieni, dar și în opinia publică, este că președintele a favorizat Partidul Social Democrat.
Chiar faptul că a lăsat să existe această percepție – nici măcar nu mai contează dacă este adevărată sau nu – reprezintă o mare problemă politică pentru președinte. Asta îi viciază semnificativ capacitatea de a fi un jucător politic, în condițiile în care nu are un partid pe care să-l controleze.
Al doilea lucru este legat de faptul că a tărăgănat foarte mult lucrurile. Președintele are obiceiul de a tărăgăna lucrurile, în general. I-a luat șase luni să-și numească Consiliul Prezidențial.
Dacă ne amintim bine, suntem deja în al doilea an de mandat, iar dânsul nu a numit încă noi ambasadori în capitalele importante din lume. Avem ambasadori cu mandate extinse aproape la infinit.
„Domnul Bolojan este avantajat de această tărăgănare”
Pe de altă parte, domnul Bolojan are tot interesul ca situația să dureze cât mai mult. Pentru că el este premier demis, dar are cuțitul și pâinea guvernului. Încă poate să aloce fonduri, încă poate să ia decizii, care apoi sunt contestate în instanță dacă depășesc puterea unui cabinet demis.
Domnul Bolojan este avantajat de această tărăgănare și, pentru că este avantajat de ea, nu este nici dispus să facă compromisuri. Pe de altă parte, Partidul Social Democrat pare să fie din ce în ce mai disperat, iar liderii din teritoriu pun din ce în ce mai multă presiune.
Asta îi va face probabil să aleagă și opțiuni radicale, negocieri cu AUR și așa mai departe, care, din nou, creează probleme pentru președinte. Deci această tărăgănare este o altă mare greșeală pe care a făcut-o președintele
Schisma între două schimbări diferite
A treia mare problemă este că președintele Nicușor Dan nu a fost onest cu propriii alegători și, în general, cu societatea civilă.
Impresia generală în societate este că avem un președinte care nu mai face ce a promis în campanie, că s-a înconjurat de oameni din sistem și că se consideră șeful sistemului (dânsul a spus-o).
Și că face tot ce poate pentru a perpetua sistemul, pentru a asigura o logică de continuitate, în condițiile în care românii vor schimbare. Unii români, votanții domnului Nicușor Dan, vor schimbare în sens de reformă.
Alți români, votanții domnului Simion și ai domnului Georgescu, vor schimbare în sens de radicalism, de revoluție. Dar toată lumea pare să vrea schimbare, mai puțin oamenii din sistem, din partidele vechi și din instituții. Iar președintele reformist pare să nu mai vrea reformă. Aceasta este a treia mare greșeală pe care cred că a făcut-o.
O situație fără ieșire: politicienii nu vor nici compromis, nici alegeri
– Ce soluții vedeți pentru ieșirea din criză?
– Nu văd. Cel puțin pe termen scurt nu văd nicio soluție. Soluția, evident, rezonabilă, rațională, ar fi ca liderii politici să facă compromisuri. În democrație, crizele se rezolvă prin compromis. Și atunci când compromisul nu e posibil, mergem înapoi la alegeri.
În acest moment suntem prinși cumva într-o capcană politică. Pe de o parte, mișcările politice din această vară au redus marja de manevră pentru compromis și încrederea reciprocă dintre liderii politici. PSD și facțiunea disidenților s-au dus peste Bolojan, la el în partid, și au încercat să-l dea jos din interiorul partidului.
Asta, evident, a redus încrederea. Negocierile au dus la erodarea relațiilor interpersonale. Acțiunile din legislativ au dus, în cazul USR, la o poziție absolut recalcitrantă, având în vedere că legea adoptată cu votul PSD, propusă de PSD și de AUR, a făcut ca unul dintre cei mai importanți lideri ai partidului, șeful partidului, să-și piardă mandatul de primar. Cum poți să te duci înapoi la masă cu PSD-ul și să zici: „Da, dar nu vreți să rezolvăm problema asta?” Ce o să spună USR-ul? Evident că nu. Deci toată lumea s-a radicalizat.
Și în acest moment suntem prinși într-o capcană: nimeni nu e dispus să facă compromisuri și nimeni nu e dispus să meargă la alegeri. În general, democrațiile funcționează pe aceste două valve de reducere a presiunii: compromisul politic între elite și mersul înapoi la alegeri. În acest moment nu se vrea nici compromis, nu se vor nici alegeri, suntem blocați. Și de-aia suntem acum într-o poziție fără ieșire.
Nu doar rușii pun boți pe social media
– În timp ce suntem blocați din punct de vedere politic, amenințările din jur sunt tot mai mari.
– În general, la nivel extern, situația geopolitică arată foarte urât, mai ales având în vedere avertismentele venite din partea mai multor șefi de stat, domnul Macron în Franța, domnul Tusk în Polonia. Ei anunță că Federația Rusă are intenția de a testa capacitatea de apărare și a unei țări NATO. Deci situația geopolitică este foarte proastă. Situația economică este foarte proastă.
Și avem o populație care, pe de o parte, este extrem de nemulțumită, dar, pe de altă parte, este și ținta acestor campanii necontenite de informații false, de narațiuni care vin și dintr-o parte, și din alta. Să nu credem că doar rușii pun boți pe social media.
„Provincialismul” clasei politice – un risc pentru România
Se întâmplă foarte mult și pe plan intern, din partea unor organizații care au capacitatea de a mobiliza astfel de resurse. Deci situația economică, socială și politică este dezastruoasă.
Și ca mai mereu în istoria noastră, liderii noștri politici, provinciali, micuți, nu pot să se gândească decât la cum să își împartă funcțiile și la cine să ajungă la putere. S-a întâmplat mereu în istoria noastră, dacă ne uităm la ultimii 170 de ani.