Un scenariu optimist din cale afară?

Liberalii sunt, după părerea mea, chiar hiper-optimiști. Președintele lor, dl. Ludovic Orban, spunea zilele trecute că ar fi cum nu se poate mai îndreptățiți să spere că dl. Klaus Werner Iohannis, candidatul lor la Prezidențiale, să încheie ziua de azi cu un rezultat favorabil copleșitor. Chiar 65% dintre voturile valabil exprimate. Fapt nemaiîntâlnit de la alegerile prezidențiale din 20 mai 1990.

Asta ar însemna că d-nei Viorica Vasilica Dăncilă i-ar mai rămâne 35, hai 40 la sută din sufragii. Mai mult decât mulțumitor fiindcă nu cred că nici măcar cel mai visător, mai nerealist dintre pesediști nu s-ar fi putut aștepta vreodată la o performanță mai bună. Însuși faptul că insa ștearsă, prezentată a fi drept “neconflictuală” în momentul în care fostul șef al partidului, brigandul Liviu Nicolae Dragnea, a decis să o desemneze drept candidat al PSD la postul de premier unde urma să facă doar ceea ce se cheamă “figurație specială”, a ajuns în al doilea tur, devansându-l pe candidatul USR-PLUS, dl. Dan Barna, este în sine o performanță. Teoretic, de natură să o pună pe doamna Dăncilă la adăpost de crunta soartă a foștilor președinți ai PSD, indiferent că ei s-au numit Adrian Năstase, Mircea Geoană, Victor Ponta, la scurtă vreme după insucces condamnați la pierderea funcției supreme în partid.

Sigur, e greu de presupus că doamna Dăncilă ar putea răsturna astăzi toate pronosticurile jurnaliștilor și analiștilor politici. În condițiile în care se va înregistra o prezență de vreo 5 milioane de persoane la vot, dl. Klaus Iohannis își va adjudeca fără probleme cel de-al doilea mandat pe care firesc ar fi să îl folosească mai activ, mai eficient, mai cu folos, în vreme ce fosta profesoară de Discipline tehnologice de la un biet liceu industrial din Videle și meditatoare la o Matematică pe care s-a dovedit că nu o știe deloc va fi declarată reușită “fără loc”, dar fără a fi înregistrat în palmaresul ei o catastrofă.

O astfel de situație avantajează politic pe toată lumea. Indubitabil, PSD va mai cunoaște scandaluri, contestări, latura peremistă (Olguța, Codrin, Pleșoianu, Manda) va fi din când în când vocală, însă, cu toate acestea, e totuși greu de crezut că ar fi interesat ori în avantajul lui să opereze schimbări de personal la vârf fiindcă alegerile locale nu sunt deloc departe și e nevoie de liniște și calm în teritoriu.

Guvernul condus de dl, Ludovic Orban își va putea vedea liniștit de treabă, totul e să vrea și să aibă energiile necesare, deși nu e deloc exclus ca, undeva, prin februarie, martie să aibă de trecut testul unei moțiuni de cenzură. Se prea poate să avem parte și de remanieri, iar ideal ar fi ca ele să îi vizeze în principal pe cei care încă de la numire era mai bine să nu fi figurat pe lista viitoarelor “excelențe”.

Președintele Klaus Iohannis va fi avantajat că are pe mai departe la Palatul Victoria “guvernul său” ceea ce ii va acorda o libertate de acțiune net superioară celei avute în cursul primului său mandat. Dar îi va aduce și obligații, și așteptări suplimentare.

Cert, scenariul pare optimist. Exagerat din cale afară. Ce ar putea să îl răstoarne? Mai întâi absenteismul masiv la vot. Diaspora îl contracarează și mai mult decât normal ar fi să îi urmăm pilda. Cu respect și gratitudine, nu cu imprecațiile jignitoare scoase pe gură de un comentator politic jalnic pe nume Ghilezan. Școala lui Cristoiu, Nistorescu, Roșca-Stănescu naște nu doar pui vii, ci, iată, monștri.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro