Un politician de stânga care a petrecut aproape un deceniu departe de Westminster în calitate de primar al Greater Manchester, susține relații strânse cu UE, descentralizare în Marea Britanie și un „socialism favorabil mediului de afaceri”, este acum pregătit să declanșeze o luptă pentru postul de prim-ministru.
Andy Burnham, primarul regiunii Greater Manchester, a câștigat un mandat parlamentar la un scrutin parțial desfășurat joi, un pas esențial în îndeplinirea planului său de a-l înlocui pe Keir Starmer în funcția de lider al Partidului Laburist și de prim-ministru al Marii Britanii.
Aproximativ un sfert dintre parlamentarii lui Starmer l-au îndemnat pe prim-ministru să demisioneze, după ce, luna trecută, la alegerile locale, Partidul Laburist a suferit cele mai grele pierderi din ultimele peste trei decenii.
Starmer se confrunta deja cu mai multe scandaluri și o lipsă dramatică de popularitate.
Burnham a declarat că va candida în orice cursă pentru conducerea partidului și comentatorii britanici spun că el este acum favoritul pentru a-l înlocui pe Starmer, scriu Reuters și The Guardian.
Totuși, unii dintre susținătorii săi sunt împărțiți în privința modului și momentului în care ar trebui să declanșeze demersurile pentru contestarea poziției lui Starmer.
Burnham are o serie de variante.
O cursă rapidă pentru înlocuirea lui Starmer
Burnham va depune jurământul în parlament săptămâna viitoare, ceea ce îi va oferi șansa de a-l contesta oficial pe Starmer, asta în condițiile în care doar membrii parlamentului pot ocupa funcția de prim-ministru.
Partidul Laburist are reguli stricte privind demiterea unui lider de partid.
Sistemul impune parlamentarilor să se coalizeze în jurul unor candidați specifici, în loc să se limiteze la a-și exprima „neîncrederea” față de liderul actual.
Conform regulilor, orice contracandidat trebuie să obțină sprijinul a 20% dintre parlamentarii partidului din Camera Comunelor, ceea ce echivalează cu 81 de parlamentari, inclusiv contracandidatul.
Dacă Burnham decide să acționeze mai devreme, cel mai probabil va trebui să anunțe o provocare oficială înainte ca parlamentul să intre în vacanță parlamentară pe 16 iulie, când parlamentarii se întorc în circumscripțiile pe care le reprezintă pentru a-și desfășura activitatea și a-și lua concediul de vară.
Starmer are dreptul automat de a candida în orice cursă pentru conducerea partidului și a declarat că ar face acest lucru dacă ar fi cazul.
După ce candidații vor aduna sprijinul filialelor locale ale partidului și al sindicatelor, membrii partidului vor vota.
În ansamblu, acest proces ar putea dura între două și trei luni.
O perioadă de așteptare
Burnham ar putea de asemenea să aleagă să amâne orice candidatură la conducerea partidului până după vară, pentru a avea timp să facă campanie pentru candidatul Partidului Laburist care îl va înlocui în funcția de primar al Greater Manchester, într-un scrutin care avea loc la sfârșitul lunii iulie.
De asemenea, acest lucru i-ar oferi lui Burnham ocazia de a-și consolida relațiile și de a obține mai mult sprijin din partea deputaților laburiști, în special a celor aleși după ce el a părăsit parlamentul în 2017.
Scenariul unui nou candidat
O competiție pentru conducerea partidului ar putea fi declanșată și de un alt politician, iar Burnham ar putea alege atunci să candideze.
Wes Streeting, care a demisionat din funcția de ministru al sănătății în luna mai, a declarat că Starmer ar trebui să-și analizeze poziția în cursul weekendului. Dacă prim-ministrul nu va stabili condițiile plecării sale, Streeting a spus că este pregătit să-l provoace în curând.
Într-o luptă cu Starmer și Streeting, sondajele sugerează că Burnham ar câștiga votul membrilor partidului.
Victoria lui Burnham
Într-un alt scenariu, Burnham ar putea fi beneficiarul unei predări necontestate a puterii.
Mulți politicieni laburiști l-au îndemnat pe Starmer să stabilească un calendar pentru plecarea sa, în loc să aștepte.
Asta în condițiile în care, spun laburiștii, o confruntare directă între Burnham și Starmer ar putea dăuna partidului dacă ambii politicieni s-ar angaja în atacuri personale.
Dacă Starmer ar alege să nu candideze, iar Burnham ar obține suficient sprijin din partea deputaților pentru a intra în cursă, în timp ce rivalii săi nu ar reuși acest lucru, Burnham ar deveni prim-ministru.
Parlamentarii au sugerat că Streeting ar putea accepta, de asemenea, o funcție de rang înalt într-un guvern condus de Burnham, cum ar fi cea de ministru al finanțelor, în schimbul renunțării la declanșarea unei competiții pentru conducerea partidului.
„Socialism favorabil mediului de afaceri”
Burnham a câștigat alegerile parțiale din circumscripția Makerfield, din nordul Angliei, după ce a petrecut aproape un deceniu departe de Westminster, în calitate de primar al Greater Manchester, unul dintre cele mai mari orașe din Marea Britanie.
În vârstă de 56 de ani, acesta dorește să se inspire din lecțiile ascensiunii economice rapide a orașului Manchester pentru a reorienta economia Marii Britanii.
El spune că modelul său economic este un „socialism favorabil mediului de afaceri”.
Descentralizare
Viziunea lui Burnham este cea mai clară în ceea ce privește descentralizarea: accelerarea transferului de putere din Londra.
Deși o parte din putere a fost descentralizată în ultimii 30 de ani – către parlamentele Scoției și Țării Galilor și către primarii aleși ai orașelor-regiuni, printre altele -, progresele în ceea ce privește transferul pârghiilor economice, precum controlul asupra cheltuielilor pentru infrastructură sau asupra impozitării, au fost limitate.
Burnham s-a angajat să remodeleze arhitectura financiară a Marii Britanii, oferind comunităților control direct asupra aspectelor care modelează viața de zi cu zi: locuințe, utilități, transport și educație.
Burnham nu a precizat încă cum ar echilibra impozitele, cheltuielile și împrumuturile. Campania sa s-a concentrat pe încercarea de a-i asigura pe investitori de credibilitatea sa fiscală.
Burnham susține că anii de privatizare și dereglementare nu numai că au lipsit guvernul de controlul asupra costurilor și serviciilor sale, dar l-au și împovărat.
Ca exemplu elocvent, el menționează lipsa cronică de locuințe sociale la prețuri accesibile, ceea ce obligă statul să plătească sume mari sub formă de ajutoare sociale care ajung la proprietarii privați.
Migrație
Burnham susține unele dintre politicile de imigrație mai stricte introduse de ministra de interne Shabana Mahmood în ultimele luni, care vizează limitarea atât a migrației legale, cât și a celei ilegale.
În ceea ce privește migrația ilegală, Burnham a declarat că ar lua în considerare măsuri mai dure pentru a descuraja oamenii să traverseze Canalul Mânecii din Franța cu ambarcațiuni mici, susținând în același timp că refugiații au nevoie de rute legale sigure către Marea Britanie.
El a afirmat că persoanele aflate deja în țară, care sunt „lăsate în incertitudine” de sistemul de imigrație, trebuie să poată munci, sugerând că ar putea atenua unele dintre măsurile lui Mahmood.
Sănătate și asistență socială
Burnham, care a fost ministru al sănătății în perioada 2009-2010, în timpul mandatului de prim-ministru al lui Gordon Brown, a declarat că va încerca să reformeze sectorul asistenței sociale din Marea Britanie, cu scopul de a reduce presiunea asupra Serviciului Național de Sănătate.
Guvernele succesive s-au confruntat cu dificultăți în reformarea sistemului de asistență socială, pe fondul creșterii vertiginoase a costurilor îngrijirii persoanelor vârstnice.
El a declarat pentru The Guardian că va analiza modul în care modificările aduse impozitului pe moștenire ar putea contribui la finanțarea unei soluții pentru sistemul de asistență socială.
Relația cu UE
Burnham a militat pentru rămânerea Marii Britanii în Uniunea Europeană în momentul referendumului privind Brexitul din 2016. Doi ani mai târziu, când se negociau condițiile de ieșire, el a declarat că ar susține organizarea unui al doilea referendum.
Anul trecut, el a declarat că își dorește ca Marea Britanie să reintre în UE încă din timpul vieții sale. După ce a devenit candidatul circumscripției Makerfield, a afirmat însă că aderarea la UE nu reprezintă o prioritate.
„Nu propun ca Regatul Unit să ia în considerare reîntoarcerea în UE”, a declarat el cu ocazia lansării campaniei sale. „Respect decizia luată în urma referendumului”, a adăugat el.
